Decizia nr. 1845/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1843/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 8 noiembrie 2013, reclamanta SC A. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei nr. 22954 din 23 iulie 2013, emise de Agenție în soluționarea contestației nr. 28 din 20 iunie 2013 formulată de societate; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de pârâtă cu nr. 15278 din 23 mai 2013, anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat SC A. SRL, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare C 312C011012900026 din 6 aprilie 2011, anularea măsurilor de reziliere a contractului și de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 618.332,08 lei.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 1843 din 10 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a anulat Decizia nr. 22954 din 23 iulie 2013 emisă de pârâtă și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 15278 din 23 mai 2013 emis de aceeași pârâtă, a anulat măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nr. C 312 C011012900026 din 6 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului și măsura de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 618.332,08 lei, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3050 lei cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (creată prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a ignorat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și clauzele contractului de finanțare, cu toate că din probele administrate a rezultat că un procent semnificativ din valoarea contractului (65,89%) a fost afectat de nereguli, constând în folosirea unei oferte neautentice la achiziția semănătorii. Referitor la considerentul că intimata reclamantă nu ar fi avut pârghiile necesare pentru verificarea veridicității și autenticității ofertei SC B. SRL, recurenta-pârâtă a arătat că în contractul de finanțare este stipulată obligația beneficiarului de a acționa cu diligență și profesionalism în îndeplinirea clauzelor contractuale, acesta fiind singurul responsabil pentru legalitatea derulării procedurii de achiziție.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, următoarele: autoritatea emitentă a acordat o semnificație nejustificată poziției exprimate de SC B. SRL, participant necâștigător în cadrul procedurii de achiziție; SC A. SRL nu are obligația verificării autenticității, conformității și legalității documentației aferente ofertelor, procentul real afectat de pretinsa neregulă este de 65,89% din valoarea contractului de finanțare, nu 69,25% cum pretinde recurenta-pârâtă, adresa nr. 1289133 din 30 noiembrie 2011, a Comisiei Europene-Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nu are aplicabilitate în cauză, măsura contestată fiind contrară jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (C-58/08, C-45/06).

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 8 iulie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 4 martie 2016, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat, sentința atacată fiind afectată de interpretarea și aplicarea greșită a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 22954 din 23 iulie 2013, prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit a soluționat contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 15278 din 23 mai 2013, prin care în sarcina intimatei- reclamante s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 618.332,08 lei, urmare a măsurii de recuperare integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordate prin contractul de finanțare nr. C312C011012900026 din 6 aprilie 2011. De asemenea, ținând seama de gravitatea neregulii, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit a dispus încetarea valabilității contractului de finanțare. Neregula reținută prin actele administrative atacate vizează conduita intimatei-reclamante în implementarea proiectului finanțat, constând în încălcarea prevederilor cuprinse în art. 1(2) și 1(4) din Anexa I și în art. 4 și 4.1 din Anexa IV a contractului de finanțare, prin folosirea unei oferte neautentice în procedura de achiziție a unui utilaj agricol (semănătoare). Considerentul hotărâtor pe care prima instanță și-a fundamentat soluția de anulare a actelor administrative contestate a fost acela al inexistenței unei nereguli în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care, după cum a reținut judecătorul fondului, în speță nu existau indicii privind caracterul neautentic al ofertei prezentate de SC B. SRL, documentele fiind verificate în cadrul procedurii de achiziție publică, în condițiile prevăzute de pct. 4.1 din Anexa IV a contractului de finanțare. Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte, în sensul că instanța de fond a interpretat greșit noțiunea de "neregulă" apărută în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, sunt întemeiate. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit"; În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate". Probele pe baza cărora autoritatea emitentă a constatat neregula au constat în Raportul final al cazului OF/2011/1141, întocmit de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și transmis Agenției prin adresa nr. x/284/2012 a Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF) și adresa nr. x din 18 februarie 2013, emisă de SC B. SRL, prin care aceasta a comunicat că oferta folosită în procedura de achiziție nu fost emisă de societatea respectivă, care nu a comercializat și nu comercializează utilajul în discuție. Valoarea probatorie a constatărilor OLAF în fața autorităților naționale este prevăzută în art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 1073/1999, în speță verificările efectuându-se într-un cadru mai larg, care a vizat mai multe proiecte finanțate în Județul Neamț, un număr de 19 societăți fiind suspectate că au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare cu depășirea pragului permis de Măsura 312 și au acționat concertat în derularea procedurilor de implementare a proiectelor. Prin adresa nr. x din 18 februarie 2013, SC B. SRL a negat autenticitatea ofertelor care apăreau ca fiind emise în numele său către 12 din cele 19 societăți menționate în raportul OLAF, între care și intimata-reclamantă. În art. 2 alin. (8) din contractul de finanțare a fost prevăzută o perioadă de monitorizare de 2 ani, începând cu data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă, verificările ex post efectuate în speță nefiind îngrădite de împrejurarea că anterior proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate a cheltuielilor. Conform art. 1 alin. (3) din contract, "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare. Pe perioada de valabilitate și monitorizare a contractului, beneficiarul trebuie să-și respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil". Totodată, în art. 1 din Anexa I a contractului se prevede că beneficiarul finanțării nerambursabile este obligat să respecte regulile privind achizițiile, trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu prevederile contractului de finanțare și este singurul răspunzător pentru implementarea proiectului. În speță, intimata-reclamantă nu a prezentat dovezi cu privire la diligențele depuse pentru verificarea autenticității ofertei contestate "cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență", limitându-se la a face referire la înscrisurile depuse în dosarul de achiziție, fără precizări legate de modul în care i-a fost transmisă oferta, și la a prezenta un extras de pe site-ul AgroAuto din 2014. Potrivit art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale comunităților Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat și prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans. Articolul 5 alin. (1) lit. c) din același regulament enumeră, printre sancțiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență, "retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv". De asemenea, art. 17 din Anexa I a Contractului de finanțare definește neregularitatea ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, orice nerespectare acordurilor, memorandumurilor și contractelor de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune de către beneficiar, care prejudiciază Comunitatea Europeană sau România, printr-o cheltuială neeligibilă și prevede că neregularitatea din culpa beneficiarului atrage obligația restituirii integrale a valorii finanțării necuvenite. În plus, art. 11 alin. (3) "Încetarea contractului" din Anexa I a contractul de finanțare prevede: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În acest caz, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă." Autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de elemente precum gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, dar în contextul cauzei, având în vedere obiectivele urmărite și clauzele contractuale la care beneficiarul a achiesat, nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională și europeană și în jurisprudența Curtea de Justiție a Uniunii Europene, invocată în întâmpinare. Adresa nr. x din 30 noiembrie 2011 a Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nu este hotărâtoare în cauza de față și se referă, într-adevăr, la finanțarea prin programul SAPARD, dar conține unele orientări generale de conduită administrativă în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, intenția instituțiilor Uniunii fiind să se asigure ca sumele cheltuite de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestora. În fine, este de menționat că un litigiu similar, privind situația juridică a uneia dintre celelalte societăți vizate de raportul OLAF și de adresa de contestare a autenticității ofertei SC B. SRL a fost soluționat prin respingerea definitivă a acțiunii societății reclamante, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 1478 din 12 mai 2016 (Dosar nr. x/2/2013). Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.