ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2014 sub nr. x/2/2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 22907 din 22 iulie 2013 emisă de Agenție privind soluționarea Contestației nr. 34 din 20 iunie 2013 formulată de reclamantă;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenția nr. 15281 din 23 mai 2013;

- anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat A. în calitate de beneficiar al contractului de finanțare C 312C011012900021 din 06 aprilie 2011;

- anularea măsurii de reziliere a Contractului;

- anularea măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 237.227,99 RON;

- obligarea Agenției la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu conform art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 2699 pronunțată în data de 13 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Decizia nr. 22907 din 22 iulie 2013 emisă de către pârâtă cu privire la respingerea contestației formulată în privința neeligibilității sumei de 237.227,99 RON, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de pârâtă sub nr. x din 23 mai 2013 inclusiv cu privire la creanța de 237.227,99 RON, măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în calitate de beneficiar al contractului de finanțare C 312C011012900021 din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului de finanțare și măsura de stabilire în sarcina reclamantei a obligației de plată a creanței de 237.227,99 RON, a respins cererea de anulare în integralitate a deciziei de soluționare a contestației ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9551 RON reprezentând taxă judiciară de timbru și de 3000 RON, reprezentând onorariul de avocat, ambele cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor (AFIR).

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010) a solicitat casarea sentinței și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică.

În motivarea recursului se formulează, în esență, următoarele critici de nelegalitate:

- în mod nelegal Curtea de Apel București a reținut că din verificarea documentelor comunicate de SC B. SRL și SC C. SRL, la data deschiderii ofertelor, nu rezultă că acestea nu ar proveni în mod real de la cele două societăți comerciale; în acest context, recurenta arată că SC B. SRL nu a recunoscut niciodată realitatea ofertei iar acest element este suficient pentru a reține existența unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011;

- referitor la art. 8 și art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, se arată că în mod nelegal prima instanță a reținut incidența în cauză a acestora; în realitate, în speță e caz de neregulă nu de fraudă;

- referitor la înscrierea în fals, în mod greșit instanța a reținut că ar fi trebuit urmată această procedură care nu ar condus decât la tergiversarea judecății cauzei; în opinia recurentei este suficient că din probele administrate în cauză rezultă că ofertele celor două societăți comerciale amintite nu sunt reale;

- în mod greșit s-a reținut că nu ar fi întrunite elementele obiectiv și subiectiv ale neregulii, potrivit practicii Curții de Justiție a Uniunii Europene, deoarece elementul obiectiv rezultă din împrejurarea că oferta SC B. SRL nu este reală iar elementul subiectiv rezultă tocmai din recunoașterea SC B. SRL a acestei stări de fapt;

- anularea măsurii de reziliere a contractului de finanțare încalcă prevederile Anexei V - Instrucțiuni de plată la contractul de finanțare, care dispun tocmai în acest sens.

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele recurentei și apărările intimatei formulate prin întâmpinare, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

3.1 În esență, sub aspectele relevante în recurs, instanța de control judiciar constată că prima instanță, Curtea de Apel București, a reținut următoarea stare de fapt:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 mai 2013 (Procesul-verbal) întocmit de pârâtă (recurenta în cauză) s-au reținut în sarcina reclamantei intimate SC A. SRL următoarele trei nereguli:

- în procedura de achiziție a unui încărcător frontal desfășurată de reclamanta intimată, una din cele trei oferte obligatorii, respectiv cea făcută de SC B. SRL, nu a fost reală, în sensul că societatea comercială nu a făcut niciodată această ofertă; acest aspect este necontestat în cauză;

- în procedura de achiziție a unei cositoare, una din cele trei oferte obligatorii, respectiv ce făcută de SC C. SRL, nu a fost reală, în sensul că societatea comercială nu a făcut niciodată această ofertă; acest aspect a fost contestat și din verificări ulterioare a rezultat că SC C. SRL și-a schimbat opinia și a recunoscut oferta;

- reclamanta intimată, în calitate de beneficiară a finanțării, nu și-a îndeplinit obligația de a crea 6 noi locuri de muncă cu normă întreagă;

contestația administrativă prealabilă sesizării primei instanțe a fost admisă sub acest aspect, cu motivarea că reclamanta a remediat între timp situația (Decizia nr. 22907 din 22 iulie 2013); de aceea, această din urmă neregulă nu a făcut și nu face obiectul judecății.

3.2 În baza acestei stări de fapt Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea, conform celor arătate la pct. 1 din prezentele considerente.

Sentința este legală pentru următoarele considerente:

Așa cum corect a arătat prima instanță, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora prin "neregulă" se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora prin "fraudă" se înțelege "infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, incriminată de C. pen. ori de alte legi speciale".

Astfel, oferta SC B. SRL în procedura de achiziție a unui încărcător frontal nu a fost reală, în sensul că societatea comercială nu a făcut niciodată această ofertă, ceea ce înseamnă că înscrisurile care atestă oferta sunt false și, deci, este caz de posibilă fraudă.

În ce privește oferta SC C. SRL, în condițiile în care nu s-a cercetat motivul pentru care reprezentantul/reprezentanții acestei societăți dau declarații contradictorii (inițial contestă realitatea ofertei după care o confirmă), există de asemenea indicii de posibilă fraudă.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația să sesizeze de îndată DLAF și organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă."

Potrivit art. 45 alin. (4) din aceeași ordonanță de urgență, "În cazul în care existența creanței bugetare depinde de existența unei fapte penale, respectiv a unei fraude, și a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenția Națională de Integritate - ANI, autoritățile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate și dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)."

Or, pârâta recurentă a omis să sesizeze autoritățile competente să cerceteze posibila fraudă și a emis direct titlul de creanță contestat în prezenta cauză.

Procedând astfel, a încălcat dispozițiile mai sus amintite.

Drept consecință, măsurile luate de recurentă și anulate de prima instanță (măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în calitate de beneficiar al contractului de finanțare C 312C011012900021 din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului de finanțare și măsura de stabilire în sarcina reclamantei a obligației de plată a creanței de 237.227,99 RON) sunt de asemenea lipsite de suport legal.

Toate argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs pleacă de la premisa eronată că reclamanta intimată a săvârșit o neregulă. Or, așa cum bine a arătat prima instanță, probele administrate în cauză nu dovedesc neregula, în sensul dat acestei noțiuni de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci probează indiciile săvârșirii unei fraude. De aceea, instanța de control judiciar le va înlătura în întregime.

3.3 Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 2699 din 13 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT