Decizia nr. 3665/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL a chemat în judecată pe pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea: - Deciziei nr. 32451 din 1 septembrie 2015 emisă de pârâtă; - Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 1 iulie 2015, înregistrat sub nr. x/7 iulie 2015, precum și a tuturor actelor subsecvente acestuia; - măsurii de reziliere a contractului și a măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanței bugetare. - măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza Contractului de finanțare nr. x/28 iunie 2010.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 124/CA/2016 din 13 iunie 2016, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC "A." SRL, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată nu este corespunzător motivată și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. * În mod greșit, prima instanță a reținut în faptul că intimata are obligația aplicării legislației în vigoare la momentul constatării neregulii, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, dar și că "doar în cazul activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate și finalizate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile dispozițiile vechiului act normativ, respectiv O.G. nr. 79/2003." În realitate, stabilirea condițiilor de atragere a răspunderii și a sancțiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul comiterii pretinsei nereguli, întrucât, în caz contrar, sunt încălcate dispozițiile art. 15 din Constituție. În aplicarea principiului neretroactivității legii civile, nu pot fi aduse în discuție criteriile suplimentare introduse ulterior aprobării contractului încheiat de parte, reguli care nu erau în vigoare la data depunerii proiectului, respectiv la data încheierii contractului de finanțare. * Verificarea creării condițiilor artificiale trebuia făcută anterior acordării finanțării și efectuării plăților. Neobservarea pretinselor nereguli în urma repetatelor verificări este în mod exclusiv imputabilă autorității intimate. Mai mult decât atât, recurenta apreciază că este abuzivă atitudinea autorității contractante de a reanaliza condițiile de eligibilitate ulterior finalizării proiectului și efectuării plaților, aceasta fiind o atitudine contrară scopului real de sprijinire din fonduri europene a celor interesați să investească în activități agricole performante. * Recurenta susține faptul că nu a creat artificial condițiile de accesare a fondurilor europene, iar aspectele reținute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat în cauză nu au fost probate. În plus de aceasta, proiectul în discuție este finalizat, iar obiectivele asumate în cadrul acestuia au fost îndeplinite. Documentele contabile dovedesc faptul că societatea a desfășurat în mod real activitatea la care s-a angajat în cadrul proiectului și a avut raporturi contractuale corespunzătoare obiectului de activitate cu mai multe societăți comerciale, motiv pentru care nu s-ar putea lua în discuție o eventuală achiziționare formală a utilajelor, aspect care poate fi constatat în mod direct, la o simplă evaluare a gradului de uzură a acestora. În plus de aceasta, beneficiarii serviciilor prestate de societate au fost menționați în memoriul justificativ anexat cererii de finanțare și au fost avuți în vedere la data încheierii contractului. Ca atare, contractele de prestări servicii au fost încheiate în condiții de maximă transparență, cu respectarea dispozițiilor normative aplicabile. În altă ordine de idei, calitatea dl. B. de administrator al societății recurente, precum și de titular al PFA B. a fost cunoscută de către autoritatea contractantă chiar la momentul depunerii cererii de plată. Atât proiectul recurentei cât și cel al PFA B. au fost analizate și aprobate în paralel de către aceiași membrii ai autorității contractante și nu a fost semnalată nicio neregulă cu privire la acestea. De asemenea, recurenta menționează și faptul că nu și-a asumat obligația ca locurile de muncă să fie cu normă întreagă de 8 ore. Împrejurarea că au fost angajați și salariați cu fracții de normă, în funcție de activitățile curente ale societății, demonstrează faptul că angajarea personalului s-a realizat în mod real, în funcție de nevoile concrete, dată fiind natura obiectului de activitate al recurentei. Totodată, legătura de rudenie dintre administratorul firmei și o parte dintre angajați a fost adusă la cunoștința autorității contractante, neexistând niciun fel de restricție în acest sens. Recurenta menționează faptul că aceasta și PFA B. au obiecte de activitate diferite. Astfel, dacă în cadrul intimatei, veniturile sunt obținute din prestări servicii, în cadrul PFA B., veniturile sunt obținute din vânzare. * Măsurile luate de intimată, respectiv rezilierea contractului de finanțare și recuperarea în integralitate a sumelor plătite în baza acestui contract, aduc o gravă atingere principiului proporționalității, astfel cum acesta a fost reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. 4.2. Recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatei . 4.3. Ambele părți au formulat concluzii scrise . Recurenta a invocat neregularitatea procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, întrucât citația emisă pentru termenul în discuție nu cuprinde mențiuni referitoare la faptul că judecata cauzei se va desfășura la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu sediul în București, Bdul. x, tronson 1. Or, citația emisă și transmisă recurentului indica locul desfășurării judecății ca fiind adresa din București, str. x, respectiv altă adresă decât cea indicată. Pe cale de consecință, parte a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fixarea unui nou termen de judecată și citarea părților cu indicarea locului unde urmează să se desfășoare judecarea procesului.

Soluția instanței de recurs Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar menționează că nu se impune repunerea cauzei pe rol, conform solicitării formulate de recurentă. Într-adevăr, din dovada de înmânare a citației emise pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, rezultă faptul că a fost indicată, ca loc al desfășurării procesului, adresa din București, str. x. Însă, la dosar recurs se află cererea formulată de recurentă de lăsare a cauzei la finalul ședinței de judecată. Această cerere a fost trimisă pe faxul secției de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Înaltei Curți de la noua adresă din București, Bdul. x, tronson 1, la data de 12 iunie 2019, ora 6:38 PM. Ca atare, această împrejurare probează faptul că recurenta avea cunoștință de noul sediu al instanței la care trebuia să se prezinte pentru termenul de judecată al cauzei din data de 13 iunie 2019. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a argumentelor prezentate în concluziile scrise, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Recurenta-reclamantă SC "A." SRL a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: - Decizia nr. 32451 din 1 septembrie 2015 prin care intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respins contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/7 iulie 2015, privind Proiectul "Achiziție de utilaje la SC A. SRL din localitatea Tinca, județul Bihor", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x din data de 28 iunie 2010; - Procesul-verbal anterior nominalizat, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a unei creanțe bugetare în valoare de totală de 519.743,04 RON, din care: 80% contribuție din fonduri UE - 415.794,43 RON - și 20% contribuție publică națională - 103.948,61 RON. Aplicarea sancțiunii administrative a avut la bază faptul că partea a create în mod artificial condiții pentru accesarea fondurilor europene. Prin actele administrative contestate în cauză s-a reținut conduita defectuoasă a recurentei în derularea Contractului de finanțare nr. x din data de 28 iunie 2010, în condițiile în care societatea a fost creată formal pentru a crea un avantaj nejustificat în favoarea domnului B. și a firmelor familiei acestuia, datorită elementelor ce vor fi enunțate în continuare. a) Au fost create condiții formale pentru obținerea punctajului de selecție aferent criteriului S5 "microîntreprinderi nou înființate" și criteriului S4 "proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până la 40 de ani la data depunerii proiectelor" în concret, recurenta a fost înființată la data de 20 noiembrie 2009, având ca activitate principală - cod CAEN 0161 - Activități auxiliare pentru producția vegetală -, deși PFA B. a fost înființată la data de 24 ianuarie 2008, având ca activitate principală - cod CAEN 0111 - Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase -, ceea ce înseamnă că cele două societăți funcționează pe aceeași piața relevantă sau pe o piață adiacentă; societatea recurentă a fost creată artificial pe numele soției - doamna C. - pentru a beneficia de punctajul de 20 de puncte acordat la criteriul de selecție S4, deși administratorul/reprezentantul legal, domnul B., deținea o firmă care acționează pe aceeași piață relevantă sau pe o piață adiacentă și care avea deja un proiect FEADR implementat pe Măsura 121 - x/10 martie 2008 - "Achiziție de tractor și utilaje la B. persoană fizică autorizată, din localitatea Tinca, județul Bihor". b) Avantajul nejustificat creat de recurentă domnului B. și a firmelor familiei acestuia constă în următoarele: - principalul beneficiar al serviciilor prestate de recurentă este PFA B. și anume, în anul 2011, s-au prestat 62,19% din valoarea serviciilor, în anul 2012, s-au prestat 100% din valoarea serviciilor, în anul 2013, s-au prestat 44,17% din valoarea serviciilor, iar în anul 2014 s-au prestat 44,75% din valoarea serviciilor; - la obiectul contractelor de prestări servicii încheiate între recurentă și clienții acestuia este trecut "pregătirea patului germinativ pentru semănat" care se poate realiza doar cu utilajele luate cu contract de comodat încheiat la data de 27 noiembrie 2009 de la domnul B.; - beneficiarul nu a menținut criteriile de selecție pentru care proiectul a primit punctaj și anume: S2 - "proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiți în funcție de tipul solicitantului". Așa cum rezultă din conținutul Procesului-verbal, intimata s-a raportat, printre altele, la dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor depunere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, astfel cum acesta a fost interpretat de CJUE în Cauza C-434-12 Slancheva Sila, precum și în Nota directoare pentru auditori nr. 22 a Comisiei Europene din 10 octombrie 2013. Analizând existența unor elemente obiective și a unor elemente subiective, intimata a identificat existența unor conexiuni între societățile beneficiare ale proiectelor analizate, respectiv a unor indicatori fizici, funcționali-legali și de afacere/contabili/financiari, care dovedesc scopul nedeclarat al fragmentării unei investiții mai mari în mai multe investiții mai mici, în vederea depășirii plafonului măsurii. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, confirmând legalitatea actelor administrative contestate în cauză. Înalta Curte consideră că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost motivată corespunzător și este expresia interpretării și aplicării corecte a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, instanța de control judiciar reține următoarele: 6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil în speța de față, interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva sila EOOD din 12 septembrie 2013, precum și elementele din care rezultă faptul că au fost create în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") 6.2.1. Critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, este nefondată. Pornind de la prioritatea dreptului european, consacrată la nivel constituțional prin dispozițiile art. 148 alin. (2), Înalta Curte va avea în vedere statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra acestei chestiuni ca argument în combaterea ideii în sensul că ar fi incidentă definiția neregulii, cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care ar fi mai favorabilă din perspectiva modului în care impune condiția prejudiciului. Astfel, instanța europeană a reținut că "prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C-260/14, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice. În această privință, dintr-o jurisprudență constantă reiese că atunci când statele membre adoptă măsuri prin care pun în aplicare dreptul Uniunii, ele au obligația de a respecta principiile generale ale acestui drept, printre care figurează, în special, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime (a se vedea, în special, Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctele 35 și 36, precum și jurisprudența citată). Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit aceleiași jurisprudențe, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situații anterioare intrării sale în vigoare indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, același principiu impune ca orice situație de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare la data producerii sale. Cu toate acestea, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctul 37 și jurisprudența citată). Astfel cum reiese din aceeași jurisprudență, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare". În acest context, cu privire la cea de a patra întrebare (care a fost redată mai sus), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns: "Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale". Prin urmare, în urma interpretării realizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, contrar celor menționate de Curtea Constituțională a României (Decizia nr. 66/2015), calificarea neregulii se poate face în baza O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se faptul că definiția dată neregulii prin această ordonanță este în concordanță cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. De asemenea, și stabilirea corecțiilor financiare ar putea fi făcută în baza O.U.G. nr. 66/2011 "cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare". În speță, "situația" apărută sub imperiul legii vechi este dată de împrejurarea că recurenta a încălcat dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice, forma actelor normative în vigoare la momentul derulării procedurilor respective, precum și prevederile contractului de finanțare. Pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naționale și/sau europene, precum și prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care au sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Este adevărat faptul că selectarea cererii de finanțare și încheierea contractului de finanțare s-a realizat în anul 2010, însă neregulile menționate în procesul-verbal contestat în cauză s-au produs în anul 2015, dată la care O.G. nr. 79/2003 era abrogată de O.U.G. nr. 66/2011. În mod evident, intimata avea obligația aplicării legislației în vigoare la momentul constatării neregulii, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, în scopul stabilirii creanțelor bugetare rezultate din neregulă și a recuperării sumelor afectate de aceasta, acestea fiind norme juridice de imediată aplicare. Trebuie menționat și faptul că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 statuează că: "Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare." Din interpretarea articolului anterior citat rezultă faptul că doar în cazul activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate și finalizate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile dispozițiile vechiului act normativ, respectiv O.G. nr. 79/2003. Or, în speța de față, la momentul încheierii contractului de finanțare erau aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003, însă, la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/7 iulie 2015, aceste prevederi legale erau abrogate, fiind aplicabile, după cum s-a precizat anterior, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011. 6.2.2. Critica potrivit căreia verificarea creării de către beneficiarii a condițiilor artificiale trebuia făcută anterior efectuării plăților, adică anterior acordării finanțării, este nefondată. Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că "acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există." Conform art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, se poate proceda la "efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate." Atât legislația care reglementează FEADR cât ce clauzele Contractului de finanțare reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile. În art. 2 (8) din Contractul de finanțare încheiat de părți a fost prevăzută o perioadă de monitorizare de minim 5 ani, începând cu data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă; verificările ex post efectuate în cauză se încadrează în această perioadă și nu pot fi îngrădite de împrejurarea că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate și selecție, cu atât mai mult cu cât, în evaluarea împrejurărilor care au concurat la constatarea neregulii au fost avute în vedere și elemente ulterioare încheierii contractului de finanțare. Mai mult decât atât, însușirea tezei recurentei ar lipsi de conținut mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile. 6.2.3. Critica recurentei potrivit căreia sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C-434/12, este nefondată. Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că: "1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare." În mod indiscutabil, așa cum a argumentat și judecătorul fondului, în speța de față sunt întrunite cele două elemente la care face referire instanța europeană în hotărârea mai sus arătată. Instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură. Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. În acord cu cele precizate de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta, deși a fost punctată, nu și-a respectat obligația de a crea 5 locuri de muncă, deoarece, conform statelor de plată pentru perioada 2011- septembrie 2014, societatea recurentă a avut o medie de 2,5 salariați. În registrul salariați din data de 23 octombrie 2014 figurează 5 salariați activi, din care doar domnul B. este angajat cu normă întreagă, ceilalți 4 salariați fiind angajați cu normă parțială de 2/4 ore și pontați cu 2 ore. Așadar, în perioada de valabilitate a contractului de finanțare, beneficiarul nu a creat 5 locuri de muncă, cerință asumată prin cererea de finanțare. Prin urmare, acesta a eludat scopul Măsurii 312, întrucât nu a procedat la crearea locurilor de muncă de muncă asumate, ci doar la o preluare de personal. Mai mult decât atât, din cei 5 salariați, doar unul nu face parte din familia D. În mod indiscutabil, obiectivul general al Măsurii 312, anterior arătat, nu este îndeplinit în cauza de față, întrucât entitățile juridice aflate în discuție operează în cadrul unui grup economic mai mare și s-au constatat elemente comune între cele două societăți beneficiare de finanțare FEADR. Or, scopul creării Programului FEADR a fost acela de a combate în mediul rural concentrarea în jurul unei singure persoane a tuturor opțiunilor de angajare ori de acționare în mediul de afaceri. Nici obiectivul specific al Măsurii 312, anterior arătat, nu este îndeplinit în speța de față, în condițiile în care din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat. Așadar, după cum a evidențiat și judecătorul fondului, există elementele comune între solicitanți (aceștia fiind rude între ele) care conduc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonul lui maxim alocat pentru realizarea celor două proiecte în același timp. Altfel spus, cei doi solicitanți au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar. În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Înalta Curte apreciază că este judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că recurenta a fost înființată cu scopul vădit de depășire, în mod artificial, a impedimentelor pe care le avea PFA B. în accesarea Măsurii 312 (nu era micro întreprindere nouă, nu avea sediul în mediul rural, asociatul unic nu mai avea vârsta sub 40 de ani, accesate anterior fonduri europene). Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013: "Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre). De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal. Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizați în Nota directoare, după cum urmează: 1. Indicatori externi fizici: - societatea recurentă, unde domnul B. este administrator/reprezentant legal, are același sediu și anume Sat Tinca, comuna Tinca, județ Bihor, cu PFA B. PFA unde dl. B. este titular; - din cuprinsul certificatelor constatatoare de la Registrul Comerțului și din Cererea de finanțare depusă de SC "A." SRL, s-a constatat că firmele PFA B. și SC "A." SRL, au același număr de telefon trecut la datele de identificare ale firmei. 2. Indicatori funcționali - legali: - PFA B. și SC "A." S.R.L funcționează pe aceeași piața relevanta sau pe o piața adiacenta: SC "A." S.R.L are ca activitate principala -cod CAEN 0161-Activități auxiliare pentru producția vegetală, iar PFA B. are ca activitate principala cod CAEN 0111- Cultivarea cerealelor exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase; - SC "A." SRL are proiect finalizat pe măsura 312 "Achiziție de utilaje la SC A. SRL din localitatea Tinca, județul Bihor", iar PFA B. are proiect finalizat pe măsura 121" Achiziție de tractor și utilaje la B. Persoana Fizica Autorizată, din localitatea Tinca, județul Bihor" - cele doua firme au avut același consultant SC E. SRL; - domnul F. este angajat cu contract de muncă la SC "A." SRL din 01 mai 2011 și este titular în PFA F. Aceasta din urmă este principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC "A." SRL (2011-37,81% din valoarea serviciilor, 2012- 0% din valoarea serviciilor, 2013-26,10% din valoarea serviciilor și 2014-18,41% din valoarea serviciilor); - 4 din cei 5 salariați ai SC "A." SRL sunt membrii ai familiei D.; - recurenta nu a respectat obligația de a angaja 5 salariați 3. Indicatori de afacere/contabili/financiari: - principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC "A." SRL, unde, așa cum s-a mai precizat domnul B. este administrator/reprezentant legal, este PFA B.; - recurenta își poate realiza obiectul de activitate doar cu ajutorul utilajelor închiriate de la PFA B.; În raport de aspectele anterior prezentate, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că nu există niciun element care să conducă la ideea că s-a intenționat crearea unei veritabile micro-întreprinderi autonome care să deruleze o afacere proprie, așa cum s-a declarat prin cererea de finanțare. Într-adevăr, acțiunea concertată a societăților analizate, deținute de membrii aceleiași familii confirmă faptul că s-a urmărit dezvoltarea afacerii inițiale prin achiziționarea de noi utilaje necesare acesteia. De asemenea, în mod justificat judecătorul fondului a reținut incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004: prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat, precum și prin existența aceluiași domeniu de activitate, cu coduri CAEN care sunt interdependente rezulta că cele două societăți sunt întreprinderi legate. 6.2.4. Critica recurentei referitoare la încălcarea principiului proporționalității, este nefondată. Principiului proporționalității, reglementat în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, impune ca orice acțiune întreprinsă în materie să țină seama de natura și de gravitatea nereguli constatate, precum și de amploarea și implicațiile financiare ale acestora. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea emitentă respectă aceste exigențe. Acest aspect a fost analizat în mod judicios de către instanța de fond care a reținut că "obligația returnării integrale a finanțării a fost asumată contractual de părți și, pe de altă parte, o astfel de sancțiune nu poate fi considerată disproporționată în raport de faptele constatate. Cât timp se reține crearea în mod artificial de condiții pentru accesarea unei finanțări, retragerea integrală a finanțării nu poate fi considerată disproporționată, ci este singura măsură care respectă acest principiu al proporționalității. Aceasta întrucât întreaga finanțare a fost acordată în mod nelegal ca urmare a condițiilor artificial create de beneficiar." De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene cât și art. 5 alin. (3) din Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco - condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, fac referire la neacordarea integrală a finanțării.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.