ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2597/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Satu Mare: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.07.2014 din data de 07.07.2014, privind restituirea sumei de 418.075,21 RON reprezentând finanțare nerambursabilă și exonerarea reclamantei de la plata acestei sume; anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 30.259/04.09.2014, emise de A.F.I.R., prin care s-a respins contestația formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin sentința nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Satu Mare.

Împotriva sentinței nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs este întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că proiectul se încadrează la Măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi, iar prin procesul-verbal nr. x/11.07.2014 de constatare a neregulilor s-a reținut faptul că recurenta-reclamantă ar fi creat condiții artificiale în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312 din cadrul Programului FEADR, prin înființarea întreprinderii individuale.

În acest sens s-a reținut că A. a fost asociat/administrator la mai multe firme ce funcționează pe o piață adiacentă; utilajele propuse spre finanțare pot fi folosite la oricare dintre firmele la care aceasta este asociat; cofinanțarea în valoare de 41.991 euro a fost realizata prin contract de împrumut încheiat cu firmele în care este asociată; majoritatea personalului care lucrează la Î.I. A. au lucrat sau lucrează și la celelalte firme la care aceasta este asociată, etc.

Consideră că Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu poate demonstra faptul că au fost create condiții artificiale în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil, în condițiile în care în vederea încheierii contractului de finanțare a fost supusă verificărilor, conform Ghidului solicitantului.

Recurenta-reclamantă susține că sentința recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material constând în:

Precizează că, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, condițiile artificiale nu sunt suficiente pentru refuzul plăților, decât în măsura în care scopul creării acestora a fost exclusiv acela de a obține un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor, interpretare confirmată de o hotărâre recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Consideră că față de aceste prevederi, pentru refuzul plăților sau pentru a solicita restituirea acestora, autoritatea contractantă are obligația de a dovedi că, prin implementarea proiectelor afectate de condițiile artificiale, nu poate fi atinsă finalitatea urmărita de schema de ajutor și că beneficiarul a urmărit exclusiv să obtină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

De asemenea, recurenta-reclamantă arată că: nu există o interdependență între activitatea Î.I. A. și cea a celorlalte societăți indicate în procesul-verbal și că doar o mică parte din activitatea recurentei a fost prestată către S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., iar cea mai mare parte din activitatea prestată cu aceste utilaje a avut ca beneficiari persoane fizice; toate serviciile de amenajare și întreținere prestate către societățile la care se face referire au fost achitate integral, ponderea valorii serviciilor prestate de către recurentă fiind infimă raportat la cifra de afaceri a acestor societăți; societățile comerciale menționate în procesul-verbal își desfășoară activitatea în mediu rural, astfel că este îndeplinit obiectivul de a crea și diversifica serviciile pentru populația rurală; orele lucrate cu aceste utilaje corespund cu situațiile de lucrări facturate către terții cărora li s-au prestat servicii; faptul că A. este asocial/administrator și la alte societăți nu reprezintă o interdicție pentru obținerea finanțării, Ghidul Solicitantului nemenționând o asemenea interdicție; activitatea prestată de către recurentă societăților comerciale menționate în procesul-verbal nu are legătura cu obiectul lor de activitate, aceasta prestând doar servicii de amenajare și întreținere a spațiilor și terenurilor în care își desfășurau activitatea, astfel că nu se poate reține că utilajele au fost folosite în realizarea obiectului de activitate al acestor societăți și pentru obținerea de profit sau alte avantaje de către societățile indicate.

Mai arată că nu există nicio dispoziție legală care să interzică unei persoane care este titularul unei întreprinderi individuale să dețină calitatea de asociat sau administrator la alte societăți și că acest aspect a fost public și opozabil chiar și autorității contractante, fiind publicat la Oficiul Registrului Comerțului și în Monitorul Oficial.

Faptul că a fost asociat la alte societăți comerciale a fost cunoscut încă de la început intimatei, astfel cum reiese și din Contractele de credit nr. x/05.10.2011 și nr. y/05.10.2011, unde la rubrica garant avalist se specifica faptul că este asociat unic și administrator al S.C. B. S.R.L..

Referitor la aspectul reținut de prima instanța, în sensul că recurenta-reclamantă a obținut finanțările necesare prin credite bancare și prin împrumuturi de la societățile la care era asociat, arată că din totalul bugetului de 597.251 RON, suma de 115.100 RON a fost accesată prin împrumuturi de la firme, iar diferența prin credit bancar, în condițiile în care singura condiție cerută de Ghidul solicitantului era aceea de a indica și dovedi sursa de cofinanțare, neavând nicio relevanță care era acea sursă. Astfel, sursa de finanțare a fost cunoscută de către AFIR de la început.

Referitor la aspectul reținut de către prima instanță că o parte din personalul angajat la Î.I. A. a lucrat la firmele în care aceasta este asociat/administrator, apreciază că acest aspect nu are relevanță, în condițiile în care la momentul angajării, acele persoane nu mai lucrau la firmele la care A. a fost asociată și, mai mult, oricum erau persoane din mediul rural, care și-au desfășurat activitatea în mediu rural, obiectivul finanțării fiind atins.

Recurenta-reclamantă subliniază faptul că toate aceste aspecte au fost cunoscute și aprobate de către AFIR, care a verificat și aprobat cererile de finanțare, contractele de finanțare, dosarele de achiziție a bunurilor, plătind sumele menționate în cererile de plată depuse, fără a considera la respectivele momente că ar fi vorba despre crearea unor condiții artificiale, deși avea obligația de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 13/2006.

Prin urmare, consideră că intimata-pârâtă avea obligația să verifice existența condițiilor artificiale înainte de efectuarea plăților către beneficiari.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

În esență, apreciază că susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate și că prin hotărârea recurată prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Satu Mare: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.07.2014 din data de 07.07.2014, privind restituirea sumei de 418.075,21 RON reprezentând finanțare nerambursabilă și exonerarea sa de la plata acestei sume; anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 30.259/04.09.2014, emise de A.F.I.R., prin care s-a respins contestația formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Actele administrative atacate vizează contractul de finanțare nr. x/04.05.2011, încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Î.I. A., având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile solicitate în baza cererii de finanțare nr. x pentru proiectul "Achiziție de utilaje pentru lucrări de peisagistică la E. în localitatea Poclusa de Beiuș, județul Bihor", încadrat la Măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi.

Valoarea totală eligibilă a acestui contract era de maxim 597.251,00 RON, echivalentul a 139.970 euro, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit angajându-se să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 418.076,00 RON, echivalent a 97.979 euro. Suma finală decontată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost de 418.075,21 RON, reprezentând 95.281,28 euro finanțare nerambursabilă, conform cheltuielilor acceptate la plată, în cadrul unei singure tranșe de plată.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/11.07.2014 s-a constatat faptul că reclamanta a creat condiții artificiale în vederea accesării ajutorului financiar nerambursabil din cadrul Măsurii 312 a Programului FEADR, prin înființarea Întreprinderii Individiuale A., astfel că se impune restituirea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 418.075,21 RON.

Prin decizia de soluționare a contestației nr. 30.259/04.09.2014, emisă de A.F.I.R. s-a respins contestația formulată de recurenta-reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.07.2014.

Într-o primă critică, recurenta-reclamantă susține că organismul de control a verificat și aprobat proiectul, declarându-l eligibil, și, mai mult, a făcut și plata sumei solicitate, astfel că autoritatea contractantă nu ar putea reveni asupra deciziei sale prin constatarea ulterioară a unor nereguli și declararea investiției ca neeligibile.

Această critică este nefondată, legiuitorul european stabilind posibilitatea unor asemenea controale în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit cărora:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operațiunile de investiții pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

Se constată că, deși la momentul încheierii contractului a fost verificată îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, totuși la acel moment Agenția nu a avut la dispoziție toate datele privind implementarea proiectului și modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptățită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, așa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității vizând măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante în sensul unei alte interpretări a acestui text de lege, date printr-o Hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe care însă nu o identifică, sunt nefondate și nedovedite.

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Așadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării poate fi efectuată și ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existența condițiilor artificiale se verifică atât în raport cu conduita reclamantului la momentul încheierii contractului, cât și în raport cu activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuții ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Totodată, se constată că, deși elementele în raport cu care s-a reținut crearea de condiții artificiale subzistau la data depunerii cererii de finanțare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a contractului de finanțare al recurentei în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei.

Este adevărat că AFIR avea obligația legală de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuțiile intimatei-pârâte de verificare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acțiuni de control, autoritatea și-ar fi depășit atribuțiile.

În acest context, în cauză, stabilirea existenței condițiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorității că s-au încălcat dispozițiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condițiilor de la momentul acordării finanțării.

Referitor la criticile formulate de către recurenta-reclamantă în sensul că intimata-pârâtă a fost în posesia tuturor documentelor la momentul verificării efectuate anterior acordării finanțării, Înalta Curte constată că, date fiind circumstanțele speței, deși privit individual proiectul de finanțare părea a respecta normele legale pentru acordarea finanțării, la o analiză detaliată și coroborată a tuturor elementelor cauzei, s-a constatat existența elementelor create artificial pentru obținerea de fonduri nerambursabile sau pentru obținerea acestora într-o sumă mai mare decât cea la care societatea avea dreptul.

Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt din speță, respectiv faptul că: la momentul depunerii cererii de finanțare, numita A., fosta E., era asociată/administrator în societățile S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și F. S.R.L.; S.C. B. S.R.L. are ca obiect de activitate principal cultivarea condimentelor, plantelor aromatice, medicinale și a plantelor de uz farmaceutic, iar ca activități secundare autorizate, comerț cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete, în magazine specializate, comerț cu ridicata al fructelor și legumelor, comerț cu ridicata al florilor și plantelor, comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și tutunului neprelucrat, activități de întreținere peisagistică; S.C. C. S.R.L. are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri, iar în secundar activități de întreținere peisagistică; S.C. D. S.R.L. are ca obiect principal de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase, și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase; din valoarea totală a facturilor emise de reclamantă, de 163.176,80 RON, 70.491,20 RON o reprezintă facturi emise către S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., acestea având o pondere de 43,2%; o mare parte din cofinanțarea în valoare de 41.991 euro a fost realizată prin contract de împrumut încheiat cu S.C. B. S.R.L., S.C. G. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.; prin intermediul asociatului comun, A., reclamanta este întreprindere legată cu societățile S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., în sensul art. 4

4

din Legea nr. 346/2004; utilajele propuse spre finanțare pot fi folosite la oricare din firmele în care în care A. este asociat/administrator; majoritatea personalului angajat la Î.I. A. a lucrat sau lucrează și la celelate firme la care aceasta este asociat/administrator.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte denotă caracterul artificial al condițiilor create în vederea obținerii finanțării, iar susținerile recurentei-reclamante în sensul că aceste aspecte nu sunt relevante, ci reprezintă simple coincidențe pe care Ghidul solicitantului și legislația în vigoare nu le interziceau, nu pot fi primite, câtă vreme legăturile mai sus arătate dintre societățile implicate denotă că acestea nu sunt entități de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărui scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, respectiv crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere.

Astfel, societățile ce urmau a derula fonduri nerambursabile prin această măsură trebuiau să fie de sine stătătoare, pentru a fi capabile să contribuie prin forțe proprii la dezvoltarea economiei rurale și la crearea de noi locuri de muncă și nu rularea forței de muncă între societățile la care titularul întreprinderii individuale era asociat sau administrator, motiv pentru care, din perspectiva situației de fapt și a legislației incidente, mecanismul de derulare a evenimentelor nu lasă loc de interpretări, în sensul creării de condiții artificiale pentru obținerea unor finanțări nerambursabile.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari și de care beneficiarul a luat la cunoștință.

De asemenea, conform Anexei I la contractul de finanțare, beneficiarul avea obligația să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, conform art. 11 (3) din aceeași anexă - f.47 din dosarul de fond vol. I -, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare.

Raportat la împrejurarea existenței unor nereguli în ceea ce privește finanțarea acordată, conform celor mai sus reținute, atât din perspectiva creării de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării, dar și a nerespectării obligației asumate prin contractul de finanțare, de creare a unor noi locuri de muncă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurenta-reclamantă referitoare la faptul că recurenta a prestat activitate și către alte persoane, din mediul rural, că serviciile prestate către societățile indicate în procesul-verbal au fost achitate, nu prezintă relevanță.

Sub acest aspect, se constată a fi nefondată și critica recurentei-reclamante în sensul că în speță nu există elementul subiectiv și nici cel obiectiv pentru demonstrarea creării unor condițiile artificiale în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile, câtă vreme instanța de fond a făcut o analiză detaliată a acestor aspecte, respectiv a împrejurărilor de fapt și de drept avute în vedere atunci când a apreciat că în speță este vorba despre crearea unor condiții artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

Instanța de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea contractantă și menținută de către instanța de fond respectă exigențele legale, câtă vreme obligația returnării integrale a finanțării a fost asumată contractual de părți, astfel că retragerea integrală a finanțării este singura măsură care se putea dispune, în condițiile în care se face aplicarea art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, ce prevede, ca sancțiune, încetarea contractului de plin drept.

Aceasta întrucât întreaga finanțare a fost acordată în mod nelegal ca urmare a condițiilor artificial create de beneficiar.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din același articol statuează că "Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În același sens sunt și prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidențiind incidența motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind corect justificate observațiile și aprecierile primei instanțe, pe care instanța de control judiciar și le însușește în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinței nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinței nr. 91/CA/2016 - PI din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.