ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2564/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 31 octombrie 2014 reclamanta I.I. A. a solicitat anularea actelor administrative atacate, respectiv Decizia de soluționare a contestației nr. 18569 din 4 iunie 2014 prin care Comisia de soluționare a contestației din cadrul fostei APDRP, actuala AFIR a decis respingerea contestației formulate și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31 martie 2014, înregistrat sub nr. x din 8 aprilie 2014, ca fiind nelegale:

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 123/CA/2016 - PI din 13 iunie 2016 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta I.I. A., împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale AFIR și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 123/CA din 13 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta I.I. A., prin care a solicitat, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată, invocând în drept art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483, 488 (pct. 6, 8), 497 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată. Cât privește motivul de recurs prev. de pct. 6 "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" arată că instanța nu motivează în concret concluziile la care ajunge, judecătorul fondului preluând integral argumentele cuprinse în întâmpinarea pârâtei, fără a analiza și înlătura motivat apărările reclamantei, ceea ce nu satisface cerințele unui proces echitabil. Astfel, - susținerea în primă fază că obiectivul general și cel special al măsurii 3.1.2. nu a fost atins este o concluzie lipsită de argumente; - concluzia în sensul că obiectivul general nu poate fi atins, rezultând din faptul că II B. și II C. acționează în cadrul unui grup economic organizat - acesta este un motiv străin de natura pricinii, cât timp analizarea comportamentului II B. și II C., nu face obiectul acestui dosar; - judecătorul fondului, fără nicio motivare, conchide că, chiar dacă D. SRL are ca asociați pe B. și A., fiecare cu 50%, fără să existe majoritatea în sensul legii, este evident că cele 2 entități sunt întreprinderi legate în sensul alin. (4) și 5 ale art. 44 din Legea nr. 346/2004 - pe lângă faptul că hotărârea de a declara întreprinderile legate nu are motivare, nu se poate identifica la care anume 2 entități se referă magistratul. Argumentând identificarea elementului subiectiv care induce ideea condițiilor artificiale, magistratul arată că rezultă în mod evident o coordonare a asociaților societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală. Această parte a considerentelor hotărârii nu are o motivare în concret. Chiar dacă ar fi vorba de asociații D. SRL - B. și A. este criticabilă lipsa totală a indicării împrejurărilor care au creat convingerea instanței. În plus, potrivit Regulamentului CE 65/2011, instanța era obligată să identifice și avantajul nejustificat. Or, avantajul nejustificat nu a fost identificat și fundamentat. D. SRL nu a beneficiat de fonduri europene și prestațiile pentru această societate au fost executate la prețul pieței (aspect necontestat de intimată). - cât privește argumentarea instanței - pag. 31 - în sensul că s-a urmărit în cauză depășirea intensității sprijinului financiar prin fracționarea artificială a unui proiect, acestea sunt motive străine de natura pricinii, spre deosebire de II B. și II C., în cazul recurentei reclamante, nici AFIR nu a reținut fracționarea proiectului pentru utilaje făcând parte dintr-un flux tehnologic, prin urmare, nici instanța nu o putea invoca "din oficiu". - instanța arată că A. în mod intenționat a acționat "concertat" cu D. SRL. Adică, presta servicii în amonte față de societate și au fracționat artificial o investiție pentru a depăși ajutorul de minimis. Această idee, pe lângă faptul că este totalmente nefondată, nici nu este argumentată, având în vedere că D. SRL nu a beneficiat de fonduri europene, și nu a achiziționat utilaje care să funcționeze într-un flux tehnologic cu cele achiziționate de II A. - judecătorul fondului nu a analizat și demontat nici măcar în parte susținerile reclamantei din acțiunea introductivă și concluziile scrise. Nu s-a făcut nici-o referire la cauza Slanceva c/a Bulgariei CJUE, sau la chestiunile antamate prin acțiunea introductivă - Cauzele Ungureanu c/a României sau Petra c/a României - CEDO. Nu s-a indicat de ce nu sunt aplicabile disp. Art. 5 din Regulamentul CE 65/2011 sau de ce a fost refuzată analiza incidenței dispozițiilor art. 12 din Ordinul nr. 567/2008. Față de aceste aspecte, rezultă în mod evident că hotărârea primei instanțe trebuie casată cu trimitere spre rejudecare, cu trasarea obligației judecătorului să analizeze în mod complet apărările reclamantei și să prezinte complet argumentele pe care se bazează hotărârea și ideile centrale ale acesteia. Cât privește motivul de recurs prev. de pct. 8 "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 554/2004, susține că au fost aplicate greșit de către instanța de fond dispozițiile art. 4 pct. 8 din Regulamentul nr. 65/2011, și nu au fost aplicate art. 5 pct. 3N din același Regulament precum și art. 10 și art. 12 din Ordinul nr. 567/2008. Judecătorul fondului a respins în mod greșit acțiunea, aplicând greșit: - dispozițiile Regulamentului CE 65/2011 privind crearea de condiții artificiale în scopul obținerii unor avantaje, respectiv imposibilității atingerii scopului programului de finanțare - Măsura 312 a programului FEADR. - dispozițiile Ordinului ce cuprinde dispoziții de exonerare a unor agenți economici de la rambursarea sumelor încasate. La verificarea și aprobarea proiectului depus de II A., Agenția nu a depistat nicio neregulă, aprobând plata, după care, cu nerespectarea art. 12 din Ordinul nr. 567/2008, Agenția, la peste 3 ani de la semnarea Contractului de finanțare a sancționat reclamanta cu retragerea sprijinului financiar pentru crearea de "Condiții artificiale și avantaj nejustificat pentru D. SRL" și pentru faptul că a declarat în mod incorect că I.I. A. se încadrează în categoria microîntreprinderilor. Nu au fost indicate în concret care sunt motivele pentru care se consideră că "finalitate schemei de ajutor nu poate fi atinsă" - elementul obiectiv - respectiv care sunt elementele de probă obiectivă pe baza cărora s-a stabilit că beneficiarul a urmărit prin accesarea fondurilor obținerea unui avantaj care contravine măsurii 312 din cadrul PNDR - elementul subiectiv. Este evidentă încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE, cât timp sancțiunea din partea Agenției este urmarea unor simple legături între proiectul beneficiarului I.I. A. și alte două proiecte. În opinia AFIR, avantajul nejustificat a fost acordat în favoarea D. SRL, cu toate că în răspunsul la interogatoriu se recunoaște că nu s-a identificat de fapt niciun avantaj material în favoarea acestei societăți (nu au fost analizate preturile eventual preferențiale practicate, în condițiile în care, de plano, nu există în Ghidul solicitantului o interdicție de a presta activități pentru societăți în care beneficiarul fondurilor are participații). Cât privește conceptul de "întreprinderi legate", care influențează statutul de microîntreprindere a II A., consideră că, pe de o parte, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Ordin, AFIR era obligată să verifice aceste aspecte și să nu acorde eventual aprobarea, nu să intervină la 3 ani de la verificarea inițială, să aplice sancțiuni pentru presupusa nerespectare a unor condiții pe care ea însăși trebuia să le verifice. Pe de altă parte, incidența acestui termen de "întreprinderi legate" a fost legat de Agenție de deținerea de către titularul întreprinderii a "majorității" părților sociale ale D. SRL. Or, cum a arătat, 50% nu reprezintă o majoritate. Problema fracționării investiției privind utilaje necesare "fluxului tehnologic" nu a fost indicată în actul de control și retragere a finanțării. Așadar, AFIR nu a demonstrat că s-au creat condiții artificiale, că s-a beneficiat de un avantaj nejustificat, că finalitatea schemei de ajutor nu a fost atinsă prin proiectul sau că a fost depășit intensitatea sprijinului financiar. Judecătorul fondului se mărginește să menționeze că, cumulat, indicatorii indicați de AFIR sunt în măsură să acrediteze concluzia creării de condiții artificiale, fără să motiveze în concret și cu argumente solide această idee, motivarea fiind identică cu susținerile paratei. Acceptând ideea exprimată de CJUE în cauza Slanceva, este în de competența instanței naționale să verifice cumulul de factori din care să rezulte elementul obiectiv și elementul subiectiv, era obligatoriu ca judecătorul fondului să identifice în mod concret și real avantajul nejustificat acordat terțului și să "convingă" în privința tezei potrivit căreia scopul măsurii 3.1.2 nu poate fi atins. Mai departe, judecătorul avea obligația să se pronunțe și în privința aplicabilității art. 5 din Regulamentul CE, lucru ce nu a făcut. Ori, consideră că aceste dispoziții sunt valorificabile în speță. Atașează prezentului memoriu și concluziile depuse în primul ciclu procesual, acesta cuprinzând motivele pentru care consideră greșită modalitatea de aplicare a dreptului material în primă instanță.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, invocând următoarele apărări: În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia în speță instanța de fond nu a procedat la indicarea ori individualizarea elementelor subiective și a celor obiective care au condus la formarea concluziei referitoare la crearea de condiții artificiale în scopul obținerii unor avantaje, respectiv imposibilitatea atingerii scopului programului de finanțare - Măsura 312 a FEADR, reamintește că din situația de fapt reținută prin procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, însușită și de instanța de fond, rezultată din aprecierea corelată a indicatorilor fizici, funcționali-legali respectiv de afacere, contabili și financiari, au fost stabilite acțiunile coordonate intre cele 3 firme care au depus proiecte pe măsura 312: I.I. A., I.I.B. și I.I. C., care au condus la concluzia că recurenta-reclamanta întreprinderea A. a creat condiții artificiale în vederea accesării ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312 din cadrul Programului FEADR. Referitor la motivul de recurs conform căruia recurenta-reclamanta apreciază și susține, contrar situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 8 aprilie 2014, că nu a creat artificial condițiile de accesare a fondurilor europene, consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că "suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existența pe ansamblu a unor circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312-FEADER nu a fost atins": Prin procesul-verbal de constatare a cărui anulare se solicită, se indică o serie de legături existente între beneficiarul finanțării și o serie de entități juridice, legături care indică faptul că aceștia au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice. Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispozițiilor legale și comunitare prin crearea unei situații artificiale care să eludeze prevederile legale. Potrivit documentelor existente, precum și celor menționate de echipa de control în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 11.846 din data de 8 aprilie 2014, au fost identificate elemente comune între cele trei entități juridice, elemente care analizate individual par a fi simple coincidențe, ce nu atrag atenția asupra existenței vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă coroborate și analizate simultan și comparativ pentru cele trei proiecte, conduc la suspiciunea de creare de condiții artificiale. Astfel, nu a fost îndeplinit chiar obiectivul general al măsurii 312 - "dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de munca și a veniturilor adiționale" și nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere". Având în vedere criteriul obiectiv și criteriile subiective, respectiv indicatorii menționați mai sus și constatându-se o serie de acțiuni coordonate între recurenta reclamantă I.I. A. și I.I. B., I.I. C., toate acestea producând un avantaj nejustificat în favoarea SC D. SRL, societate ai cărei asociați sunt domnul A. și domnul B. La depunerea cererii de finanțare, d-l A. a prezentat Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor (Anexa nr. 4.2) întocmita la data de 8 iulie 2010, conform căreia în urma autorizării ca întreprindere individuala aceasta va fi autonomă. D-l A. nu a specificat în Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor (Anexa nr. 4.2) că era asociat cu o cotă de participare de 50% în SC D. SRL și SC E. SRL, fapt ce contravine prevederilor art. 4 (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, care prevede: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plata către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit ca au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plați în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a fișei măsurii, a dispozițiilor legale și comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" și a urmărit depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entități juridice "create la comandă" de către o alta societate, în speța - domnul F. care nu putea beneficia de finanțare nefiind în categoria de solicitanți eligibili. Totodată, prin mișcarea salariaților de la diferite societăți-clienți deținute de același grup de persoane, la societățile beneficiare de finanțare FEADR, și astfel îndeplinirea aparentă a unor condiții de eligibilitate, nu a fost atins obiectivul specific al măsurii 312, "crearea și menținerea locurilor de munca în spațiul rural". În speță sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune: "Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200.000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exercițiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză." Obligația intimatei-pârâte cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese din prevederile Art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) nr. 65 și art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. 567/2008 dispune: "Cheltuielile neeligibile ale proiectului vor fi suportate integral de către beneficiarul ajutorului de minimis." De asemenea, potrivit Articolului 9 alin. (1) lit, a "Protejarea intereselor financiare ale Comunității și garanții privind gestionarea fondurilor comunitare" din Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR): "(a) în cadrul politicii agricole comune, adoptă toate actele cu putere de lege și actele administrative și iau orice alte măsuri necesare pentru a asigura protecția eficientă a intereselor financiare ale Comunității, mai ales în scopul de a verifica veridicitatea și corectitudinea operațiunilor finanțate de FEGA și FEADR; preveni și urmări neregulile și recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau neglijenței". Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a apreciat în mod greșit că recurenta-reclamantă "a încălcat prevederile contractuale", precum și faptul că, în opinia recurentei-reclamante, aplicația și-a îndeplinit obiectivele, consideră că acest punct de vedere nu este conform realității. Astfel, prin implementarea proiectului întreprinderea Individuală A. nu a urmărit altceva decât crearea unui avantaj nejustificat în favoarea SC D. SRL. În acest context se poate considera că întreprinderea Individuală A. a fost înființată formal în vederea accesării măsurii 312, a Programului FEADR (200.000 Euro/beneficiari de către familia F. În această situație intimata-pârâtă este obligată să respecte dispozițiile art. 11 alin. (3) "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanțare care dispune: "11 (3) în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. Totodată, art. 8 alin. (5) din Anexa I "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc): a)fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare, b)fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil." Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, AFIR trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin." Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60). În raport cu situația de fapt și prevederile legale expuse, rezultă că soluția instanței de respingere a acțiunii este temeinică și legală, hotărârea fiind motivată în fapt și în drept. În consecința celor expuse mai sus, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

Aspecte de fapt și de drept relevante: Instanța de contencios administrativ a fost sesizată prin cererea formulată reclamanta I.I. A., prin care s-a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 18569 din 4 iunie 2014 prin care Comisia de soluționare a contestației din cadrul fostei APDRP, actuala AFIR a decis respingerea contestației formulate și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31 martie 2014, înregistrat sub nr. x din 8 aprilie 2014. Prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 8 aprilie 2014 întocmit de AFIR s-a stabilit în sarcina reclamantei I.I. A. obligația de plată a unei creanțe bugetare de 515.630,15 RON reprezentând 115.418,05 Euro, din care creanța principală în sumă de 515.630,15 RON defalcată conform legislației în vigoare, după cum urmează: bugetul UE 80%, reprezentând 412.504,12 RON reprezentând 92.334,44 Euro; buget public național 20% reprezentând 103.126,03 RON reprezentând 23.083,61 Euro. Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 18.569 din data de 4 iunie 2014 emisă de AFIR. Prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, constatând că aspectele reținute în cele două acte administrative contestate sunt corecte, conduita reclamantei, concretizată în încălcarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile în cauză, prin crearea unor condiții artificiale în scopul accesării fondurilor nerambursabile, constituie o neregulă în sensul art. 17 din contract. În acest sens a reținut incidența dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, potrivit cărora "actele despre care se stabilește că au avut drept scop obținerea unui avantaj care contravine dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia" și art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006 (preluate de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei CE nr. 65/2011) potrivit cărora "nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul în care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor". În ceea ce privește crearea de condiții artificiale și a unui avantaj nejustificat pentru D. SRL, prima instanță a reținut că atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de Autoritatea Contractantă (AFIR). Deoarece în perioada de implementare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii finanțării nerambursabile, beneficiarii sunt evaluați în perioada ex-post, atunci când activitatea acestora va deveni cea în conformitate cu intenția acestora și când structurile cu atribuții de control pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la certitudinea ca beneficiarul a creat condiții artificiale de eligibilitate. Astfel, neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu - art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. În ceea ce privește afirmațiile reclamantei referitoare la faptul că "chestiunile legate de denumirea proiectului, data înființării societății, sediul social și amplasarea investiției, implicarea acelorași persoane în proiecte sau legături între persoanele implicate, calitatea comodatarului, firma de consultanță, momentul și data depunerii cererii de finanțare, domeniul de activitate, nu sunt indicate ca și criterii în Ghidul solicitantului, care să fie apreciate la stabilirea și luarea în seamă ca la aprecierea eligibilității proiectului cât și în vederea creerii de condiții artificiale, pentru a beneficia de sprijin și de a obține un avantaj care contravine obiectivelor măsurii" prima instanță a apreciat ca fiind corectă aprecierea organului de soluționare a contestației administrative în sensul că elementele comune identificate între cei trei beneficiari I.I. A., I.I.B. și I.I. C. dacă sunt analizate individual, par a fi simple coincidențe, însă atunci când sunt analizate în totalitatea lor, aceste elemente conduc la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului financiar nerambursabil de către beneficiari. Astfel, au fost identificați următorii indicatori: Indicatori fizici Sediu social identic pentru I.I. A., I.I.B. și I.I. C., respectiv: sat Belfir, comuna Tinca, nr. 415, județ Bihor. Loc amplasare proiect identic pentru l.l. A., l.l. B. și l.l. C. respectiv: sat Belfir, comuna Tinca, nr. 415, județ Bihor. Contracte de comodat încheiate intre B. în calitate de comodant și A. și C. în calitate de comodatari. Contractele de comodat se refera la folosința cu titlu gratuit a unei camere dintr-un imobil de 3 camere și a unei suprafețe de 100 mp platforma betonata. Proiectele depuse de cei 3 beneficiari au sediul social în 3 camere alăturate iar spațiul de garare al utilajelor nu este delimitat. Indicatori funcționali - legali Domnul B. este fiul doamnei C. La aceeași adresa, sat Belfir, comuna Tinca, nr. 415, județ Bihor, funcționează următoarele firme, toate depunând proiecte pe măsura 312 în aceeași sesiune de proiecte pentru activități aferente aceluiași cod CAEN: I. I..A. - proiect "Achiziție de utilaje și echipamente pentru pregătirea terenului"- x din 13 mai 2011- cod CAEN 4312. D-nul A. era asociat la data depunerii cererii de finanțare în SC D. SRL cu o cota de participare de 50%. I. I. C. - proiect "Achiziție de utilaje și echipamente pentru pregătirea terenului"- x din 20 mai 2011- cod CAEN 4312- care face obiectul controlului; I. I. B. - proiect "Achiziție de utilaje și echipamente pentru pregătirea terenului"- x din 20 mai 2011- cod CAEN 4312. Indicatori de afacere/contabili/financiari Cele 3 firme, I.I. A., I.I.B. și I.I. C. au avut aceeași firma de consultanta I.I. G. Principalul client al I.I. A. este SC D. SRL în care d-nul A. deține o cota de participare de 50%. Beneficiarul a mai încheiat contracte de prestări servicii cu alte societăți SC H. SRL, SC I. SA, Primăria Ineu și SC J. SRL. Conform extrasului de cont FN din 23 martie 2011 prezentat de beneficiar pentru demonstrarea capacității de cofinanțare solicitat la încheierea contractului de finanțare, s-a constatat faptul ca SC D. SRL a asigurat prin transfer bancar cofinanțarea proiectului în etapa de contractare, operațiune care se regăsește în registrul jurnal de încasări și plați pe anul 2011. Aceeași societate a asigurat prin transfer bancar și cofinanțarea proiectului I.I. A., I.I.B. și I.I. C. în etapa de contractare. Toate aceste date și toți indicatorii au fost prezentați pe larg în capitolul 6 din procesul-verbal contestat reținându-se, temeinic și legal, că s-au creat condiții artificiale și un avantaj nejustificat pentru SC D. SRL, ai cărei asociați sunt domnul A. și domnul B. Astfel, nu a fost îndeplinit chiar obiectivul general al măsurii 312 - "dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de munca și a veniturilor adiționale" și nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurala prestate de către microîntreprindere". Au fost considerate ca fiind nejustificate susținerile reclamantei în sensul că singurele condiții stabilite pentru orice persoană interesată să acceseze aceste fonduri în cadrul măsurii 312 din PNDR, la momentul depunerii cererii de finanțare sunt cele stabilite în Ghidul solicitantului, precum și că neîndeplinirea condițiilor stabilite de art. 4 din Legea nr. 346/2004 cu privire la funcționarea societăților pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente, astfel cum a prezentat obiectul de activitate și lucrările derulate de societățile indicate, nu sunt activități prestate direct în amonte pe piața SC D. SRL Astfel, în speță, obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu este îndeplinit deoarece Întreprinderea Individuală C. și Întreprinderea Individuală B. operează în cadrul unui grup economic organizat, pentru că s-au constatat elemente comune intre cele doua societăți beneficiare de finanțare FEADR. Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat. În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat și celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului) ci este urmărit și modul în care acesta s-a îndeplinit, ori prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 44. Contrar susținerilor reclamantei, chiar dacă D. are ca asociați pe B. 50% și A. 50%, fără a exista majoritatea cerută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004, urmând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt (același asociat la cele două entități cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele două entități sunt întreprinderi legate, în sensul alin. (4) și (5) ale art. 44 din aceeași lege. Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege. Evaluarea per ansamblu trebuie făcută ținându-se cont de toate realitățile cazului respectiv. În principal trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiție este obținerea finanțării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei. În speță sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimi are la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune: "Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200.000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exercițiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză." Astfel, cum D-l A. nu a specificat în Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor (Anexa nr. 4.2) ca era asociat cu o cota de participare de 50% în SC D. SRL și SC E. SRL și cum cele două firme sunt legate care funcționează pe aceeași piață relevantă ori piețe adiacente, s-a reținut corect că reclamanta I.I. A. prestează servicii situate direct în amonte pe piața SC D. SRL și că acești solicitanți au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar. Similitudinile dintre proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că acești beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, au divizat artificial un proiect FEADR pe măsura 312 în două proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro. Din prevederile mai sus menționate rezultă că fracționarea proiectelor, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEADR. 6. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susținut, în esență, că lipsesc sau sunt străine de natura cauzei argumentele care să fundamenteze concluzia primei instanțe în sensul că scopul specific al măsurii 312 nu poate fi atins, că societatea D. SRL și I.I. A. sunt întreprinderi legate în sensul alin. (4) al art. 44 din Lege nr. 346/2004, că a existat o coordonare a asociaților cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste limite legale sau că s-a acționat concertat cu societatea D. SRL, nefiind analizate apărările prin care s-a făcut referire la criteriile reținute de CJUE în cauza Slanceva c/a Bulgariei, la jurisprudența CEDO (Cauzele Ungureanu c/a României, Petra c/a României), nu s-a indicat de ce nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Regulamentul CE 65/2911 sau de ce a fost refuzată analiza incidenței dispozițiilor art. 12 din Ordinul nr. 567/2008. Analizând hotărârea primei instanțe, prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte observă că instanța de fond a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant, a înlăturat apărările formulate de acesta cu respectarea exigențelor stabilite de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., chiar dacă nu s-a dat un răspuns explicit fiecăruia argument în parte, fără a reține motive străine de natura cauzei. Înalta Curte nu poate reține nelegalitatea hotărârii pe motiv că argumentele invocate de reclamant în susținerea acțiunii nu au fost analizate sau că ar fi străine de cauză. Judecătorul fondului, în baza indicatorilor fizici, funcționali/legali și de afacere/contabili/financiari reținuți în cadrul procesului-verbal de control, a căror realitate nu a fost contestată de către reclamantă, a conchis existența unor acțiuni concertate în obținerea finanțări pe măsura 312 între persoanele care formează structura asociativă a societății D. SRL, pe de o parte și beneficiarii proiectelor I.I. A., I.I., C. și I.I. B. pe de altă parte, concluzie ce derivă din împrejurările de fapt cum ar fi: sediul social/locul de realizare a proiectelor identice, același consultant în elaborarea documentației necesare obținerii finanțării, societatea D. SRL, care îi are ca asociați cu cote de participare de câte 50% pe domnii A. și B., a asigurat prin virament bancar cofinanțarea proiectelor acestor beneficiari, fiind totodată principalul client al serviciilor prestate de I.I. A. De asemenea, prima instanță a constatat că nu a fost îndeplinit obiectivul general al măsurii-"dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale" și nici obiectivele specifice ale măsurii 312- "crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere" în temeiul indicatorilor prezentați, reținuți prin actele administrative contestate, care conduc într-adevăr la concluzia că s-au creat condiții artificiale și un avantaj nejustificat pentru societatea D. SRL. În mod expres a arătat prima instanță că atribuțiile și activitățile desfășurate de către AFIR permit evaluarea beneficiarilor în perioada ex-post, etapa în care activitatea acestora reflectă intenția acestora de a funcționa ca entități economice independente sau dimpotrivă, că au fost înființate cu scopul de a crea condiții de eligibilitate artificiale, ceea ce înseamnă că nu subzistă o eroare a acestei autorități în evaluarea condițiilor de eligibilitate și depistarea neregulii anterior acordării finanțării. Ca atare, sunt neîntemeiate criticile recurentei-reclamante în sensul că nu s-a indicat de ce nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Regulamentul CE 65/2011 sau de ce a fost refuzată analiza incidenței dispozițiilor art. 12 din Ordinul nr. 567/2008. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 4 pct. 8 din Regulamentul nr. 65/2011, privind crearea de condiții artificiale în scopul obținerii unor avantaje care afectează atingerea scopului programului de finanțare -Măsura 312 a programului FEADR și că nu au fost aplicate art. 5 pct. 3N din același Regulament precum și art. 10 și art. 12 din Ordinul nr. 567/2008, dispoziții de exonerare a unor agenți economici de la rambursarea sumelor încasate, reiterându-și afirmația în sensul că nu au fost indicate motivele pentru care se consideră că "finalitatea schemei de ajutor nu poate fi atinsă - elementul obiectiv, respectiv care sunt elementele de probă din care a urmărit obținerea unui avantaj care contravine măsurii 312 -elementul subiectiv. Trebuie reamintit că, prin starea de fapt descrisă în actele administrative contestate s-au constatat o serie de acțiuni coordonate între persoanele care formează structura asociativă a societății D. SRL, pe de o parte și beneficiarii proiectelor I.I. A., I.I., C. și I.I. B. pe de altă parte, ceea ce a condus la concluzia că s-au creat condiții artificiale și un avantaj nejustificat pentru societatea D. SRL, al cărei asociați sunt domnii domnii A. și B. Înalta Curte reține că recurenta reclamantă critică hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 din perspectiva interpretării date prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, potrivit cărora, pentru a se dispune măsura recuperării avantajului, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții: - existenta unui element obiectiv, constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea sprijinului nerambursabil, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă și, - existența unui element subiectiv, care constă în intenția de a obține un avantaj care contravine schemei de ajutor. Contrar criticilor punctuale, dezvoltate în motivarea recursului, Înalta Curte apreciază că împrejurările de fapt relevate de intimata pârâtă, pentru a dovedi existența elementului subiectiv, sunt relevante în situația în care acestea sunt corelate și nu analizate individual. Înalta Curte observă că aspectele analizate în mod corelat evidențiază legăturile existente între reprezentanții beneficiarilor celor trei proiecte și persoana juridică care le-a asigurat finanțarea și cu care aceștia derulează raporturi contractuale, ceea ce infirmă ipoteza propusă de reclamantă în sensul că ne-am afla în fața unor societăți distincte care au acționat absolut independent în accesarea fondurilor europene. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica formulată de recurenta-reclamantă în sensul că elementele de fapt în temeiul cărora s-a reținut crearea de condiții artificiale nu au puterea doveditoare pentru a conchide faptul că I.I. A., I.I., C. și I.I. B. au creat întreprinderi aparent independente pentru a se asigura că obțin punctajul corespunzător sau că aspectele prezentate mai sus nu ar indica faptul că există atât elemente obiective cât și subiective care constituie premisele creării unor condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin Măsura 312. Argumentele invocate de pârâtă prin actele emise sunt concludente și sub aspectul constatărilor potrivit cărora, la acordarea fondurilor nerambursabile, reclamanta a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, atât a celor cu caracter general - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, conform fișei tehnice a măsurii 312, cât și a celor specifice - crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de microîntreprinderi, conform fișei tehnice a măsurii 312. Față de apărările recurentei-reclamante, în sensul că restricțiile privind acordarea ajutorului de minimis se referă la aceeași întreprindere. Această concluzie se impune întrucât, chiar dacă fondurile nerambursabile nu au fost accesate strict formal de aceeași întreprindere, ci de mai multe întreprinderi, care însă în fapt nu au autonomie funcțională, aflându-se sub puterea decizională a aceleiași persoane, efectul este același și interdicția devine aplicabilă. Analiza efectuată în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, dar și a celor statuate de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22, (...) vizând crearea unor condiții artificiale pentru obținerea avantajului financiar, presupune inclusiv analiza unor evenimente și documente ulterioare depunerii și analizării cererii de finanțare ori verificării cererilor de plată. Este adevărat că sintagma de "creare de condiții artificiale" pare să se refere la o activitate deliberată anterioară obținerii finanțării prin care se asigură premisele pentru obținerea finanțării într-un mod necuvenit, dedusă din înființarea unor firme asociate și coordonarea în comun a activității acestora. Cu toate acestea, jurisprudența CJUE impune să se stabilească dacă rezultatele activității economice ale firmelor implicate, ulterioare obținerii finanțării, confirmă presupunerea prin elemente obiective și subiective. Așadar, înființarea unor firme între care există legături prin structura asociativă, sediu sau salariații comuni, deși nu este suficient pentru a conchide că s-a obținut un avantaj contrar obiectivelor schemei sau că obiectivele schemei de ajutor nu au fost atinse, poate constitui un punct de plecare pentru coordonarea deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză, pentru exercitarea unei influențe care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente. În context, Înalta Curte subliniază că, chiar dacă anumite aspecte puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanțare sau în cursul aprobării tranșelor, aceste elemente de fapt, luate în mod singular, nu puteau oferi indiciile privind acțiunile deliberate, care să conducă la concluzii relevante în privința creării unor condiții artificiale, fiind necesară în acest scop analiza activității economice desfășurate de acestea în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă beneficiarul sprijinului are autonomie funcțională sau dimpotrivă, deservește intereselor economice ale altei societăți. În această ordine de idei, trebuie amintit că prin Hotărârea CJUE în C-110/2013, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Germania), prin Decizia din 20 decembrie 2012, în procedura HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-a stabilit: "Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări." Înalta Curte apreciază că intimata pârâtă a stabilit existența unor circumstanțe care sunt relevante în ceea ce privește crearea de către reclamantă a unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării, valorificând în mod corect atât interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, precum și a indicatorilor stabiliți în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană, astfel: - indicatori externi/fizici: locul de realizare a investițiilor este comun mai multor întreprinderi, acestea fiind implicate în proiecte implementate prin Program FEADR; indicatori de structură/juridici: reprezentanții entităților implicate sunt rude, au angajați comuni; indicatori de afaceri/contabili:-a prestat în perioada verificată servicii preponderent societății comerciale la care titularul său are calitate de asociat cu o cotă de participare de 50% și care a asigurat sumele necesare cofinanțării proiectului. Cu referire la elementul subiectiv, contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că tocmai modul de derulare a relațiilor economice demonstrează că scopul (intenția di