ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.04.2014 sub nr. 165/35/2014, reclamanta I.I. A. a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x.008 din 12.09.2013 emis de către Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, precum și a actelor subsecvente acestuia și anularea Deciziei nr. 36263 din 08.11.2013 emisă de intimată prin care a fost soluționata plângerea prealabila în contradictoriu cu pârâții APDRP și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 6 din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ pronunțată în dosar nr. x/2014, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I.I. A. împotriva pârâților Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare, ca neîntemeiată. 2. Recursul Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta I.I. A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța competentă, având în vedere că procesul-verbal a cărui anulare a fost solicitată este un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv CRFIR 6 Satu Mare, caz în care competența de soluționare a cauzei revine tribunalului și nu curții de apel; în subsidiar, a solicitat rejudecarea litigiului în fond și admiterea cererii de chemare în judecată. Recurenta a arătat prin recursul formulat că a înțeles să atace și încheierile din 15 septembrie 2014 și din 24 noiembrie 2014 ale Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din același dosar. 2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: 2.1.1. Raportat la excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Oradea in soluționarea prezentei cauze in prima instanța După cum in mod judicios s-a stabilit la nivelul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal, de la înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014, "întrucât Organismele Regionale Intermediare sunt autorități publice locale, competența de soluționare a litigiilor privind actele emise de aceste organisme aparține, în primă instanță, instanței de contencios administrativ a tribunalului de la sediul autorității publice emitente sau de la sediul sau domiciliul reclamantului. Soluția este susținută de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede stabilirea competenței după rangul autorității emitente, text aplicabil în condițiile în care O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede dispoziții speciale cu privire la competența instanței de contencios administrativ de soluționare a litigiilor privind deciziile administrative emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva notelor de constatare și aplicare a corecțiilor financiare, conform O.U.G. nr. 66/2011, de Organismele Regionale Intermediare." În atare condiții rezultă în mod neechivoc faptul ca in prezenta speța, date fiind și concluziile întâlnirii mai sus-indicate, competenta de soluționare a cauzei in prima instanța revenea Tribunalului Bihor și nu Curții de Apel Oradea. 2.1.2. Recurenta a invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin sentința recurată, instanța de fond a retinut incidența in cauza a noțiunii de "neregula", definită de către O.U.G. nr. 66/2011, noțiune care nu este incidentă in cauza, dat fiind faptul ca acesta a intrat in vigoare la o data ulterioara datei la care recurenta a semnat contractul de finanțare. Astfel, dat fiind faptul ca însăși O.U.G. nr. 66/2011 definește noțiunea de neregula, iar acest act normativ nu era în vigoare la momentul semnării contractului de finanțare, acest text legal nu poate servi drept temei de drept al rezilierii contractului de finanțare. O.U.G. nr. 66/2011 conține nu doar norme procedurale ci și norme materiale (in speța, chiar definiția "neregulii") și deci, prin prisma principiului neretroactivității normei juridice, O.U.G. nr. 66/2011 nu putea guverna un act juridic încheiat anterior intrării in vigoare a acestora. Aceasta a fost și concluzia întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal, de la înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014, ocazie cu care, raportat tocmai la aplicarea prevederilor O.U.G nr. 66/2011 s-a convenit in mod unanim ca analiza condițiilor de fond referitoare la existența abaterii și a prejudiciului se face prin raportare la legea în vigoare la data încheierii actului generator de nereguli. Conform Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2013 contestat, Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit (APDRP) identifica in cadrul art. 8, faptul că investiția realizata de către I.I. A. a devenit neeligibila ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate prezentate in Cap. 7 din procesul-verbal de constatare. Sancțiunea aplicata a fost declararea ca neeligibila și, in consecința, datorata a sumei de 570.388,92 RON echivalentul a 131.486,61 euro. Comisia a motivat și a consemnat in cadrul Procesului-verbal nr. x/12.09.2013 faptul că s-a constatat ca proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare prin crearea unui avantaj nejustificat firmei B. S.R.L. și a fost încălcat art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, iar nerespectarea criteriilor de eligibilitate a dus la neîncadrarea în categoria micro-întreprinderilor potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004. Anterior acestui control ex-post, in perioada ianuarie-martie 2013 s-a efectuat primul control la beneficiarul proiectului, in urma căruia s-a încheiat primul Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.03.2013 în baza suspiciunii de neregulă/fraudă IRD 0.1 nr. 5608/26.02.2013, control in urma căruia s-a constatat ca nu se confirma suspiciunea de neregula constând în crearea in mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de finanțare in cadrul măsurii. Conform Ghidului solicitantului Programul National pentru Dezvoltare Rurala -PNDR, Axa 3 -Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", in versiunea 4 din iunie 2010, in cadrul cap. 2.1 sunt prezentați beneficiarii eligibili. Astfel, beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, in sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie sa fie întreprinderi autonome, sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja că până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată 3 și să funcționeze ca microîntreprindere. Microîntreprinderea este definita conform art. 4 din Legea nr. 346/2004 ca fiind acele întreprinderi care "au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în RON". Totodată legea stabilește, in funcție de cele trei criterii și anume: numărul mediu de salariați, cifra de afaceri anuala neta și activele totale, daca o întreprindere este micro, mică sau mijlocie. Fiecare corespunde unui tip de relație pe care o întreprindere o poate avea cu alta întreprindere. Aceasta distincție e necesara pentru a stabili o imagine clara a situației economice a unei întreprinderi (daca este micro, mica sau mijlocie), dar și pentru a le exclude pe cele care nu sunt IMM-uri. În cadrul procesului-verbal contestat, comisia a constatat, in mod netemeinic și nelegal, ca cele 7 firme funcționează pe aceeași piața relevanta ori pe piețe adiacente. Prevederile alin. (4) al art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 stabilesc următoarele: "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.". În ciuda celor reținute de către instanța de fond, recurenta nu este o întreprindere legata, pentru ca intre niciuna dintre cele 6 societăți comerciale indicate și aceasta nu exista raporturile descrise in cuprinsul art. art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004. În sprijinul aceleiași idei se arată și faptul ca Autoritatea de Management din cadrul Programului POS CCE respectiv Ministerul Economiei, a publicat Ghidul practic pentru stabilirea categoriei unei întreprinderi, în cadrul căruia se face următoarea precizare: "Două întreprinderi care au încheiat un contract de franciza nu sunt neapărat legate. Acest lucru depinde de termenii fiecărui contract individual de franciza. Doar daca acesta conține una din cele 4 caracteristici menționate anterior, atunci întreprinderile sunt considerate a fi legate." Rezultă că nu este suficient ca cele doua întreprinderi să desfășoare activitatea pe piețe relevante sau adiacente, pentru ca acestea sa fie calificate întreprinderi legate, fara ca intre ele sa existe raporturile descrise mai sus. Așa fiind, in cuprinsul sentinței nu se regăsește absolut niciun element care sa determine sau sa justifice existenta unor legături nelegale. Pentru a stabili daca cele doua intreprinderi sunt legate, se impune a se stabili regimul juridic ale celor doua parti: beneficiarul proiectului - întreprinderea: Individuala A. și B. S.R.L., societate care nu a beneficiat de finanțare nerambursabila și pe care comisia considera ca i s-a creat un avantaj nejustificat. Întreprinderea Individuala A. este o entitate juridica distincta de cea a persoanei fizice, iar persoana fizica A. este asociat in S.C. B. S.R.L. cu un procent de 50%, deci nu este asociat majoritar. Conform Ghidului solicitantului Programul National pentru Dezvoltare Rurala -PNDR, Axa 3 -Calitatea vieții in zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", în cuprinsul capitolului 3, se fac câteva precizări relevante: acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312. Totodată, se fac și Precizări referitoare la noțiunea de acționar majoritar: "O persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți". Se constata astfel, ca din precizarea făcuta in Ghid, A. nu este asociat majoritar in B. S.R.L., iar B. S.R.L. nu are un proiect similar în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312. Întreprinderea Individuala A. nu deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților in B. S.R.L., precum nici B. S.R.L. nu deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților in II A.; Întreprinderea Individuala A. nu are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a S.C. B. S.R.L. și nici viceversa: Întreprinderea Individuala A. nu are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra S.C. B. S.R.L., în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia, și nici viceversa; Întreprinderea Individuala A. nu este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective, și nici viceversa. Se constată ca intre cele doua entități juridice in discuție nu exista nici unul dintre aceste tipuri de raporturi. Sub un alt aspect, exista diferențe diametrale de optica raportat la concluziile celor doua controale efectuate. Un element relevant in cadrul primului control ii constituie faptul ca echipa a procedat la verificarea la fata locului, utilajele nu au fost găsite la locul de garare la data verificării in teren, acestea erau pe șantierele unde aveau contractate lucrări; au fost identificate pe șantierele unde prestau lucrări utilajele achiziționate după serii și au fost fotografiate utilajele găsite. Verificarea documentara inițială s-a efectuat de către echipa de control încrucișat intre cele 7 proiecte ale beneficiarilor se B.construcții srl, se D. S.R.L., E. II, F. II, A. II, G. II, H. II, analizând mai multe documente (certificat constatator emis de către Oficiul Registrului prin care s-a verificat conformitatea/păstrarea sediului social, contractul in baza căruia s-a obținut dreptul de folosința al sediului, structura acționariatului, administrarea societății beneficiare prin identificarea administratorilor, identificarea numărului de salariați activi ai firmei beneficiare prin accesarea aplicației naționale REGIS, înregistrările contabile ale beneficiarului și identificarea mijloacelor fixe, a veniturilor, verificarea contractelor de prestări servicii în baza cărora societatea beneficiara obține venituri constante pe anii 2011 și 2012, se identifica ponderea serviciilor prestate către se B. srl, dar și prezenta altor contracte de furnizare servicii încheiate cu alți clienți, verificarea documentelor bancare). Rezultatele acestei verificări documentare inițiale au fost ca "pe parcursul implementării proiectului, au fost respectate condițiile prevăzute Ia momentul respectiv in Ghidul Solicitantului și prevederile procedurale in vigoare, iar prin documentele prezentate, beneficiarul dovedit îndeplinirea obiectivelor propuse prin memoriul justificativ din cererea de finanțare." Verificarea documentara ulterioara s-a efectuat de către echipa de control, încrucișat între cele 7 proiecte ale beneficiarilor se B.construcții srl, S.C. D. srl, E. II, F. II, A. II, G. II, H. II, analizând mai multe documente (certificat constatator emis de către Oficiul Registrului prin care s-a verificat conformitatea/păstrarea sediului social, contractul in baza căruia s-a obținut dreptul de folosința al sediului, structura acționariatului, administrarea societății beneficiare prin identificarea administratorilor, identificarea numărului de salariați activi ai firmei beneficiare prin accesarea aplicației naționale REGIS, înregistrările contabile ale beneficiarului și identificarea mijloacelor fixe, a veniturilor, verificarea contractelor de prestări servicii in baza cărora societatea beneficiara obține venituri constante pe anii 2011 și 2012, se identifica ponderea serviciilor prestate către se B. S.R.L., dar și prezenta altor contracte de furnizare servicii încheiate cu alți clienți, verificarea documentelor bancare.) Rezultatele acestei verificări documentare ulterioare au fost ca "proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare prin crearea unui avantaj nejustificat firmei B. SRL"; "este evidenta fracționarea artificiala a imobilului pentru a crea sedii sociale pentru cele 7 firme din grupul B. SRL"; iii) "cele 7 firme împreuna cu S.C. B. S.R.L. funcționează pe aceeași piața relevanta ori pe piețe adiacente" . Analizând temeinic cele expuse mai sus, se constata ca verificările efectuate de către echipele de control sunt identice atât ca tip de verificare (documentara și la fata locului) cat și sub aspectul documentelor analizate, insa concluziile sunt diferite. Dată fiind schimbarea diametrală de optică a instituției intimate, recurenta a subliniat că se impune motivarea acesteia, motiv pentru care a solicitat prin intermediul acțiunii introductive audierea in calitate de martori a angajatelor A.P.D.R.P (AFIR) care au efectuat controalele. Cu toate acestea și cu toate ca proba solicitata era in măsura a face lumina raportat la motivele care au determinat o asemenea schimbare de optica la nivelul APDRP, instanța de fond a procedat prin intermediul încheierii de ședința din data de 01.10.2014 la respingerea probei solicitate, reținând faptul ca toate aspectele ce puteau fi relevate prin audierea martorilor rezulta din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei. Recurenta a arătat că audierea celor 3 persoane constituia o proba pertinenta și concludenta, cu atât mai mult cu cat in cuprinsul sentinței recurate instanța nu tratează in nici un fel problema existentei unor diferențe diametrale de soluții in cadrul celor doua controale. În egala măsura, instanța de fond a reținut că beneficiarul serviciilor prestate de către recurentă este S.C. B. S.R.L., ceea ce atrage neeligibilitatea proiectului. Recurenta a arătat că in niciun moment nu s-a negat faptul ca intre cele doua entități s-au desfășurat raporturi comerciale, fără a se presupune ca S.C B. S.R.L. ar fi singurul client al recurentei. Din contra, la momentul depunerii proiectului de finanțare (deci la o data mult anterioara însăși aprobării finanțării), s-a indicat drept potențial client pe S.C B. S.R.L. Asa fiind, în condițiile in care aceste conexiuni nu au fost considerate problematice la momentul încheierii contractului ori la momentul implementării proiectului, in prezent demersurile intimatei constituie un veritabil abuz. De asemenea, in mod nelegal, instanța de fond a considerat că recurenta ar fi adus modificări substanțiale proiectului, ceea ce ar justifica măsura rezilierii acestuia. În accepțiunea contractului, modificarea substanțială este aceea "care afectează condițiile de implementare respectiv de punere in aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare in natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale, caracteristice proiectului." Din economia textului rezulta ca o modificare substanțială este aceea care modifica condițiile inițiale in baza cărora s-a acceptat cererea de finanțare și s-a semnat contractul de finanțare sau din faza de implementare. Cum în faza de implementare s-a constatat de către prima comisie, in baza acelorași documente analizate, ca nu exista suspiciune de neregulă și, în concluzie, nu exista modificări substanțiale care sa afecteze condițiile de implementare, iar de la momentul primei verificări pana la cea de-a doua, nu au avut loc schimbări care sa altereze/modifice in vreun fel datele prezentate la prima verificare, rezultă că nici la momentul celui de-al doilea control nu au existat modificări substanțiale care sa afecteze condițiile de implementare. Conform Memorandumului Programului National de Dezvoltare Rurala, in cadrul Măsurii 312, referitoare la micro-întreprinderi, se va acorda prioritate investițiilor generatoare de locuri de muncă și selectării proiectelor cu mai mult de un loc nou de muncă/25.000 euro. Conform Ghidului solicitantului, obiectivele specifice se referă la:crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole. precum și crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi. Obiectivele operaționale se referă la crearea de micro-întreprinderi precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spațiul rural; încurajarea inițiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri și femei; încurajarea activităților meșteșugărești și a altor activități tradiționale și Reducerea gradului de dependență față de agricultură. Noțiunea de "modificare substanțială adusa proiectului presupune în mod obligatoriu existenta unor acțiuni ulterioare momentului încheierii contractului, acțiuni care coroborate cu existenta unei vinovății în forma intenției din partea titularului contractului sa aducă in mod efectiv modificări proiectului, constând in afectarea condițiile de implementare care pot rezulta dintr-o schimbare in natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului. Având în vedere ca proiectul respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile, a atins obiectivele specifice și operaționale prin crearea unei micro întreprinderi in spațiul rural care se înscrie în sfera zonelor defavorizate, a creat și a menținut pe parcursul anilor de implementare locuri de munca înregistrând in prezent șase salariați așa cum s-a obligat prin cererea de finanțare, a redus gradul de dependenta fata de activitățile agricole din zona, având in vedere ca rezilierea contractului de finanțare conduce la efecte economice și financiare cu impact negativ atât la nivelul societății beneficiare, cât și la nivelul salariaților, efectul fiind acela de a declara salariații actuali în șomaj și de încetare a activității, nu există motive temeinice de suspiciune de neregulă. În drept, au fost invocate prev. art. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. Cererea de recurs a fost timbrată cu 200 RON taxă judiciară de timbru conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013. 2.2. Întâmpinarea Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Raportat la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în soluționarea prezentei cauze în primă instanță, s-a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x.008 din data de 12.09.2013 precum și decizia de soluționare a contestației nr. 36263/08.11.2013 sunt acte administrative atât din prisma faptului că sunt emise de o autoritate publică centrală, respectiv Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cât și din prisma obiectului cererii de finanțare, respectiv obținerea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice (80 % contribuția financiară a Comunității Europene și 20% contribuția publică națională). Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală. De asemenea, cererea de chemare în judecată are ca obiect sume provenite din finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, situație care se circumscrie prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 și 10 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, acțiunea ce are ca obiect anularea actelor administrative emise de A.P.D.R.P (actualmente A.F.I.R.) este de competența de judecată a instanței de contencios administrativ, în cauza dedusă judecății fiind competentă Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a realizat o largă prezentare a cadrului general care reglementează atât activitatea A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.), cât și modul de evaluare și selectare în vederea încheierii unui contract având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil prin FEADR. Referitor la motivul de recurs invocat de recurenta-reclamantă conform căruia actul normativ reprezentat de O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi incident în cauză, dat fiind faptul că acesta a intrat în vigoare ulterior semnării contractului de finanțare, se arată că este nefondat. Chiar dacă la momentul încheierii contractului de finanțare în speță erau aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, la momentul întocmirii Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 29.008/12.09.2013, aceste prevederi legislative erau abrogate, în speță fiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Chiar și în ipoteza în care prevederile dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu ar fi incidente în cauză, aceasta nu schimbă fondul neregulii, beneficiarul încălcând atât dispozițiile art. 11(3), precum și ale art. 16(3) din Anexa I la Contractul de finanțare. În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamantei legate de netemeinicia neregulilor cuprinse în Procesul Verbal și de faptul că la primul control APDRP nu a sesizat neregula, se arată că în perioada verificărilor Ex-post se pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la concluzia că beneficiarii respectivi au creat condiții artificiale, în perioada de implementare a proiectelor elementele identificate neputând duce la o concluzie clară în acest sens. Recurenta a încălcat atât prevederile Contractului de Finanțare, cât și art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65 din 27 ianuarie 2011 Prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD, s-a explicitat modul de aplicare a Articolului 4(8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, iar Curtea a confirmat jurisprudența anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei, necesită atât elemente obiective cât și subiective. Aceste obiective ar putea fi puse sub semul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare. În ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice. Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu este îndeplinit deoarece entitățile juridice A. II, G. II, H. II, S.C. B.construcții S.R.L., E. II, F. II, S.C. D. S.R.L. operează pe aceeași piață sau pe o piață adiacentă pentru a crea un avantaj indirect societății S.C. B. S.R.L. care este beneficiarul real al utilajelor achiziționate prin proiect, și mai ales pentru că s-au constatat elemente comune intre cele șapte societăți beneficiare de finanțare FEADR, toate aceste firme făcând parte din Grupul B.. Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor șapte beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat. În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat și celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit și modul în care acesta s-a îndeplinit, ori prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile art. 4 indice 4 și art. 4 indice 5 ale Legii nr. 346/2004. Prin urmare, urmând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt (același asociat la cele două entități cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele șapte entități sunt întreprinderi legate. Totodată, este lipsit de tăgadă faptul că asociatul majoritar al societății cunoștea situația de fapt, domeniul de activitate și codurile CAEN al celor două societăți. În aceste condiții asociatul S.C. B. S.R.L. și titular în II A., dna. A., a completat și semnat declarația potrivit căreia această societate este societate autonomă la dosarul cererii de finanțare. În consecință, solicitantul I.I. A. a acționat în sensul creării în mod artificial a condițiilor de eligibilitate. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, care sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economica, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte. "Stegulețele roșii", terminologie consacrată la nivel comunitar, reprezintă indicatori de fraudă sau nereguli, iar identificarea acestora constituie un evident semnal de alarmă pentru intimată, în ceea ce privește finanțarea cercetată. Particularitățile identificate, prin verificarea încrucișată a celor șapte contracte de finanțare, nu pot conduce decât la o singură concluzie, și anume că s-a urmărit încă de la bun început depășirea plafonului de minimis (achiziționarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracționarea artificială a investiției. Potrivit Ghidului solicitantului aferent măsurii 312, care la pag 20 dispune: "Acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul măsurii 312." În acest sens s-au adus precizări cu privire la noțiunea de acționar majoritar, in sensul că: "O persoana fizica/persoana juridica care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în doua sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași masuri, decât în cadrul unei singure societăți." Pentru a eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create șapte entități juridice, cu evidente legături. Aspectele prezentate mai sus indică faptul că există similitudini și elemente comune între beneficiari și care duc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăti prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312. Totodată această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare cât și ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeași măsură - situație interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv conform prevederilor art. 3, alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 care prevede că "un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul aceleiași măsuri cofinanțate din FEADR, cu condiția ca primul proiect să fie finalizat." Așadar, în speță sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune: "Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent deforma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exercițiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză." Astfel, s-a apreciat că acești șapte solicitanți au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar. Similitudinile dintre cele șapte proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că acești beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceștia au divizat artificial un proiect FEADR pe măsura 312 în șapte proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro. Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11(3) din Anexa I la contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu. În drept, au fost invocate dispozițiile C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004, O.U.G. 41/2014, O.U.G. nr. 13/22.02.2006, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, Regulamentului CE nr. 65/2011, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312. 2.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși aceasta din urmă i-a fost comunicată în termenul legal. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raport. Prin încheierea din 27 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate; pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 3.2. Alte aspecte La termenul din 06 iunie 2017, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței cu privire la recurenta-reclamantă, s-a dispus citarea administratorului judiciar Cabinetul Individual de Insolvență J. cu mențiunea de a preciza poziția sa procesuală față de recursul declarat de recurenta anterior intrării sale în procedura insolvenței. La termenul din 12 decembrie 2017, a fost depusă la dosar dovada confirmării recursului de către administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență J.. 3.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 3.3.1. În ceea ce privește motivul de casare referitor la excepția necompetentei materiale a primei instanțe in soluționarea prezentei cauze Deși recurenta a invocat prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acest motiv de casare s-ar încadra în prev. art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii"). Pe de altă parte, deși s-a indicat în cererea de recurs ca obiect al criticii încheierea din 24.11.2014, se constată că instanța de recurs a fost învestită cu critici referitoare la încheierea din 15 septembrie 2014, acesta fiind termenul la care prima instanță a procedat la verificarea competenței sale. Obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de către intimatul-pârât Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare (în prezent Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare) și aprobat de intimata-pârâtă Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit și anularea deciziei emise de intimata-pârâtă Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit prin care a fost soluționata contestația. În mod necontestabil, conform art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, ulterior nemaiputând fi invocată. Cu atât mai mult, nu poate fi formualtă o astfel de critică direct în recurs, astfel că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. ca excepția necompetenței materiale să fi fost invocată în condițiile legii. Ca atare, acest prim motiv de casare invocat de recurentă nu poate fi analizat pe fond, excepția necompetenței materiale a primei instanțe nefiind invocată în cadrul termenului procedural indicat de art. 130 din C. proc. civ. Doar în subsidiar, se reține de către instanța de recurs că în litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 (cum este litigiul de față), instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1 indice 1) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1 indice 1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Având în vedere că actul ce poate fi atacat în fața instanței este, conform art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, doar decizia de soluționare a contestației, pentru aplicarea criteriului organului emitent, instanța trebuie să se raporteze la emitentul acestei decizii. Or, având în vedere calitatea acestuia de autoritate publică centrală, în mod corect prima instanță și-a constatat competența materială. Soluția avansată la nivelul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal, de la înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014 și menționată de recurentă nu are forța juridică obligatorie, fiind doar o modalitate faptică prin care corpul judecătoresc dezbate chestiuni teoretice ce ar putea duce la unificarea jurisprudenței. În concluzie, acest motiv de casare formulat împotriva încheierii din 15 septembrie 2014 pronunțate în cauza de față de către prima instanță, este nefondat. 3.3.2. În ceea ce privește motivul de casare referitor la invocarea greșitei rețineri a incidenței dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 asupra contractului de finanțare În principal, înalta Curte reține că această critică a fost formulată direct în recurs, nefiind dedusă judecății în fața primei instanțe, ceea ce este în măsură să ducă la încălcarea prev. art. 494 raportat la art. 477 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., potrivit cărora în recurs nu se pot folosi alte motive decât cele invocate la prima instanță și nu se poate poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. Or, invocarea unui nou motiv de nulitate a actelor administrative atacate, motiv ce nu a fost invocat în fața primei instanțe, reprezintă o schimbare a cauzei și chiar a obiectului cererii de chemare în judecată (în concepția procedurală potrivit căreia fiecare motiv de nulitate a actului administrativ reprezintă un capăt distinct de cerere). Astfel, acest motiv de casare nu poate fi analizat pe fond, opunându-se în acest sens dispozițiile imperative mai sus citate. Cu toate acestea, în subsidiar, Înalta Curte reține că nu există o încălcare a principiului neretroactivității legii, a principiului legalității și a principiului previzibilității și predictibilității legii în cauza de față, deși contractul de finanțare nr. C312M011060500146/04.04.2011 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30 iunie 2011. Se impune a se sublinia, astfel, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14. Mai mult, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent, era și este în vigoare art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 care se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, iar stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime. De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, ca urmare a aplicării principiului proporționalității. În concluzie, având în vedere controlul efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivității legii noi și implicit incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. Soluția avansată la nivelul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal, de la înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014 și menționată de recurentă nu are forța juridică obligatorie, fiind doar o modalitate faptică prin care corpul judecătoresc dezbate chestiuni teoretice ce ar putea duce la unificarea jurisprudenței. 3.3.3. În ceea ce privește motivul de casare referitor la invocarea inconsecvenței organului de control Printr-un proces-verbal de control anterior (procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.03.2013), s-a reținut că nu se confirma suspiciunea de neregula constând în crearea in mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de finanțare in cadrul măsurii. Suspiciunea de neregulă a fost constituită de IRD 0.1 nr. 5608/26.02.2013. Prin procesul-verbal din prezenta cauză (procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2013), s-a consemnat că proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare prin crearea unui avantaj nejustificat firmei B. S.R.L. și a fost încălcat art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, iar nerespectarea criteriilor de eligibilitate a dus la neîncadrarea în categoria micro-întreprinderilor potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004. Acesta a avut ca bază Suspiciunea de neregulă/suspiciunea de fraudă IRD 0.1 nr. 10026/04.04.2013 și în cuprinsul său s-a reținut că la verificarea anterioară, comisia a procedat la verificarea pe teren a celor șapte proiecte cu sediul în satul Luncasprie nr. 33, com. Dobrești și constatând că utilajele se află pe șantierele unde au lucrări, comisia nu a mai considerat necesar efectuarea unui control suplimentar la fața locului pentru recurentă, astfel că s-a trecut la o verificare documentară. Ca urmare a infirmării primei suspiciuni, s-a demarat un control ex-post documentar, având la bază întreaga documentație și informațiile suplimentare primite ca urmare a controlului anterior efectuat. Acest al doilea control a avut ca temei o adresă emisă de OJPDRP Bihor nr. 1786/26.03.2013, ce a stat la baza emiterii Suspiciunii de neregulă/suspiciunii de fraudă IRD 0.1 nr. 10026/04.04.2013. OR, conform prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011: "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora." Înalta Curte mai reține, în același sens, prev. art. 14 din H.G. nr. 875/2011: "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanță, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, primite de către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare inițial." Astfel, pe de o parte, organul de control avea temeiuri de fapt reprezentând date suplimentare pentru a proceda la o nouă verificare. Pe de altă parte, conform art. 4 din O.U.G. nr. 66/2011, "entitățile publice care au calitatea de autorități cu competențe în gestionarea fondurilor europene sau de beneficiari ai programelor finanțate integral sau parțial din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora au obligația organizării și exercitării activității de control intern, de control preventiv și de identificare și gestionare a riscurilor, precum și a exercitării activității de audit intern, în conformitate cu prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, precum și cu Standardele internaționale de audit." Astfel, nu poate fi reținută critica recurentei-reclamante în sensul inconsecvenței organului de control, cât timp ceea ce denumește recurenta ca fiind "schimbare de optică" a fost cauzată de datele suplimentare reprezentate de noua suspiciune de neregulă. Din noul proces-verbal reiese care a fost temeiul noului control, astfel că nu se poate reține critica nemotivării sub acest aspect. În plus, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Stärke GmbH din 16 martie 2006, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar; nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii. 3.3.

În ceea ce privește critica legată de respingerea probei cu cei 3 martori, critică ce s-ar referi la încheierea din 24 noiembrie 2014, Înalta Curte că această critică ar putea fi analizată numai sub aspectul respectării normelor procedurale referitoare la încuviințarea probatoriului. Or, se constată că nici la termenul din 24 noiembrie 2014, nici anterior și nici ulterior, reclamanta reprezentată prin apărător nu a susținut oral cererea de încuviințare a probei cu martori, chiar dacă aceasta fusese formulată în scris în cererea de chemare în judecată. Atâta timp cât, la termenul de închidere a cercetării judecătorești, recurenta-reclamantă prin avocat a arătat că nu mai are cereri de formulat, în mod implicit prima instanță a constatat nesusținerea solicitării formulate în scris și nu s-a mai considerat învestită cu această cerere. Astfel, această critică din recurs nu se verifică în actele procesuale ce au fost efectuate în fața primei instanțe. 3.3.

În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sub aspectul greșitei aplicări a legii de către prima instanță, prin reținerea existenței unei nereguli, o primă critică a recurentei este aceea că recurenta nu este o întreprindere legată cu celelalte întreprinderi reținute prin actul de sancționare, pentru ca intre niciuna dintre cele 6 societăți comerciale indicate și aceasta nu exista raporturile descrise in cuprinsul art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004. În ceea ce privește susținerea că în mod greșit s-a reținut calitatea sa de întreprindere legată cu celelalte 6 întreprinderi, Înalta Curtea reține mai întâi că, potrivit Ghidului solicitantului Programul National pentru Dezvoltare Rurala -PNDR, Axa 3 -Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", in versiunea 4 din iunie 2010, in cadrul cap. 2.1, beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, in sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie sa fie întreprinderi autonome, sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja că până la