Decizia nr. 457/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 151/2015 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii dedusă judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 3 septembrie 2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat sub nr. x din 24 martie 2014 de Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 151/CA/2015 - PI pronunțată la data de 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 martie 2014 emis de A.P.D.R.P., formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată și motivul de recurs invocat Împotriva Sentinței nr. 151/CA/2015 - PI pronunțată la data de 12 octombrie 2015 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită acțiunea. În susținerea recursului reclamanta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 13 februarie 2018. Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond asupra cererii în anularea a respectivului act. Măsura suspendării se poate prelungi de drept peste acest termen, dacă cererea prin care se solicită suspendarea executării actului administrativ contestat este întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv până la soluționarea definitivă a cauzei. În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării actului administrativ-proces-verbal de constatare încheiat sub nr. x din 24 martie 2014 de Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că, prin Sentința civilă nr. 184 din 14 decembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a anulat Decizia nr. 18370 din 3 iunie 2014 emisă de A.F.I.R. de respingere a contestației formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 martie 2014, emis de A.F.I.R., a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 martie 2014 emis de A.F.I.R. Această sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 2605 pronunțată la 25 septembrie 2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 184 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În cauza de față, cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, suspendarea executării poate fi dispusă până la soluționare definitivă și irevocabilă a cauzei. Cum pe fondul cererii de anulare a procesului-verbal de constatare încheiat sub nr. x din 24 martie 2014 de Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, cauza a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 2605 pronunțată la 25 septembrie 2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu mai este actual, întrucât hotărârea care s-ar pronunța în prezenta cauză nu ar mai produce efecte. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtă, ca lipsit de interes.