Decizia nr. 3480/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 aprilie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția de Plăti pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P.), anularea Deciziei de soluționare nr. x din 18.03.2014 privind Contestația formulată de S.C. A. S.R.L. înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. x/25.02.2014, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 22.01.2014 și înregistrat la secretariatul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x din 23.01.2014, privind proiectul B., beneficiar S.C. A. S.R.L., prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 2.526.953,33 RON și s-a dispus rezilierea contractului de finanțare x/27.05.2011 precum și suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în baza art. 15, alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 1.

La data de 4 mai 2014 reclamanta a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat introducerea în cauză a administratorului judiciar C.. și a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), urmare a reorganizării A.P.D.R.P. 1.

Prin sentința nr. 51 din data de 17 martie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și administratorul judiciar al reclamantei C.. și, în consecință, a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 22.01.2014, precum și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 9084 din 18.03.2014 emise de pârâtă. De asemenea, Curtea de Apel Oradea a luat act de renunțarea la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, formulată de reclamantă. 1.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 mai 2015, sub dosar nr. x/2014, prin care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 1.

Prin Decizia nr. 2700, pronunțată la data de 28 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 51 din 17 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 2. Hotărârea instanței de fond În rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 64 din data de 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect anulare act administrativ. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 64 din data de 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat la data de 18.05.2018 recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., solicitând, prin invocarea motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, anularea Deciziei de soluționare nr. x din 18.03.2014 privind contestația formulată de A. S.R.L., înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. x/25.02.2014, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 22.01.2014 și înregistrat la secretariatul Agenției de Plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit sub nr. x din 23.01.2014, privind proiectul B., beneficiar A. S.R.L., prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 2.526.953,33 RON și s-a dispus rezilierea contractului de finanțare x/27.05.2011. 4. Apărările formulate în cauză În cauză intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat, la data de 6 iulie 2018, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. 5. Procedura în fața instanței de recurs 5.1. Prin adresa comunicată recurentei la data de 11 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a adus la cunoștința acesteia stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă recursului declarat în cauză; 5.2. La data de 20 ianuarie 2021, recurenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar C. a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, apreciind că, în virtutea prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, este scutită de obligația achitării unei astfel de taxe; 5.3. Prin încheierea de ședința din data de 18 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de recurentă, 5.4. La datele de 25 martie 2021, respectiv de 24 mai 2021, urmare a soluționării cererii de reexaminare, au fost realizate proceduri de comunicare a unor adrese suplimentare prin care se învedera recurentei A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat in punctul I.5.1. de mai sus.

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. și, adițional, cu o sumă tot de 100 RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin adresa comunicată recurentei A. S.R.L. la data de 11.01.2021, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 64 din 17.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Recurenta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, însă o astfel de cerere a fost respinsă prin încheierea de ședința din data de 18.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014. De asemenea, din verificările efectuate, se constată că, ulterior respingerii cererii de reexaminare, recurentei-reclamante i-a fost comunicată, încă o data, obligația de achitare a taxei de timbru, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat, Înalta Curte observând, totodată, că recurenta-reclamantă nu a solicitat acordarea de facilități la plata taxei. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva sentinței civile nr. 64 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,