ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată reclamanta Societatea A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (2) și (3) din Legea 554/2004, rezoluțiunea Contractului nr. y din data de 22 septembrie 2011; obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 19.834 RON cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a încălcării obligației de soluționare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea și protejarea drepturilor și intereselor legitime născute din contractul a cărui rezoluțiune o solicită, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 186/CA/2014-PI din 16 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect, invocate de pârâtă, a respins cererea formulată de reclamanta Societatea A. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit reorganizată sub denumirea Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Societatea A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că sentința recurată este rezultatul unei analize eronate a stării de fapt prezentate prin cererea introductivă, precum și a aprecierii sumare și contradictorii a apărărilor formulate. Instanța de fond nu doar că nu a indicat în mod explicit care ar fi obligațiile neîndeplinite de către societate reclamantă, ci mai mult decât atât a apreciat că era cea care avea datoria de a-și verifica conformitatea documentației în raport cu exigențele etapelor de derulare a contractului în a cărei finalizare era direct interesată, fără a pretinde nicio consiliere din partea intimatei asupra conținutului documentației depuse. Recurenta consideră, pe de o parte, că soluția pronunțată nu este motivată potrivit exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., împrejurări care atrag incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat într-o totală contradicție cu probațiunea administrată, în contextul în care reclamanta a făcut dovada depunerii dosarului de achiziții la instituția intimată în acord cu dispozițiile art. 3(4) din Anexa I la contract, care - contrar susținerilor instanței de fond, era datoare să se pronunțe asupra conformității acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1(2) din contractul de finanțare. De altfel, intimata însăși recunoaște în cuprinsul întâmpinării depuse că nu a efectuat nici un fel de verificări asupra dosarului de achiziție și implicit nu a întocmit nicio fișă de avizare. Recurenta apreciază că starea de fapt, anterior descrisă, putea conduce la o singură concluzie, aceea a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către intimată, cu consecința rezilierii contractului din culpa exclusivă a acesteia. Se mai susține că instanța de fond a apreciat, cu o motivare sumară, că acel contract de finanțare dintre părți a încetat ca urmare a incidenței pactului comisoriu expres de gradul IV, întemeindu-și susținerea pe Notificarea nr. 509 din 14 ianuarie 2014 a intimatei. Este o apreciere total nefundamentată, în contextul în care potrivit chiar susținerilor intimatei reținute ca atare în ultima încheiere de ședință din 2 octombrie 2014, contractul nu a încetat ca urmare a pactului comisoriu expres, ci s-a demarat procedura de reziliere unilaterală a acestuia. Mai mult decât atât, instanța nu a stabilit data încetării contractului, în primul rând pentru că nu a fost sesizată de instituția intimată cu o astfel de cerere, iar pe de altă parte, întrucât din înscrisurile depuse de intimată rezultă, că procesul-verbal la care se face referire poartă o dată anterioară aprobării de încetare, respectiv 14 ianuarie 2014, față de 20 martie 2014. Recurenta consideră că instanța de fond, nu a analizat nerespectarea din partea intimatei a dispozițiilor contractuale care reglementează modalitatea de notificare din partea instituției intimate regăsite în art. 8 alin. (5) din Contract. S-a solicitat să se admită recursul, să se dispună casarea, în tot, a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 16 februarie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material) Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii reclamantei prin care aceasta a solicitat rezoluțiunea Contractului nr. y din 22 septembrie 2011 și obligarea autorităților pârâte la achitarea în favoarea societății reclamante a sumei de 19.934 RON cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a încălcării obligației de soluționare a unei operațiuni administrative, respectiv cheltuielile premergătoare implementării contractului de finanțare. Prin soluția contestată în prezenta cauză a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată cu motivarea că, față de prevederile contractuale, reclamanta nu era îndreptățită să obțină un avans de 50% din valoarea eligibilă a cofinanțării nerambursabile, iar referitor la serviciile de proiectare s-a apreciat că beneficiarul, în primul an după semnarea contractului de finanțare, trebuia să solicite autorității avizarea procedurii de achiziție pentru serviciile de proiectare (cu maxim 3 luni anterior depunerii cereri de plată), obligație căreia nu s-a conformat, societatea depunând o altă documentație ce privea serviciile de execuție a împăduririi suprafeței de 67,90 ha pădure, împrejurare în raport de care s-a constatat că dosarul depus este neconform și nu s-a întocmit fișa de avizare. S-a reținut de către instanța de fond și faptul că instituția publică pârâtă a dat eficiență pactului comisoriu expres de gradul IV. Criticile recurentei ce vizează fondul cauzei sunt nefondate. Contractul de finanțare a fost semnat la 22 septembrie 2011 iar la 15 februarie 2012 a depus un dosar de achiziție cu titlu "Achiziții proiectul de primă împădurire Ozon măsura 221", ce cuprindea servicii de executare a împăduririi unei suprafețe de 67,90 ha teren arabil, dar nu și avizarea procedurii de achiziții pentru serviciile de proiectare. Conform contractului de finanțare (Anexa 1 - art. 3 alin,4) beneficiarul este obligat să depună la OJPDRP-SVCP dosarul de achiziții cu maxim 3 luni înainte de depunerea cererii de plată, iar potrivit art. 5 alin. (1) din contractul de finanțare beneficiarul trebuia să depună obligatoriu în perioada 1 martie - 15 mai a fiecărui an calendaristic cererile de plată pentru înființarea plantației (pentru toată suprafața propusă prin proiect), întreținerea plantației și compensarea pierderii de venit, plata putându-se efectua pe baza cererilor de plată în conformitate cu Instrucțiunile de plată din Anexa 5 la contractul de finanțare. Din coroborarea acestor prevederi cu probele administrate în cauză rezultă că recurenta nu a respectat aceste prevederi și nu se poate susține că intimata nu ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, așa cum susține recurenta. Nu se putea întocmi fișa de avizare de către reprezentanții instituției intimate pentru că nu s-a depus solicitarea de avizare a procedurii de achiziții pentru serviciile de proiectare, ci a unor servicii de executare a împăduririi unei suprafețe de 67,90 ha teren arabil, astfel că recurenta este cea care nu a îndeplinit prevederile contractuale asumate prin semnarea contractului de finanțare. Nici criticile referitoare la reținerea instanței de fond potrivit cărora contractul de finanțare dintre părți ar fi încetat ca urmare a incidenței pactului comisoriu expres de gradul IV nu vor fi reținute. Instanța de fond a arătat că, pentru că reclamanta nu și-a respectat obligațiile contractuale, este întemeiat demersul autorității pârâte de a da eficiență pactului comisoriu expres de gradul IV și a emis Notificarea nr. 509 din 14 ianuarie 2014 prin care a înștiințat-o pe reclamantă cu privire la încetarea contractului. Mai întâi, se constată că în Încheierea din 2 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu se susține de către intimată că ar fi încetat contractul ca urmare a pactului comisoriu expres ci doar s-a subliniat că valabilitatea contractului în baza art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contract încetează printr-o notificare adresată beneficiarului și pentru că notificarea nu a fost semnată de beneficiar s-a emis un proces-verbal de constatare la fața locului și ulterior, a fost reziliat contractul. Pe de altă parte, așa cum recurenta a arătat, instanța nu avea de stabilit data încetării contractului pentru că nu a fost învestită cu o asemenea cerere, iar în privința unor eventuale neconcordanțe între date susținerile reclamantei sunt nefondate. Nota de aprobare a încetării contractului și notificarea sunt din luna ianuarie 2014, care sunt emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, iar adresele din februarie 2014 și martie 2014 reprezintă comunicări ulterioare între diferitele servicii ale CRPDRP 6 Satu Mare pentru comunicarea Notei de aprobare a încetării contractului de finanțare. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.