ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 3 decembrie 2014, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale solicitând anularea Procesului-verbal nr. x din 1 iulie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și a Deciziei nr. 28811 din 21 august 2014 de soluționare a contestației administrative, cu consecința menținerii contractului de finanțare nr. x din 29 noiembrie 2012.

Prin Sentința nr. 1707 din 8 iunie 2015 a Tribunalului Bihor a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 190/CA/2015-P.I. din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 iulie 2014 și Decizia nr. 28811 din 21 august 2014 dată în soluționarea contestației administrative, ambele emise de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 3500 RON, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a prezentat situația de fapt și a arătat că instanța de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Prima critică are în vedere aprecierea instanței că:

"pentru a reține că este incident art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei UE nr. 65/2011, este necesar ca organul de control să probeze că s-au creat condițiile obținerii frauduloase a finanțării, nefiind suficientă simpla enumerare a unor elemente de natură a crea suspiciuni".

În esență, motivarea instanței se bazează pe considerentele CJUE din Hotărârea dată în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad B., prin decizia din 14 septembrie 2012.

Regulamentul CE nr. 2988/1995, Regulamentul CE nr. 1975/2006 și Regulamentul CE nr. 65/2011 nu cuprind o definiție a noțiunii de condiții artificiale, fiind lăsată în sarcina statelor membre.

Prin art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 se prevede că, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Din interpretarea dată în mod constant de CJUE în materie, pentru a se reține această neregulă se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR să nu poată fi atinsă, precum și existența unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În hotărârea preliminară pronunțată de CJUE în cauza C-434112 Slancheva, s-au conturat limitele în care instanțele naționale analizează aceste cerințe:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare".

Raportat la cele două elemente, Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, în cuprinsul căreia se statuează:

"în ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005).

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu; în acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare. Elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Curtea subliniază faptul că evaluarea per ansamblu trebuie făcută ținându-se cont de toate realitățile cazului respectiv. În principal, trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiție este obținerea finanțării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei. Așadar, Articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul ca motiv unic faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare și celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

Urmând acest raționament, elementele de fapt, legale, economice, funcționale și personale ale cazului trebuie cercetate foarte serios, luate în calcul și analizate înainte de a concluziona că există condiții artificiale".

Recurenta pârâtă susține că din analiza și coroborarea tuturor acestor indicatori referitori la elemente subiective și pe baza a diverse dovezi materiale rezultă că prin înființarea SC A. SRL nu a fost creată o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al Măsurii 312, ci o societate interdependentă, cu scopul clar de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

Așadar, s-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Elementele menționate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 21.849 din 1 iulie 2014, par inițial a fi simple coincidențe, însă analizate în totalitatea lor, aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului financiar nerambursabil.

Analizând elementele enunțate rezultă fără echivoc că prin implementarea proiectului nu a fost atins obiectivul general al Măsurii 312, ci s-a concertat în sensul creării de condiții artificiale în avantajul altei firme (SC C. SRL) și care coordonează activitatea desfășurată de aceasta.

Referitor la susținerile beneficiarului, cu privire la ponderea veniturilor obținute din prestarea serviciilor către SC C. SRL, precizează că mențiunile AFIR din cadrul procesului-verbal de constatare sub acest aspect sunt relevante din prisma acelor elemente care demonstrează faptul că societatea beneficiară a finanțării nerambursabile a fost, în fapt, creată pentru a obține finanțarea în locul societății C. SRL. Astfel, reclamanta a obținut un scor de selecție de 70 de puncte, fapt ce i-a permis contractarea, în condițiile în care cel mai mic punctaj contractat a fost de 70 de puncte. Societatea C. SRL nu ar fi obținut finanțarea în situația în care ar fi depus în propriul nume cerere de finanțare în cadrul Măsurii 312, pentru următoarele considerente: nu ar fi obținut 20 de puncte în cadrul criteriului de selecție S4 -"Proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până în 40 de ani la data depunerii proiectelor", întrucât asociatul societății este de sex masculin, cu vârsta de peste 40 de ani; nu ar fi obținut 25 de puncte în cadrul criteriului de selecție S5 - "Microîntreprinderi nou înființate", întrucât societatea a fost înregistrată la Registrul Comerțului și i-a fost atribuit Codul Unic de Înregistrare în anul 1993.

Mențiunile echipei de verificare privitoare la volumul de servicii prestat de societatea beneficiară a finanțării nerambursabile către SC C. SRL dovedesc că existența societății reclamante pe piață este condiționată de existența și disponibilitatea SC C. SRL de a contracta serviciile reclamantei. Această concluzie este valabilă inclusiv pentru contractele de prestări servicii care, după cum menționează beneficiarul, nu țin de activitatea finanțată de AFIR.

A doua critică adusă sentinței recurate privește eronata interpretare de către instanță a sumelor de bani cu care societatea C. SRL a creditat SC A. SRL, respectiv suma de 14.880 RON, întrucât informațiile cuprinse în extrasul de cont din 31 decembrie 2012 contribuie la fundamentarea concluziei finale și nu reprezintă o concluzie în sine.

A treia critică se referă la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere și relația de rudenie dintre d-na D. și d-nul E., respectiv faptul că acesta din urmă a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor depuse pentru SC A. SRL. Acest aspect, coroborat cu celelalte informații cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor, întăresc concluzia conform căreia societatea reclamantă a fost creată pentru a deservi intereselor societății C. SRL, a existat o coordonare inclusiv în ceea ce privește tipul echipamentelor achiziționate din partea SC C. SRL, viitor beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă. Astfel, societatea C. SRL a avut un rol determinant în ceea ce privește alegerea utilajelor care, ulterior, vor fi utilizate în propriul interes.

Totodată, Contractul de comodat nr. x din 9 mai 2011, atașat cererii de finanțare, a fost semnat pentru SC A. SRL (reprezentată prin D.) cu dl. F. și d-na G. pentru folosința cu titlu gratuit a unei camere de 9 mp și platforma betonată în suprafață de 80 mp, situat în comuna Sântandrei, sat Sântandrei.

Astfel, îndeplinirea obiectivului specific Măsurii 312, de a crea și diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins, întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale beneficiarului rezultă că acesta prestează servicii către o societate aparținând aceleiași familii.

Pentru elementele subiective trebuie stabilit, mai întâi, scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, acestea sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Urmând acest raționament, elementele de fapt, legale, economice, funcționale și personale trebuie cercetate foarte serios, luate în calcul și analizate înainte de a concluziona că există sau nu condiții artificiale, nefiind suficient a menționa că nu există nicio normă juridică ce interzice membrilor familiei titularului întreprinderii reclamante să obțină fonduri în cadrul aceleiași scheme de ajutor.

A fost invocată și jurisprudența CJUE, respectiv hotărârea pronunțată în cauza C-110/13, din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, prin care Curtea a decis că articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă și, de asemenea, că se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Recurenta pârâtă a mai invocat disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 care definesc noțiunea de neregularitate, al treilea și al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, prevederi din care rezultă că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

1.4 Apărările intimatei reclamante

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând, în privința contractelor încheiate cu SC C. SRL, că acestea vizează următoarele tipuri de servicii: servicii de consultanță tehnică (ex. întocmire devize oferte, situații de lucrări) datorită calificării responsabilului legal ca subinginer constructor; prestări servicii conform codificării CAEN 4312 "Lucrări de pregătire a terenului", activitate care face obiectul proiectului de finanțare nerambursabilă.

Relația contractuală cu SC C. SRL pentru servicii de consultanță tehnică datează încă din 1 octombrie 2012, înaintea achiziționării utilajelor finanțate prin FEADR, și a continuat și după implementarea proiectului. În consecință, veniturile obținute din aceste servicii au caracter de continuitate și nu au avut scopul de a finanța achizițiile de bunuri și servicii din cadrul proiectului FEADR. De asemenea, pentru finanțarea acestui proiect, reclamanta a contractat un credit de investiții garantat cu imobil proprietate personală. Mai mult, se omite faptul că SC C. SRL nu beneficiază și nu a beneficiat de fonduri nerambursabile, că această colaborare putea fi sesizată și verificată de inspectorii APDRP la data semnării contractului de finanțare.

Din total venituri realizate de companie în anul 2013, în cuantum de 169.110 RON, doar 74.340 RON reprezintă venituri obținute din relații contractuale cu SC C. SRL pentru prestării servicii conform codificării CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului", activitate ce face obiectul proiectului de finanțare nerambursabilă, ceea ce reprezintă 44% din total venituri. 48.000 RON reprezintă venituri obținute din relații contractuale cu SC C. SRL pentru prestări servicii consultanță tehnică, activitate ce nu face obiectul proiectului cu finanțare nerambursabilă, iar 46.770 RON sunt venituri din prestări servicii către alte companii.

Din total venituri realizate de companie în anul 2014, în cuantum de 139.325 RON, doar 24.730 RON prezintă venituri obținute din relații contractuale cu SC C. SRL pentru prestări servicii conform codificării CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, ceea ce reprezintă 18% din total venituri. 16.000 RON reprezintă venituri obținute în relații contractuale cu SC C. SRL pentru prestări servicii de consultanță tehnică, activitate ce nu face obiectul proiectului cu finanțare nerambursabilă, iar 98.595 RON, adică 71% din total venituri, sunt venituri din prestări servicii către alte companii.

Precizează intimata reclamantă că suma de 14.880 RON care apare pe extrasul de cont nu reprezintă creditare de la SC C. SRL, ci este o plată aferentă facturii fiscale nr. x din 7 decembrie 2012, prin care se achită servicii de consultanță tehnică. Faptul că plata către SC H. SRL, unul din furnizorii societății, a fost realizată în aceeași zi este pur circumstanțială și asocierea făcută de echipa de control este forțată și total nejustificată.

La data realizării procedurilor de achiziții pentru bunurile ce fac obiectul acestui proiect, D. era asociat unic și administrator al societății neavând angajați sau colaboratori. Dată fiind experiența soțului său în sectorul construcțiilor a considerat oportună cooptarea lui în comisia de analizare și adjudecare a ofertelor de preț. Membrii comisiei de adjudecare, numele și datele de identificare ale acestora au fost prezentate în cadrul dosarelor de achiziții, care au fost avizate favorabil de către APDRP, fără să se constate vreo problemă sau neregulă.

Mai arată că SC A. SRL este independentă și funcționează independent de celelalte societăți, motivele enumerate de echipa de control în cadrul procesului-verbal sunt circumstanțiale și subiective și nu constituie în niciun fel indicii din care să rezulte că ar fi fost create condiții artificiale în scopul obținerii de finanțare pe Măsura 312.

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

Între părți s-a încheiat la data de 29 noiembrie 2012 Contractul de finanțare seria x nr. xM011160500180 având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile în sumă de 372.247,56 RON pentru implementarea proiectului cu titlul "Achiziții de utilaje la societatea A. SRL". Perioada de implementare a fost cuprinsă în intervalul 29 noiembrie 2012 - 29 februarie 2014, proiectul fiind finalizat la data controlului, plata celei de-a doua tranșe din suma alocată fiind efectuată în decembrie 2013.

În perioada 30 mai 2014 - 24 iunie 2014 s-a efectuat un control finalizat cu întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 iulie 2014, prin care s-a concluzionat că investiția realizată de societatea reclamantă a devenit neeligibilă reținându-se încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011, întrucât s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare prin faptul că societatea A. SRL a fost înființată formal, în scopul obținerii finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312, creându-se un avantaj nejustificat societății C. SRL al cărei asociat unic și administrator este E., soțul reprezentantului legal al societății reclamante.

În susținerea acestei concluzii s-a invocat faptul că reclamanta a încheiat 6 contracte de prestări servicii, dintre care 3 cu aceeași firmă, respectiv SC C. SRL, iar ponderea cea mai mare a veniturilor obținute de beneficiar o au veniturile realizate prin prestarea de servicii către această societate având ca obiect principal de activitate "Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale - cod CAEN 4120". Prin urmare, cele două societăți funcționează pe aceeași piață relevantă.

Asociatul unic și administratorul SC C. SRL este domnul E.. Sediul social al SC C. SRL se află în municipiul Oradea, județul Bihor, aceeași cu adresa de domiciliu a domnului E..

În urma verificării informațiilor extinse din ONRC, pentru beneficiarul SC A. SRL s-a constatat că reprezentantul legal al proiectului (asociat unic și administrator), d-na D., are domiciliul la aceeași adresă cu sediul social al SC C. SRL și cu domiciliul domnului E., fiind soțul acesteia.

În extrasul de cont din 31 decembrie 2012, atașat dosarului cerere de plată tranșa I, SC C. SRL a creditat SC A. SRL în data de 07 decembrie 2012, cu suma de 14.880,00 RON. În aceeași zi, SC A. SRL achită furnizorului de servicii SC H. SRL suma de 12.152,00 RON.

De asemenea, s-a constatat că soțul d-nei D., asociat unic al SC C. SRL, domnul E., este membru în comisia de evaluare achiziții pentru proiectul finanțat prin FEADR.

Contractul de comodat nr. x din 9 mai 2011, atașat cererii de finanțare, pentru folosința cu titlu gratuit a unei camere de 9 mp și platforma betonată în suprafață de 80 mp, situat în comuna Sântandrei, sat Sântandrei, a fost încheiat de SC A. SRL cu dl. F. și d-na G..

Prin cererea de finanțare, reclamanta s-a angajat să creeze 4 locuri de muncă. Potrivit statelor de plată pentru perioada septembrie 2013 - aprilie 2014, societatea avea 5 angajați.

S-a constatat că investiția realizată de SC A. SRL, județul Bihor, a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate, respectiv: art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011; art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011; prevederile fișei tehnice a Măsurii 312; prevederile contractului de finanțare: art. 1, art. 8, Anexa I - Prevederi Generale - art. 1, art. 2, art. 3, art. 8.

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 iulie 2014 și Decizia nr. 28811 din 21 august 2014 de soluționare a contestației administrative apreciind că, pentru a reține incidența textului de lege indicat ca temei de drept al procesului-verbal de constatare nereguli, este necesar ca organul de control să probeze că s-au creat artificial condițiile obținerii frauduloase a finanțării, nefiind suficientă simpla enumerare a unor elemente de natură a crea suspiciuni.

Instanța a reținut că societatea reclamantă a solicitat și obținut finanțare pentru activitatea ce corespunde codului CAEN 4312, respectiv pentru Lucrări de pregătire a terenului, sens în care a achiziționat în februarie 2013 și august 2013 două buldo excavatoare și un compactor, utilajele fiind identificate de organul de control la sediul declarat, fiind respectate exigențele asumate prin contractul de finanțare.

Cât privește activitatea desfășurată, a constatat că beneficiarul finanțării a încheiat contracte de prestări servicii cu mai multe societăți dintre care, după data achiziționării bunurilor respective, două au fost încheiate cu C. SRL, iar restul cu I. SRL, B. SRL și J. SRL, contravaloarea serviciilor prestate fiind încasată după cum rezultă din înscrisurile prezentate și din situația expusă de însuși organul de control la cap. 5 al procesului-verbal.

Totodată, instanța a constatat că reclamanta s-a obligat să creeze 4 locuri de muncă, iar la data verificării avea 5 angajați conform fișei din REGES generate în data de 7 mai 2014, obligația fiind deci îndeplinită.

În acest context, atât timp cât obligațiile asumate contractual au fost îndeplinite, concluzia din actul de control se bazează pe simpla enumerare a unor indicatori de natură a crea suspiciuni și nu pe probe certe și concludente în sensul că s-ar fi creat artificial condițiile obținerii frauduloase a finanțării.

Instanța de fond a reținut incidența jurisprudenței CJUE - hotărârea pronunțată în cauza C - 434/12 - Slancheva apreciind că din probele administrate rezultă că finanțarea obținută a fost folosită potrivit scopului stabilit prin contractul încheiat, au fost create locuri de muncă, s-au derulat activități economice conform codului CAEN pentru care s-a solicitat sprijinul.

Împrejurarea că două dintre contractele încheiate s-au derulat cu societatea C. SRL nu poate conduce la concluzia că societatea reclamantă a fost înființată formal pentru a crea un avantaj nejustificat acesteia din urmă, atât timp cât s-a dovedit că are angajați proprii și întreține relații comerciale și cu alte societăți. Nici faptul că a beneficiat de consultanță din partea acestei societăți în care calitatea de asociat o are un afin nu poate fi reținut prin el însuși ca o dovadă a unei acțiuni concertate la fraudă din partea beneficiarului și a cocontractantului. Plecând de la prezumția de bună credință, o astfel de colaborare, căreia de altfel i-a dat girul chiar autoritatea care a evaluat procedura de implementare a proiectului, poate fi expresia valorificării expertizei în domeniu, fără vreo conotație ilicită, în absența unei dovezi contrare.

Nici susținerea potrivit căreia societatea C. SRL ar fi creditat în data de 7 decembrie 2012 societatea A. SRL cu suma de 14.880 RON nu poate fi reținută pentru că în realitate suma respectivă reprezintă, după cum rezultă din cuprinsul facturii fiscale nr. x din 7 decembrie 2012, plata contravalorii serviciilor de consultanță aferente Contractului nr. x/2012 încheiat cu C. SRL, iar plata în aceeași zi a sumei de 12.152 RON cu titlu de servicii H. SRL nu poate conduce la concluzia trasă de organul de control.

Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a apreciat că procesul-verbal de constatare înregistrat la AFIR sub nr. 21.849 din 1 iulie 2014 este nelegal, respectiv că nu s-au creat condiții artificiale pentru obținerea frauduloasă a finanțării nerambursabile.

Referitor la prima critică adusă sentinței se constată că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În interpretarea acestei norme, C.J.U.E. a statuat prin hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia, că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a se dispune o asemenea măsură și anume: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea sprijinului nerambursabil, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă și existența unui element subiectiv constând în intenția de a obține un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că nu sunt întrunite în cauză ambele elemente, autoritatea pârâtă prezentând o simplă enumerare a unor aspecte de natură a crea suspiciuni dar care, analizate coroborat și în acord cu jurisprudența C.J.U.E., nu sunt de natură a dovedi existența unei coordonări deliberate pentru a obține finanțare cu fraudarea legii.

Se reține că Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale" și are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, iar ca obiective specifice: a) crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; b) creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă; c) crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

C.J.U.E. a stabilit în hotărârea anterior menționată că instanța de trimitere trebuie să analizeze, prin raportare la probele administrate, existența a două elemente, respectiv a unuia obiectiv și a unuia subiectiv. În acest sens, instanței naționale îi revine sarcina de a analiza care sunt împrejurările obiective care conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, precum și de a stabili dacă, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. S-a arătat că instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Înalta Curte apreciază că nu au fost identificate în prezentul litigiu împrejurări obiective care să conducă la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) nu a fost atinsă de către reclamantă.

Se are în vedere și Nota directoare pentru Auditori nr. 22, emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, invocată în cererea de recurs, referitoare la crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, notă în care se precizează, cu privire la elementele obiective, că faptele trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice (art. 52 (a) (ii) R1698/2005).

Din analiza corelată a aspectelor enumerate în procesul-verbal contestat rezultă îndeplinirea obiectivelor măsurii în discuție.

În ceea ce privește contractele încheiate de societatea reclamantă se reține că unul din cele trei contracte încheiate cu societatea C. SRL este anterior obținerii finanțării nerambursabile de către reclamantă și are ca obiect întocmirea ofertelor, decontarea producției, activități ce nu fac obiectul proiectului cu finanțare nerambursabilă. În consecință, veniturile obținute de reclamantă în temeiul acestui contract nu pot fi avute în vedere la stabilirea ponderii pe care o au în cadrul veniturilor realizate în baza proiectului de finanțare sumele plătite de societatea C. SRL.

Totodată, reclamanta a prestat servicii și altor societăți comerciale, potrivit contractelor încheiate cu acestea, enumerate în procesul-verbal contestat, astfel încât nu poate fi reținută susținerea recurentei pârâte conform căreia existența societății reclamante pe piață este condiționată de existența și disponibilitatea SC C. SRL de a contracta serviciile reclamantei.

Referitor la numărul locurilor de muncă înființate de societatea reclamantă în derularea proiectului în discuție se menționează chiar în procesul-verbal contestat că prin cererea de finanțare s-a angajat să creeze 4 locuri de muncă, iar potrivit statelor de plată pentru perioada septembrie 2013 - aprilie 2014, societatea avea 5 angajați.

Prin urmare, instanța de control judiciar reține că este evidentă îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 constând în crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural. De altfel, autoritatea nu precizează, în concret, de ce nu a fost îndeplinit acest obiectiv specific, în condițiile în care numărul locurilor de muncă înființate a fost mai mare decât cel la care se obligase reclamanta pentru a obține finanțarea nerambursabilă.

A doua critică din cererea de recurs este, de asemenea, nefondată, întrucât SC C. SRL nu a creditat SC A. SRL în data de 7 decembrie 2012, cu suma de 14.880,00 RON. Conform mențiunilor din factura nr. x din 7 decembrie 2012 depusă în copie la dosar, această sumă reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de societatea reclamantă către societatea C. SRL în baza Contractului nr. x din 1 octombrie 2012, încheiat anterior achiziționării de către beneficiar a utilajelor FEADR.

Împrejurarea că la 7 decembrie 2012 reclamanta a achitat furnizorului de servicii SC H. SRL suma de 12.152,00 RON nu poate fundamenta ideea creditării reclamantei de către societatea menționată, fiind vorba despre o simplă supoziție, lipsită de suport probator.

Ultima critică formulată de recurentă are în vedere participarea soțului d-nei D., reprezentant legal al proiectului în relația cu AFIR, în comisia de evaluare a ofertelor, coroborat cu faptul că o mare parte a veniturilor societății reclamante provin din servicii prestate către SC C. SRL, ceea ce conduce, în opinia recurentei, la concluzia că a existat o coordonare inclusiv în ceea ce privește tipul echipamentelor achiziționate din partea SC C. SRL, viitor beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă.

În privința acestei critici se reține că, privită în mod individual, împrejurarea participării soțului d-nei D., reprezentant legal al proiectului în relația cu AFIR, în comisia de evaluare a ofertelor depuse pentru societatea reclamantă, ar putea conduce spre un indiciu care să contureze o suspiciune de neregulă, dar pentru a stabili dacă este vorba despre crearea de condiții artificiale în scopul obținerii ajutorului financiar nerambursabil, trebuie să se procedeze la o analiză corelată și nu individuală a elementelor menționate în procesul-verbal contestat, analiză din care să rezulte cu certitudine neîndeplinirea obiectivelor măsurii în discuție.

În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că nu este suficientă simpla enumerare a unor elemente de natură a crea suspiciuni.

Or, așa cum s-a precizat deja, aceste obiective au fost realizate, atât obiectivul general, cât și obiectivele specifice, astfel încât împrejurarea invocată în cadrul celei de-a treia critici formulate de recurenta pârâtă devine lipsită de relevanță.

Cât privește jurisprudența CJUE invocată în cererea de recurs și anume hotărârea pronunțată în cauza C-110/13, din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, privind interpretarea articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, instanța de recurs apreciază că nu poate constitui un argument în soluționarea favorabilă a căii de atac, de vreme ce nu a rezultat din probele administrate că în cauză este vorba despre întreprinderi afiliate - societatea reclamantă și SC C. SRL.

În consecință, nu se poate reține săvârșirea de către societatea reclamantă a unei nereguli, în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 - act normativ în temeiul căruia a fost încheiat procesul-verbal contestat, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare și ale actelor normative enumerate în acest proces-verbal.

Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 190/CA/2015-P.I. din 23 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - LM