ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 13339 din 22 aprilie 2014, respectiv anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 11.02.2014 și înregistrat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P.) sub nr. 4614 la 11.02.2014, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 63.930 RON.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 176 din data de 03.10.2014 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, fără cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au formulat recurs atât Societatea B., în calitate de lichidator judiciar al reclamantei S.C. A. S.R.L., cât și reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin recursul declarat, recurenta B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că societatea reclamantă este supusă procedurii simplificate a falimentului prevăzute de Legea nr. 85/2006 din data de 24.02.2014, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 155 pct. 5 teza finală C. proc. civ., citarea trebuia a fi efectuată potrivit legii speciale, respectiv prin administratorul judiciar. Sancțiunea nerespectării formelor de procedură este nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, conform dispozițiilor art. 176 C. proc. civ.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare primei instanțe - Curtea de apel Oradea, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arătând că prin Sentința nr. 234 din 24.02.2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de reclamantă și s-a numit administrator judiciar B., însă prima instanța nu a dispus introducerea în cauză a administratorului judiciar, reclamanta fiind nelegal citată, sens în care apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, anularea Deciziei de soluționare a contestației formulată de societate și înregistrată la APDRP sub nr. 13339 din 22 aprilie 2014, respectiv anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.02.2014 și înregistrat la APDRP sub nr. 4614 la 11.02.2014, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 63.930 RON, invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținând că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, care reglementează principiul proporționalității.

Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4.02.2016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 26.01.2017, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședința publică, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Verificând mai întâi sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Susținerile recurentei referitoare la neintroducerea în cauză a administratorului judiciar și nelegala sa citare nu pot fi reținute, întrucât, așa cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, procedura de citare a fost legal îndeplinită la sediul procesual ales indicat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv în localitatea Satu Mare, județul Satu Mare, împrejurarea deschiderii procedurii insolvenței nefiind învederată instanței de fond, ci doar în recurs.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința atacată fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor legale incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 13339 din 22 aprilie 2014 prin care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respins contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 februarie 2014 prin care s-a constituit în sarcina recurentei-reclamante un debit în cuantum de 63.930 RON.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea Contractului de finanțare nr. x din 04 februarie 2011 pentru investiția "Instalarea tânărului fermier D. la conducerea exploatației agricole S.C. A. SRL", prin nerespectarea angajamentelor asumate în cererea de finanțare și planul de afaceri.

Critica referitoare la reținerea greșită de către judecătorul fondului a nerespectării de către recurentă a obligațiilor stabilite prin contractul de finanțare și planul de afaceri este nefondată, întrucât, contrar susținerilor recurentei, nu a fost respectat planul de culturi, astfel cum a fost menționat în planul de afaceri atașat Cererii de finanțare, nefiind realizate obiectivele prevăzute în planul de afaceri.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 1 din Anexa 1 la contractul de finanțare, "1(1) Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare și selecție.

1(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare."

Ceea ce a declanșat controlul privind suspiciunea de neregulă a fost nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din Contractul de finanțare, conform căruia a doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la art. 3 (1) și plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

Din actele dosarului de fond rezultă că la data de 31.05.2012, recurenta-reclamantă a depus o notă explicativă și un memoriu justificativ prin care solicita modificarea planului de cultură, solicitare respinsă de autoritate, motivată de faptul că justificarea oferită de beneficiar nu a fost fundamentată din punct de vedere tehnic. În acest sens, autoritatea pârâtă a emis Notificarea nr. 496 din 05 iunie 2012 prin care s-a respins cererea de modificare a planului de cultură, reclamanta fiind ținută în continuare de implementarea planului inițial de afaceri, plan care viza, între altele, înființarea unei culturi de viță-de-vie în suprafață de 10 ha.

La solicitarea beneficiarului, la data de 21.10.2013, s-a încheiat Actul adițional nr. 1 la Contractul de finanțare nr. x, prin care s-a aprobat prelungirea termenului de depunere pentru tranșa a doua de plată, la 33 luni, respectiv până la data de 04.11.2013, iar prin Notificarea nr. x din 05 noiembrie 2013, S.C. A. S.R.L. a fost informată cu privire la depășirea termenului limită de depunere a cererii de plată.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut nerespectarea obligațiilor contractuale de către recurenta-reclamantă, în condițiile în care obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatorii de cunoscut și respectat de către beneficiari.

Înalta Curte reține că este nefondată critica recurentei-reclamante referitoare la faptul că măsura recuperării integrale a sprijinului financiar este nejustificată câtă vreme cheltuielile aferente tranșei 1 nu sunt afectate de nereguli, iar ca efect al rezilierii contractului se poate dispune doar în sensul neacordării tranșei a doua de plată.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale precitate, în mod corect s-a reținut existența unei nereguli ce constă în nerealizarea obiectivelor prevăzute în planul de afaceri, respectiv nerespectarea prevederilor contractului de finanțare.

Această neregulă justifică restituirea ajutorului financiar nerambursabil, întrucât potrivit art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la executarea contractului, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

În ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității, în materia finanțărilor europene acest principiu este consacrat expres, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, principiul proporționalității presupune ca "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Și art. 17 din același act normativ prevede că:

"Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității".

Respectarea acestui principiu este dovedită de faptul că, în anexa la acest act normativ, s-au stabilit corecțiile financiare ce pot fi aplicate beneficiarilor finanțărilor comunitare în funcție de neregula constatată și se poate ajunge, în raport de încălcarea constatată, la retragerea întregii finanțări.

În speță, însă, nu se impune analiza respectării sau nu a principiului proporționalității în condițiile în care măsura dispusă prin actele contestate în prezenta cauză a fost luată pentru nerespectarea prevederilor contractului de finanțare încheiat între părți, adică nerespectarea planului de afaceri pe care și l-a asumat prin cererea de finanțare și nedepunerea cererii de plată tranșa a II-a în termenul stabilit ca urmare a solicitării beneficiarului.

Conform art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești și, în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de S.C. A. S.R.L. și de B. - administrator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. - aflată în insolvență/faliment împotriva Sentinței nr. 176 din 03 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.

Procesat de GGC - NN