ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2305/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- anularea adresei nr. x din 19.11.2013 prin care s-a respins cererea de plată x - 2;

- anularea adresei nr. x din 08.01.2014 prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă cu privire la rezultatul verificării cererii de plată x - 2;

- obligarea pârâtei la efectuarea plăților cuvenite în temeiul contractului de finanțare nr. x din 26.01.2012;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 1417/CA/2015 din 06.05.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015.

2.2. Prin sentința nr. 165 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;

- a anulat notificarea nr. x și adresa nr. x emise de pârâtă.

- a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 90840,44 RON reprezentând tranșa a doua din contractul de finanțare nr. x din 26.01.2012 încheiat între părți.

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 350 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că Între părți a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din 26.01.2012, contract ce are drept obiectiv acordarea de sprijin financiar pentru dezvoltarea rurală sub forma unor plăți realizate anual, timp de cinci ani de zile.

În temeiul acestui contract, reclamanta a depus cererea de plată nr. x 2 prin care a solicitat spre decontare tranșa a doua din contract, în valoare de 90840,44 RON, reprezentând 5% din valoarea producției comercializate de reclamantă în perioada 06.07.2011 - 05.07.2012.

Pârâta a decis că reclamanta nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea plății întrucât "au fost create în mod artificial condițiile necesare (comercializarea producției de marfa obținute) pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil anual", astfel că a fost declarată neeligibilitatea tranșei de plată nr. 2 și respinsă astfel cererea de plată nr. x-2 prin notificarea nr. x

Împotriva acestei notificări reclamanta a formulat contestație administrativă care a fost respinsă prin adresa nr. x emisă de pârâtă .

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 "...nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", iar art. 4. alin. (3) din Regulamentul nr. 2988/1995 "actele despre care se stabilește ca au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Instanța reține că fiind sesizată cu o întrebare preliminară cu privire la interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, C.J.U.E. a statuat în cauza C - 434/12 (Slancheva) că "textul regulamentar menționat trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane."

De asemenea instanța europeană a statuat în sensul că "articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare".

Din interpretarea acestor dispoziții regulamentare și a jurisprudenței Curții de la Luxembourg, instanța constată pentru a se putea reține incidența prevederilor regulamentare menționate este necesar să se identifice în concret, în funcție de circumstanțele fiecărei spețe în parte, existența unui element obiectiv și a unui element subiectiv de natură a indica crearea unor condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare din fonduri europene.

În speță, instanța reține că singura împrejurare de fapt pe care a avut-o în vedere pârâta și care a determinat emiterea actelor administrative contestate este aceea că producția obținută de reclamantă a fost vândută către terța S.C. B. S.A. iar unul dintre membrii reclamantei, respectiv domnul C. face parte din acționariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%. S-a reținut de către pârâtă, de asemenea, că din punct de vedere cantitativ 70,23% din producția obținută de grupul de producători provine de la domnul C. și 100% din aceasta este comercializată către S.C. B. S.A.

Instanța apreciază că această stare de fapt nu poate reprezenta un temei suficient pentru respingerea cererii de decontare. Astfel, instanța reține că obiectivul măsurii 142 în cadrul căreia pârâta a beneficiat de sprijin este încurajarea înființării grupurilor de producători din sectorul agricol și silvic în vederea obținerii de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producție unitare și sprijinirea accesului pe piață a propriilor membri.

Instanța constată că acest scop a fost atins în speță, reclamanta reprezentând un grup de producători legal constituit care, urmare a finanțării primite, a obținut producție în sectorul agricol și și-a valorificat această producție pe piață, la prețul pieței, fapt necontestat de pârâtă.

Împrejurarea că 70,23% din producția obținută de grupul de producători provine de la un membru al acestuia și 100% din aceasta este comercializată către o terță societate la care membrul grupului de producători este acționar majoritar nu poate fi asimilată cu crearea de condiții artificiale prin plasarea produselor grupului de producători către proprii membri.

Sub acest aspect, instanța reține că societatea la care membrul grupului de producători este acționar majoritar acționează pe o piață adiacentă celei pe care acționează reclamanta și nu poate fi confundată cu acționarul majoritar persoană fizică, persoana fizică și persoana juridică având o existență distinctă. Cum S.C. B. S.A. este o persoană juridică distinctă atât de reclamantă cât și de acționarul majoritar al acesteia, respectiv domnul C., nu poate fi reținută concluzia pârâtei în sensul că reclamanta nu ar fi comercializat pe piață produsele obținute ci le-ar fi plasat propriilor membri de vreme ce terța S.C. B. S.A. nu este asociat în cadrul reclamantei.

Pe de altă parte, în mod corect susține reclamanta că nu se poate condiționa acordarea sprijinului nerambursabil de persoana cumpărătorului produselor obținute de grupul de producători, atât timp cât este necontestat că a fost obținută producția și aceasta a fost comercializată legal la prețul pieței.

Nu se poate reține nici existența unui conflict de interese care ar justifica măsura respingerii cererii de finanțare.

Sub acest aspect, instanța constată că prin contractul încheiat între părți se impune doar evitarea conflictului de interese, pentru definiția acestei noțiuni fiind făcută trimiterea la legislația în vigoare.

Potrivit art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 "funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial; b) participă în cadrul aceleiași comisii, constituite conform legii, cu funcționari publici care au calitatea de soț sau rudă de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice."

Transpunând aceste prevederi în situația concretă din speță, instanța constată că nu se poate reține existența unui conflict de interese în persoana reclamantei prin faptul că un membru al acesteia este acționar majoritar la societatea cu care reclamanta a avut relații contractuale, o astfel de situație neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de lege pentru conflictul de interese.

Prin urmare, constatând că nu se poate reține un caz de creare de condiții artificiale și nici un caz de conflict de interese, instanța reține că actele administrative contestate au fost emise cu nerespectarea condiției conformității acestora cu legea, astfel că se impune anularea lor.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) solicitând casarea ei și, în rejudecare pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR precum și H.G. nr. 224/2008.

Astfel, principiul de baza al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Pentru acordarea finanțării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanțare) având caracter estimativ și reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Beneficiarului i se va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în care respecte acești termeni și condiții.

Astfel, pentru fiecare tranșă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată, însoțit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispozițiile legale aplicabile, dispoziții de la părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voință.

Încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare, solicitantul a cunoscut această condiție din însuși cuprinsul Ghidului solicitantului aferent măsurii 142.

Dosarul Cererii de Plata aferent tranșei a 2-a a fost verificat la birou și pe teren de către experții recurentei și a fost constatată neeligibilitatea acestuia deoarece producția destinată comercializării a fost vândută către S.C. B. S, iar unul dintre membrii Grupului de Producători S.C. A. S.R.L. și anume domnul C., face parte din acționariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%.

În mod evident, scopul pentru care a fost creat grupul de producători este de a căuta o piață de desfacere pentru produsele membrilor săi și nu a de plasa aceste produse către proprii membri.

Astfel, din punct de vedere cantitativ, 70,23% din producția obținută de grupul de producător provine de la domnul C., acționar majoritar la S.C. B. S.A. și 100% din aceasta este comercializată către S.C. B. S.A..

De asemenea, factura ce justifică comercializarea porumbului are ca și cumpărător B. S.A., iar plata s-a făcut parțial prin compensare, ceea ce arata interdependența economica între cele 2 societăți.

De asemenea, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Anexa I al Contractul de finanțare nr. x/30.05.2012 benficiarul trebuie să comercializeze cel puțin 75% din producția proprie prin intermediul grupului de producători.

Prin urmare, este evident că intimata a eludat această clauză contractuală, aceasta neavând o piață proprie de desfacere, produsele sale fiind vândute exclusiv societății la care C. este acționar majoritar.

Decizia de respingere a cererii de plată a fost luată în conformitate cu art. 4 din Conflicte de interese din Anexa 1- Prevederi Generale la contractul de finanțare nr. x/26.01.2012 încheiat cu A.P.D.R.P. și cu art. 4, pct. 8 - Principii generale privind controlul din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului in ceea ce privește punerea in aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, potrivit cărora "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plata către beneficiarii in cazul cărora s-a stabilit ca au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin urmare, motivul pentru care s- a refuzat la plată tranșa 2 este nerespectarea de către beneficiar a prevederilor O.G. nr. 37/2005 și ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia apobate prin Ordinul nr. 171/13.03.2006, care reglementează condițiile de recunoaștere și funcționare a grupurilor de producători, în speța de față S.C. A. S.R.L. și S.C. B.SA.

Au fost avute în vedere legăturile existente între cei doi beneficiari de fonduri nerambursabile pe măsura 142, care împreună au creat condiții artificiale, nerespectând astfel condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Este adevărat că legislația în materie nu interzice ca două grupuri de producători, având aceeași membrii să aibă același reprezentant legal, însă legăturile existente între cele două grupuri de producători conduc la idea că aceștia au acționat ca o singură entitate, în vederea obținerii unui ajutor nerambursabil ce depășește plafonul minim acordat.

Pentru a eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 142, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create două entități juridice, cu evidente legături.

Aspectele prezentate mai sus indică faptul că există similitudini și elemente comune între solicitanți și care duc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 142.

Prin înființarea celor două societăți, respectiv reclamanta și S.C. B. S.A. nu s-au realizat grupuri de producători de sine stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 142 - acela de a încurajarea înființării grupurilor de producători din sectorul agricol și silvic în vederea obținerii de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producție unitare și sprijinirea accesului la piață a propriilor membri, ci societăți care au scopul clar de a obține în mod artificial o intensitatea mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

Așadar, s-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Particularitățile identificate prin verificarea încrucișată a celor două contracte de finanțare nu pot conduce decât la o singură concluzie și anume că, s-a urmărit încă de la bun început depășirea plafonului de minimis (producerea și comercializarea de cereale și plante oleaginoase) prin fracționarea artificială a investiției.

În concluzie, este mai mult decât evident că prin actele administrative emise de AFIR în legătură cu cele două proiecte, s-a respectat atât legislația comunitară cât și legislația națională, toate considerentele GUE menționate în cauza C-343/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze, judecătorul național având la dispoziție atât elemente subiective cât și elemente obiective care demonstrează neelibigitatea cereilor de finanțare ale celor trei beneficiari.

Recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantului este obligatorie pentru derularea Programului PNDR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate, iar primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Agenția trebuie să sancționeze dezinteresul și lipsa de diligentă manifestată atât de beneficiari, cât și de contractori în respectarea termenilor contractuali ai Programului PNDR întrucât deficiențele de calitate și neexecutarea investițiilor finanțate prin Programul PNDR afectează credibilitatea Programului PNDR și a României privitor la capacitatea de administrare a fondurilor europene.

Reclamanta intimată, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecțiile de oferte.

Prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității a fost interpretat în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), prin decizia din 14 septembrie 2012, iar conform interpretării date de CJUE, pentru punerea în aplicare a art. 4(8) din Regulamentul 65/2011, este necesară prezenta unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Conform interpretării dată de Curte, se impune astfel verificarea existenței, în fiecare speță, a unui element obiectiv și a unui element subiectiv, de natură a indica crearea unor condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare din fonduri europene.

Cu privire la existența elementului obiectiv, atât pe parcursul derulării contractului de finanțare, cât și în perioada de monitorizare, modul de implementare a unui proiect poate face obiectul mai multor controale efectuate fie de diverse structuri AFIR, fie de către alte organisme interne și europene care au competențe în verificarea acordării fondurilor nerambursabile, iar neîndeplinirea oricărei condiții de acordare a ajutorului financiar nerambursabil poate conduce la măsura recuperării sprijinului.

La momentul încheierii Contractului de finanțare cu AFIR, beneficiarul a luat la cunoștință de faptul că Agenția poate demara orice control și poate dispune încetarea contractului în momentul constatării oricărei nereguli.

În ceea ce privește existenta unui element subiectiv, acesta constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată a activităților cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile prin crearea forțată a condițiilor de accesare a condițiilor de finanțare.

În speță, motivul pentru care s- a refuzat la plată tranșa 2 este nerespectarea, de către beneficiar, a prevederilor O.G. nr. 37/2005 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 171/13.03.2006, care reglementează condițiile de recunoaștere și funcționare a grupurilor de producători, în speța de față S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.A..

Au fost avute în vedere legăturile existente între cei doi beneficiari de fonduri nerambursabile pe măsura 142, deoarece producția destinată comercializării a fost vândută către S.C. B., iar unul dintre membrii Grupului de Producători S.C. A. S.R.L. și anume domnul C., face parte din acționariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (U.E.) nr. 65/2011 "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Potrivit art. 16 alin. (1) din anexa 1 din contractul de finanțare, prin "neregulă, în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană".

Instanța de casare apreciază că, în cauză, au fost identificați atât indicatori fizici funcționali cât și economici, care împreună confirmă suspiciunea de creare de condiții artificiale.

Astfel, chiar dacă, potrivit interpretării Curții, elementele de legătură dintre societățile ce formează grupul de producători, respectiv asociații comuni nu se pot constitui în elemente suficiente pentru a aprecia existența condițiilor artificiale, în cauză este de necontestat că din ansamblul elementelor obiective ale litigiului rezultă că scopul esențial al constituirii grupului a fost obținerea ajutoarelor în temeiul schemei de ajutor.

Astfel, deși obiectivul specific al măsurii 142 este obținerea de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producție unitare și sprijinirea accesului la piață a propriilor membri, nu se poate susține de către reclamantă că a atins acest obiectiv, în condițiile în care producția destinată comercializării a fost vândută către S.C. B., iar unul dintre membrii Grupului de Producători S.C. A. S.R.L. și anume domnul C., face parte din acționariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%. De asemenea, 70,23% din producția obținută de grupul de producători provine de la un membru al acestuia și 100% din aceasta este comercializată către o terță societate la care membrul grupului de producători.

Din modul de organizare a activității reclamantei rezultă fără nici o îndoială nu numai că nu a fost atins obiectivul măsurii 142, dar și că s-au creat în mod artificial condițiile de accesare a fondurilor din cadrul schemei de ajutor pe măsura 142.

Evident că sumele solicitate în acest context reprezintă un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, obiectiv care vizează creșterea competitivității sectoarelor primare agricol și silvic.

În această situație, prejudiciul adus bugetului comunității europene îl reprezintă contravaloarea sumelor solicitate în cadrul finanțării unui proiect care nu respectă obiectivele pentru care a fost aprobat.

Împrejurarea că nu a fost sesizată existența vreunei nereguli cu ocazia depunerii și verificării dosarului de finanțare nu este de natură să înlăture dreptul organelor de control de a efectua controale și nici nu este de natură a acoperi neregulile preexistente.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative contestate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurentă asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea greșită normelor de drept material, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 165 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a -II- a de contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 165 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a -II- a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2018.