ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 30 decembrie 2015 pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună admiterea ca întemeiată a acțiunii în sensul anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 5 mai 2015 și a Deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/17 iunie 2015 emise de AFIR.

Prin actul constestat s-a stabilit o creanță bugetara în suma echivalentă a finanțărilor nerambursabile achitate (transa I integral), în temeiul reținerii unor nereguli - comunicat prin scrisoarea recomandata x.

Prin Sentința nr. 232 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale privind anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 5 mai 2015 și a Deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/17 iunie 2015 emise de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a legii de către prima instanță prin soluția de respingere a acțiunii și de menținere ca legal emise a actelor administrative contestate.

Recurentul-reclamant invocă faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în raport de situația de fapt, respectiv de cele trei tipuri de nereguli arătate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor emise la data de 5 mai 2015.

Astfel se arată că deși în mod corect, în urma analizării celor trei tipuri de nereguli au fost înlăturate motivat două dintre acestea, au fost menținute actele contestate pentru existența nereguli constând în aceea că reclamantul în calitate de beneficiar nu ar fi realizat acțiunile propuse în planul de afaceri prin prisma numărului zootehnic - numărul de albine apreciat ca fiind criteriu de eligibilitate al contractului de finanțare.

În esență recurentul-reclamant critică hotărârea de fond sub două aspecte primul în ceea ce privește reținerea ca nelegală a faptului că la data controlului s-a constatat că recurentul-reclamant nu a menținut un număr de 95 de familii de albine producătoare fiind contestat decesul a 94 din cele 95 de familii și al doilea în ceea ce privește culpa reținută în sarcina reclamantului în sensul de încălcare a obligației prevăzute în contract de a notifica autoritatea de situația de forță majoră care a determinat decesul albinelor în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Recurentul-reclamant arată că a fost în imposibilitate obiectivă de a anunța decesul celor 94 de familii de albine deoarece despre acest fapt s-a aflat cu ocazia controlului AFIR neputând fi reținută încălcarea obligației de notificare și în consecință existența abaterii reținute în actele contestate.

Se solicită a se constata că nu există nici una din neregulile reținute în actele contestate și în consecință să se admită recursul să se caseze sentința atacată și pe fond să se admită acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția tardivității formulării recursului și în subsidiar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepția tardivității recursului.

Curtea pe excepția tardivității formulării recursului o va respinge pentru următoarele motive.

În raport de dispozițiile speciale prevăzute de art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004 care se referă cu prioritate în raport de obiectul recursului termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării sentinței atacate.

În cauză sentința recurată a fost comunicată reclamantului-recurent la data de 24 noiembrie 2016 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar ultima zi s-a împlinit la data de 10 decembrie 2016 zi de sâmbătă, zi nelucrătoare.

Conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ. "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

În cauză termenul de recurs care se împlinea la data de 10 decembrie 2016 s-a prelungit legal până la data de 12 decembrie 2016 acesta fiind termenul legal de declarare a recursului conform dovezii înregistrării - dosar recurs.

Față de cele constatate, Curtea constată că recursul a fost declarat cu respectarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 189 alin. (2) C. proc. civ. și în consecință va fi respinsă excepția tardivității formulării recursului invocată de intimata-pârâtă, urmând a fi analizat recursul pe fond.

Analizând recursul declarat, în raport de motivul de recurs invocat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicată greșită a legii.

Curtea apreciază că soluția de respingere a acțiunii recurentului și menținerea ca legal emise a actelor contestate pe motivul existenței nereguli reținute în sensul că recurentul nu ar fi realizat acțiunile propuse în planul de afaceri prin prisma criteriului privind ținta numărului de albine.

În esență prima instanță înlăturând corect două din cele trei nereguli reținute în procesul-verbal de constatare a neregulilor din 5 mai 2015 a menținut actele contestate pentru două argumente.

Primul a vizat faptul că reclamantul nu a mai îndeplinit criteriul privind numărul de familii de albine, la controlul efectuat de intimată în vederea acordării tranșei a 2-a din împrumut constatându-se decesul a 94 de familii de albine (stupi) din cele 95 și al doilea argument viza faptul că există o culpă a reclamantului care nu a notificat autoritatea în termen de 15 zile de la producerea evenimentului de forță majoră invocat - infestarea albinelor - conform art. 17 alin. (2) din contractul de finanțare și să anunțe încetarea cazului în termen de 5 zile.

În baza procesului-verbal de stabilire a celor trei nereguli reținute în sarcina recursului s-a stabilit o creanță bugetară în sumă echivalentă primei tranșe achitată integral reprezentând 60% din finanțare nerambursabilă respectiv suma de 64.849 RON.

În mod corect și motivat prima instanță a înlăturat ca nereguli primele două abateri reținute în actul de control și anume:

Beneficiarul nu ar fi investit cel puțin 30% din valoarea sprijinului total pentru achiziția de teren, conform planului de afaceri.

Beneficiarul nu ar fi realizat obiectul de înregistrare la APIA - campania 2014 cu suprafața de teren și culturile propuse.

Sentința nu a fost recurată sub acest aspect de niciuna din părți.

Cu privire la cea de-a treia neregulă reținută de prima instanță respectiv neîndeplinirea criteriului privind ținta numărului de albine pe motiv că din 95 de familii 94 au decedat din cauza unei epidemii fungice cu Nasema - aspect necontestat de autoritate, Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță a încadrat această abatere ca fiind o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, fără a se lua în considerare împrejurările de fapt care au determinat decesul a 94 din cele 95 familii de albine și data contestării acestui eveniment.

Fapt necontestat de intimată decesul celor 94 de familii de albine din cele 95 de familii a fost contestată cu ocazia controlului AFIR efectuat în vederea acordării celei de a 2-a tranșă din împrumut conform raportului x din 9 februarie 2015 încheiat de inspectori.

În raport de neregulile contestate nu a mai fost acordată recurentului tranșa a 2-a din împrumut.

Contrar primei instanțe, Curtea apreciază că abaterea reținută nu reprezintă o neregulă deoarece în cauză decesul albinelor a fost provocat de o epidemie Nasema care poate reprezenta un caz de forță majoră și care în lipsa vinovăției reclamantului este de natură a înlătura existența acestei abateri și consecințele sale patrimoniale respectiv retragerea sprijinului financiar acordat respectiv de obligația de restituire a tranșei nr. 1.

Fapt necontestat de intimată după data constatării decesului familiilor de albine - 9 februarie 2015 apreciat de Curte ca fiind un eveniment da forță majoră, care se încadrează în dispozițiile art. 17 alin. (2) din contractul de finanțare recurentul-reclamant în calitate de beneficiar a efectuat cheltuieli proprii cu bună-credință pentru refacerea efectivului de albine.

În ceea ce privește nerespectarea obligației de a notifica autoritatea în termen de 15 zile de la data procedurii evenimentului apreciat ca forță majoră și anunțarea încetării acestuia în termen de 5 zile Curtea constată că aceste obligații nu puteau fi executate în concret față de circumstanțele de fapt.

Astfel, fapt necontestat de intimată decesul albinelor ca realitate de fapt - 94 de familii din cele 95 de familii a fost contestată de ambele părți ocazia controlului efectuat la 9 februarie 2015. Astfel încât în cauză nu poate exista o omisiune a notificării procedurii acestui eveniment în condițiile în care recurentul a probat că din decembrie până la data controlului albinele au iernat iar rezultatul infectării reprezentat de decesul albinelor a reprezentat un caz de forță majoră contestat de ambele părți cu ocazia controlului 9 februarie 2015 neputând fi executată în fapt obligațiile de notificare prevăzute de art. 17 alin. (2) și (3) din contractul de finanțare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că în cauză prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 și dispozițiile contractului de finanțare pronunțând soluția de respingere cu aplicarea greșită a legii, fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată și rejudecând.

Va admite acțiunea și va dispune anularea procesului-verbal din 5 mai 2015 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 21765 din 17 iunie 2015 emise de AFIR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. - PFA împotriva Sentinței nr. 232 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând,

Admite acțiunea și dispune anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 5 mai 2015 și a Deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/17 iunie 2015 emise de AFIR.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2019.

GGC - CL