ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3187/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare și declinată la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 2637/CA din 17 decembrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea actelor administrative emise de pârâtă, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare cu nr. APIA 15589 din 15 mai 2014 privind cererea de plată nr. x din 15 mai 2009 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 16929 din 16 iulie 2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 74/CA- P.I. din 21 aprilie 2015 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Împotriva sentinței nr. 74/CA - P.I. din 21 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Criticile dezvoltate în susținerea cererii de recurs sunt, în esență, următoarele:

- motivarea instanței de fond este contrară și străină aspectelor descrise de APIA în procesul-verbal de constatare a neregulilor din 15.05.2014, întocmit pentru CAMPANIA agricolă 2009;

- instanța de fond, în mod arbitrar, a stabilit regimul de administrare și folosință al terenului din Negrești-Oaș, pentru anul 2009, imobil în suprafață de 2,28 hectare, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18.04.20011 a BNP B., aflat pe raza localității Negrești-Oaș.

- instanța de fond, în mod eronat, a considerat că reclamantul nu avea drept de folosință asupra terenurilor de pe raza localității Piscolt, deși în evidențele Primăriei Piscolt figura ca proprietar al acestora.

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost întocmit cu rea-credință de APIA Central, deși autoritatea deținea toate actele doveditoare ale dreptului de folosință asupra terenurilor pentru care A. a solicitat sprijin financiar.

Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2.08.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 25.03.2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a respins excepția nulității recursului și a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond.

II. Analiza cererii de recurs

Litigiul pendite privește sprijinul financiar direct pe care reclamantul A. l-a primit pe anul 2009, pentru suprafața de 1,74 ha teren.

După cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 24.02.2014 a fost supusă verificării modalitatea de acordare a sprijinului financiar pe suprafață către fermierul A. pentru fiecare din campaniile 2007-2011, întocmindu-se pentru fiecare dintre acești ani procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, menținute în urma deciziilor de respingere a contestațiilor formulate împotriva acestora.

Ca urmare a contestațiilor formulate pe calea contenciosului administrativ au fost înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești acțiuni vizând sprijinul financiar primit de reclamant pentru fiecare dintre anii perioadei amintite.

Prin Decizia nr. 1630 din 4 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 3313 din 23 noiembrie 2016 s-a tranșat în mod definitiv problema pentru anii 2010 respectiv 2011, astfel că analiza din aceste cauze a intrat în puterea de lucru judecat.

În Decizia nr. 1630/2017 s-a soluționat sprijinul pentru suprafața de 0,21 ha aflat pe raza comunei Piscolt, și suprafața de 1,53 ha pe raza orașului Negrești Oaș, în timp ce prin Decizia nr. 3313/2016 suprafața de 0,91 ha aflat în raza orașului Negrești Oaș.

În litigiul pendite se reține că reclamantul a primit nejustificat ajutor pentru suprafața de 0,21 ha pe raza comunei Piscolt și 1,53 ha pe raza orașului Negrești Oaș.

Totodată, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar fundamentul cererilor este dat de acte de proprietate pentru aceste terenuri anterioare intervalului 2007-2011.

Cât privește terenul fâneață aflat pe raza UAT Negrești Oaș

Prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 125/2006 stabilesc că, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitantul trebuie să îndeplinească condițiile de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință, precum și de a putea face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Rezultă că dreptul de folosință și utilizarea terenului sunt două condiții distincte la care se referă textul de lege citat, pe care recurenta îl interpretează greșit când afirmă că intimatul-reclamant ar fi trebuit să prezinte documente prin care să dovedească dreptul de utilizare a terenului.

Așa cum a reținut prima instanță, dreptul de folosință asupra terenului a fost dovedit de către reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., care i-a conferit acestuia dreptul de coproprietate asupra terenului în suprafață de 22.800 mp din care face parte suprafața declarată fâneață și pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar. Dreptul de coproprietate conferă fiecărui coproprietar și atributul folosinței asupra întregului bun. Autoritatea pârâtă nu a indicat, în actele administrative, că ar fi incidentă o situație de supradeclarare, rezultând că reclamantul a fost singurul coproprietar care a formulat cerere de plată a subvenției pentru utilizarea și întreținerea pajiștii bun indiviz.

Pe de altă parte, efectiva utilizare a suprafeței menționate nu a făcut obiectul verificării APIA, care s-a rezumat la aspectele documentare, așa cum rezultă indubitabil din conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Cât privește împrejurarea că suprafața de teren menționată nu era înscrisă în registrul agricol al localității Negrești Oaș, o astfel de înscriere nu reprezintă condiție pentru acordarea subvenției, potrivit O.U.G. nr. 125/2006 sau potrivit Ordinului MADR nr. 246/2008.

Referitor la terenul aflat pe raza comunei Piscolt intimata a luat în calcul doar terenul deținut în baza Titlului de proprietate nr. 31-105588 din 7 ianuarie 1999 pentru suprafața de 0,79 ha moștenite de soția recurentului nu și cea de 0.87 ha menționate în adeverințele nr. 172 din 2 decembrie 1991 a comunei Pișcolt și în adresa din 23 aprilie 2015 .

Or, referitor la ambele suprafețe, art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, în forma în vigoare pentru campania agricolă din anul 2011 (forma amendată prin Ordinul nr. 67/2011), se referă exclusiv la documentele doveditoare privind dreptul de folosință, nu și la dovada utilizării terenurilor și menționează, în principal, titlul de proprietate. O adeverință eliberată de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol era necesară pentru dovedirea dreptului de folosință numai în lipsa titlului de proprietate.

Astfel, conform textului de lege citat, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinței terenului, precum: adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.

În raport de cele de mai sus rezultă că hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că, deși recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., niciunul dintre criticile din recurs nu se subsumează acestui motiv, iar cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sunt nefondate pentru argumentele anterior arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 74/CA-P.I. din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Anulează Decizia de soluționare a contestației din 16.07.2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15.05.2004 emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2017.