ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3147/2016

HOTĂRÂRE
15.11.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3147/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.04.2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării deciziei de soluționare a contestației formulate nr. 4235 din 19 martie 2014, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.01.2014 și înregistrat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sub nr. 1227 la 14.01.2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea din data de 03.11.2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârât; s-a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și, în consecință, s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 4235 din 19 martie 2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 14.01.2014, sub nr. 1227, emise de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, fără cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva Încheierii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția referitoare la existența cazului bine justificat, recurenta-pârâtă susține că nu există și nu a fost dovedită o îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, actul contestat fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. O.U.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, Regulamentul CE nr. 1122/2009, O.U.G. nr. 125/2006.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că aspectele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a satisface cerințele legii în privința admisibilității cererii de suspendare a executării, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

A solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii de ședință din data de 03.11.2014, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de intimata-reclamantă și menținerea actului administrativ fiscal - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1227 din 14 ianuarie 2014 emis de A.P.I.A. - aparat central, ca temeinic și legal.

Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că prima instanță în mod corect a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Derularea procedurii de filtru în fața instanței de recurs

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din 18 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 15 noiembrie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind formulate critici care să poată fi subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat formal de către recurentă.

Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a deciziei de soluționare a contestației nr. 4235 din 19 martie 2014, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.01.2014 și înregistrat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sub nr. 1227 la 14.01.2014.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Soluția de admitere a cererii de suspendare a executării actului de impunere este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

În practica judiciară, s-a reținut că suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

Cazul bine justificat, ca cerință indispensabilă pentru a obține protecția juridică a măsurii suspendării executării unui act administrativ contestat, reprezintă, conform definiției cuprinse la art. 2, alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, "acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."

La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În speță, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că emiterea procesului-verbal s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că, pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să își exprime punctul de vedere, punct de vedere care trebuie analizat de echipa de verificare. Emiterea procesului verbal s-a făcut fără ca echipa de verificare să verifice Lista persoanelor din localitatea Ardud care se asociază în vederea constituirii societății A. în baza Legii nr. 36/1991 și suprafețele de teren cu care au fost împroprietăriți, urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, respectiv Borderoul cuprinzând proprietarii din cadrul SC A. Ardud cărora reclamanta le-a achitat arenda în anul 2007.

Mai mult, prin rezoluția Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Satu-Mare din 31.01.2014, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reprezentantul SC A. SRL Ardud sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Și în ceea ce privește condiția pagubei iminente, sunt îndeplinite condițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele de credit și înscrisurile aferente, rezultă că reclamanta are încheiate mai multe contracte de credit cu mai multe instituții bancare, orice executare silită ducând implicit la posibilitatea declarării scadenței anticipate a creditelor și blocării scontării biletelor la ordin, fapt de natură să provoace o situație financiară nefavorabilă societății reclamante.

În aceste împrejurări, reține Înalta Curte că hotărârea supusă recursului este legală și temeinică, nefiind evidențiate aspecte care să conducă la o altă soluție decât cea avută în vedere de judecătorul primei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva încheierii din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3565/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
ÎCCJ 2016-11-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2016
Decizia nr. 3368/2016 Asupra recursului de față. Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios a
ÎCCJ 2016-11-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ ș
ÎCCJ 2020-04-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2020
.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură. 1.3. Împotriva sentinței civile nr. 236 din 05 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2017-09-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios a
Sursă