ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.08.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare cu nr. x din 15.05.2014 privind cererea de plată nr. x din 13 mai 2011 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 16927 din 16 iulie 2014, emise de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 20/CA din 15 ianuarie 2015 a Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Prin sentința civilă nr. 102/CA-PI din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului A. și a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 16927 din 16 iulie 2014 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 mai 2014.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București.

Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Recurenta-pârâtă arată că, potrivit art. 7 alin. (1) lit. c) și f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a benefica de acordarea de plăți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață solicitanții trebuie să îndeplinească mai multe condiții generale, printre care se numără: să înscrie date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor, precum și să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să facă dovada că utilizează terenurile pentru care au depus cererile de plată.

Potrivit art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol pentru care s-a depus cererea de plată, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat sau adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, în cazul în care documentele prevăzute anterior nu pot fi puse la dispoziția Agenției.

În cadrul verificării terenurilor declarate de fermierul A., prin adresa din 21 iunie 2013, Primăria orașului Negrești Oaș a comunicat că acesta figurează înscris în registrul agricol cu suprafața de 0,06 ha - curți, clădiri. A rezultat astfel că, în campania 2011, fermierul a solicitat și a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața agricolă de 0,91 ha declarată pe raza acestei localități, respectiv a primit sprijin financiar pentru o suprafață totală de 24,09 ha, dar a prezentat documente justificative pentru o suprafață de 23,18 ha. Pentru acest motiv, s-a procedat la întocmirea procesului-verbal nr. x din 15 mai 2014 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului debitul de 1084,89 RON.

În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de folosință asupra suprafeței de teren de 0,91 ha, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B. Potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, fermierul, la data depunerii cereri de plată, trebuia să prezinte documentele care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea de plată. Dreptul de utilizare a terenului se dovedește prin adeverință eliberată de primărie, conform înscrierilor din registrul agricol. În cauză, reclamantul nu a prezentat documente prin care să facă dovada că utilizează terenul. Dimpotrivă, din datele comunicate de Primăria orașului Negrești Oaș a rezultat că nu figurează înscris în registrul agricol cu suprafața de 0,91 ha declarată pe raza acestei localități. Contractul de vânzare-cumpărare la care s-a referit prima instanță face numai dovada dreptului de folosință, iar nu și a dreptului de utilizare a terenului agricol.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. solicită, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de fondul cauzei și de recursul declarat de pârâtă.

În motivare, arată că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 246/2008, în forma aplicabilă pentru campania agricolă din anul 2011. Conform art. 4 alin. (1) din acest act normativ, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol în baza art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de folosință asupra terenului agricol. În anul 2011, adeverința eliberată de UAT nu se regăsea între documentele doveditoare ale dreptului de folosință asupra terenului agricol.

Pe de altă parte, prima instanță a constatat clar și indubitabil că recurenta nu a efectuat nici un control în teren prin care să constate dacă fermierul a utilizat sau nu suprafața de teren deținută în localitatea Negrești Oaș.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., intimatul-reclamant a dobândit dreptul de coproprietate, precum și posesia și folosința terenului în suprafață de 22.800 mp situat în Negrești Oaș. Pentru campania agricolă 2011 a deținut în mod legal suprafața menționată (fâneață și pădure), din care 0,91 ha fâneață, pentru care a solicitat sprijin financiar. Bunul care face obiectul dreptului de coproprietate aparține concomitent mai multor titulari, iar folosința bunului este o prerogativă a dreptului de proprietate care revine tuturor coproprietarilor. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu a constatat o situație de supradeclarare, rezultând că reclamantul a fost singurul coproprietar care a cerut plata subvenției pentru utilizarea și întreținerea pajiștii bun indiviz. Pe de altă parte, dreptul de folosință asupra terenului agricol cuprinde dreptul de utilizare și dreptul de a culege roadele terenului.

Legea, în forma aplicabilă campaniei 2011, nu prevede obligativitatea înscrierii terenurilor în registrul agricol și nici condiționarea acordului subvenției de o astfel de înscriere.

Intimatul-reclamant a utilizat efectiv suprafața de teren agricol de pe raza UAT Negrești Oaș. De altfel, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Central nu a verificat utilizarea efectivă a acestui teren, ci doar baza documentară.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a respins excepția nulității recursului și a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond.

5.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

5.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 mai 2014 privind cererea de plată unică pe suprafață nr. x din 13 mai 2011 depusă de intimatul-reclamant, s-a reținut că acesta a primit sprijin financiar necuvenit pentru o suprafață de 0,91 ha fâneață, situată pe raza UAT Negrești Oaș. Constatarea s-a bazat pe adresa din 21 iunie 2013 a Primăriei orașului Negrești Oaș, din care rezultă că fermierul nu figura înscris în registrul agricol cu suprafața menționată. S-a concluzionat astfel, pe baza verificării documentare, că fermierul nu a prezentat documente justificative pentru suprafața menționată, pe care a declarat că a utilizat-o în campania agricolă 2011.

Prin decizia de soluționare a contestației, APIA a arătat că fermierul nu a îndeplinit condiția pentru plată prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, referitoare la prezentarea documentelor care dovedesc dreptul de folosință asupra terenului și a dovezii că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Prima instanță a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor precum și decizia de soluționare a contestației, reținând că intimatul-reclamant dovedește dreptul de folosință asupra terenului menționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., prin care a devenit coproprietar asupra terenului și că susține că a folosit în mod exclusiv această suprafață în anul 2011, iar autoritatea pârâtă nu a făcut dovada contrară a acestei stări de fapt pretinse de reclamant.

Prin recursul formulat, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură critică hotărârea pronunțată în fond, raportându-se la prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate. Continuă să susțină că reclamantul nu a prezentat dovezi că a utilizat în campania agricolă 2011 terenul fâneață în suprafață de 0,91 ha de pe raza UAT Negrești Oaș.

Prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 stabilesc că, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitantul trebuie să îndeplinească condițiile de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință, precum și de a putea face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Rezultă că dreptul de folosință și utilizarea terenului sunt două condiții distincte la care se referă textul de lege citat, pe care recurenta îl interpretează greșit când afirmă că intimatul-reclamant ar fi trebuit să prezinte documente prin care să dovedească dreptul de utilizare a terenului.

Așa cum a reținut prima instanță, dreptul de folosință asupra terenului a fost dovedit de către reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., care i-a conferit acestuia dreptul de coproprietate asupra terenului în suprafață de 22.800 mp din care face parte suprafața declarată fâneață și pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar. Dreptul de coproprietate conferă fiecărui coproprietar și atributul folosinței asupra întregului bun. Autoritatea pârâtă nu a indicat, în actele administrative, că ar fi incidentă o situație de supradeclarare, rezultând că reclamantul a fost singurul coproprietar care a formulat cerere de plată a subvenției pentru utilizarea și întreținerea pajiștii bun indiviz.

Pe de altă parte, efectiva utilizare a suprafeței menționate nu a făcut obiectul verificării APIA, care s-a rezumat la aspectele documentare, așa cum rezultă indubitabil din conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Cât privește împrejurarea că suprafața de teren menționată nu era înscrisă în registrul agricol al localității Negrești Oaș, se constată că o astfel de înscriere nu reprezintă condiție pentru acordarea subvenției, potrivit O.U.G. nr. 125/2006 sau potrivit Ordinului MADR nr. 246/2008.

Art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, în forma în vigoare pentru campania agricolă din anul 2011 (adică forma amendată prin Ordinul nr. 67/2011), se referă exclusiv la documentele doveditoare privind dreptul de folosință, nu și la dovada utilizării terenurilor și menționează, în principal, titlul de proprietate. O adeverință eliberată de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol era necesară pentru dovedirea dreptului de folosință numai în lipsa titlului de proprietate.

Astfel, conform textului de lege citat, (d)ocumentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinței terenului, precum: adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.

5.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că, deși recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., niciunul dintre criticile din recurs nu se subsumează acestui motiv, iar cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin1 pct. 8 C. proc. civ., criticile sunt nefondate pentru argumentele anterior arătate.

În temeiul art. 451 alin. (1), art. 452, art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 487 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, și anume cheltuieli de transport. Cheltuielile de judecată pretinse pentru fondul pricinii trebuiau solicitate instanței de fond. În recurs, din actele dosarului nu rezultă că intimatul-reclamant a beneficiat de asistența unui avocat, pentru a fi acordate cheltuielile pretinse cu titlu de onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 102 din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 487 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.