ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2016

Decizia nr. 3368/2016

Asupra recursului de față.

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.04.2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației înregistrată la A.P.I.A. sub nr. 4237 din 03 aprilie 2014, respectiv anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 13.01.2014 și înregistrat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sub nr. 1229 la 14.01.2014, respectiv la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol sub nr. 117 din 14 ianuarie 2014, privind cererea de plată nr. 23141 din 15 mai 2009, depusă de SC A. SRL, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.362.473,35 lei.

A solicitat, de asemenea, suspendarea executării actelor administrative atacate pană la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei in baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 202/CA din data de 03.11.2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta SC A. SRL, împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea deciziei de soluționare a contestației înregistrată la A.P.I.A. sub nr. 4237 din 3 aprilie 2014 și anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.01.2014 și înregistrat la A.P.I.A. sub nr. 1229 din 14 ianuarie 2014, respectiv la A.P.I.A. - Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol sub nr. 117 din 14 ianuarie 2014, privind cererea de plată nr. 23141 din 15 mai 2009 depusă de SC A. SRL, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.362.473,35 lei.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrativ fiscale contestate, ca temeinice și legale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, pârâta A.P.I.A. a arătat, în esență, următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că emitenții procesului-verbal s-au rezumat la a efectua acest control prin solicitarea de informații din evidențele Primăriilor Terebești, Satu Mare, Doba, Beltiug și Ardud, pentru a verifica existența suprafețelor de teren cuprinse în documentele justificative, iar cu privire la suprafața de 772,20 ha situate pe raza localității Ardud, pârâta A.P.I.A. nu a luat în considerare contractul de asociere încheiat de reclamantă cu SC B. SA la data de 14.01.2009 care are ca obiect o suprafață totală de 1345 ha, dintre care pe raza localității Ardud această societate deține în proprietate 20,50 ha și în arendă 656,14 ha.

De asemenea, susține că instanța de fond în mod greșit a reținut și faptul că, în cuprinsul procesului-verbal sau a deciziei de soluționare a contestației administrativ-fiscale nu există vreo constatare din care să rezulte că suprafețele declarate de reclamantă nu ar fi fost în mod efectiv în folosința acesteia sau că nu ar fi fost exploatate conform celor declarate.

Se arată că intimata-reclamantă a prezentat documente justificative ale dreptului de folosință pentru suprafața de 1.863,41 ha pe raza localității Ardud din care: 1.666,79 ha în baza unor contracte de arendă încheiate cu diferite persoane fizice, 176,12 ha, în baza contractului de comodat încheiat cu SC C. SRL și 20,5 ha, în baza contractului de asociere din 14.01.2009, încheiat cu SC B. SRL.

De asemenea, a prezentat documente justificative ale dreptului de folosință pentru suprafața de 18,54 ha pe raza comunei Beltiug (contracte de arendă încheiate cu diferite persoane fizice) și 20,5 ha deținute în proprietate.

A arătat recurenta-pârâtă că prin adresa nr. 760 din 16 martie 2010, Primăria Comunei Terebești a comunicat faptul că intimata-reclamantă SC A. SRL nu figurează înscrisă cu teren agricol în anul 2009.

De asemenea, Primăria Municipiului Satu Mare a comunicat, cu adresa nr. 10847 din 19 martie 2010, că reclamanta SC A. SRL nu figurează în evidențele agricole.

Prin adresa nr. 580 din 18 martie 2010, Primăria Comunei Doba a comunicat faptul că intimata-reclamantă SC A. SRL nu figurează în registrul agricol și fiscal în anul 2009, cu teren agricol în proprietate sau folosință.

De asemenea, prin adresa nr. 914 din 17 martie 2010, Primăria Comunei Beltiug a comunicat faptul că intimata-reclamantă SC A. SRL figurează înscrisă în Registrul Agricol cu suprafața de 143,55 ha în arendă și 20,5 ha vie în proprietate.

Din cele prezentate, a rezultat faptul că intimata-reclamantă SC A. SRL a primit sprijin financiar necuvenit, în campania 2009, pentru suprafața de 1.414,30 ha pe raza următoarelor localități:

- Oraș Ardud - 772,20 ha

- Comuna Viile Satu Mare - 337,00 ha

- Comuna Terebești - 280,59 ha

- Municipiul Satu Mare - 2,86 ha

- Comuna Dabu - 21,61 ha

La dosarul campaniei 2009, s-a identificat contractul de asociere din 14.01.2009, încheiat între SC A. SRL Ardud și SC B. SRL. Obiectul contractului îl constituie terenul agricol în suprafață de 1.345 ha teren arendat de SC B. SRL.

Din analiza celor verificate s-a constatat faptul că, contractul încheiat de către intimata-reclamantă SC A. SRL Ardud cu SC B. SRL din data de 14.01.2009, poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosință pentru prima societate (reclamanta), numai pentru suprafața de 20,50 ha cu care SC B. SRL figurează în proprietate.

Diferența până la suprafața din contract este în arendă și ca urmare nu poate fi luată în considerare întrucât se încalcă dispozițiile art. 22 din Legea nr. 16/1994 a arendării, lege în vigoare la data încheierii contractului, potrivit căruia: „subarendarea totală sau parțială este interzisă. Orice act de subarendare este nul”.

Se susține faptul că echipa de control a ținut cont de prevederile art. 1952 C. civ. - Regimul aporturilor, care prevede:

- asociații rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziția asociației

- ei pot conveni ca bunurile aduse în asociere, precum și cele obținute în urma folosirii acestora să devină proprietatea comună.

Având în vedere cele constatate de echipa de control din cadrul instituției, a rezultat faptul că intimata-reclamantă SC A. SRL Ardud a primit sprijin financiar, pentru suprafața de 3.441,76 ha și a prezentat documente justificative numai pentru suprafața de 2027,46 ha, de unde rezultă că în campania 2009 a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 1.414,30 ha.

Conform prevederile Regulamentului C.E. nr. 1122/2009, în cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligația de rambursare și data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.

Apreciază recurenta faptul că actul administrativ fiscal atacat a fost întocmit conform art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, respectându-se întocmai condițiile și elementele obligatorii, arătând faptul că intimata-reclamantă nu arată și nici nu precizează care sunt normele legale încălcate de către emitent la elaborarea actului administrativ fiscal, astfel încât să opereze sancțiunea nulității absolute.

În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 483 alin. (1), art. 488 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

În fapt se reține că, urmare a verificărilor efectuate de către echipa de control s-a constatat că reclamanta SC A. SRL Ardud, a primit în campania 2009, sprijin financiar conform formularului D1 și deciziei nr. 3588614 din 12 iunie 2010, de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață campania 2009, pentru suprafața de 3.441,76 ha.

Reclamanta a prezentat documente justificative ale dreptului de folosință pentru suprafața de 863,41 ha pe raza localității Ardud din care: 1.666,79 ha, în baza unor contracte de arendă încheiate cu diferite persoane fizice, 176,12 ha, în baza contractului de comodat încheiat cu SC C. SRL și 20,5 ha, în baza contractului de asociere din 14.01.2009 încheiat cu SC B. SRL.

De asemenea, a prezentat documente justificative ale dreptului de folosință pentru suprafața de 18,54 ha pe raza comunei Beltiug și 20,5 ha deținute în proprietate.

Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafața de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole sa fie de cel puțin 0,3 ha. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie sa fie de cel puțin 0,1 ha;

b) să declare toate parcelele agricole;

c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plata directa pe suprafața și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plata sa fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plății și transmise autorităților responsabile în vederea elaborării de studii statistice și de evaluări economice, în condițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare;

e) să respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației;

f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;

g) să furnizeze toate informațiile solicitate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în termenele stabilite;

h) să permită efectuarea controalelor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;

i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeași cultură cu a parcelelor învecinate;

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizată a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere.

- În ceea ce privește contractul de asociere din 14.01.2009 încheiat între reclamanta-intimată SC A. SRL Ardud și SC B. SRL, având ca obiect terenul agricol în suprafață de 1.345 ha:

Acest teren agricol figurează înregistrat pe raza mai multor localități: orașul Ardud - 20,50 ha în proprietate și în arendă 656,15 ha.

Motivul pentru care recurenta-pârâtă a considerat că nu au fost respectate criteriile de eligibilitate pentru acordarea plăților în cadrul schemei de plată unică pe suprafață este acela că au fost încălcate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 16/1994 a arendării, în vigoare la data încheierii contractului de asociere în participațiune, conform căruia „(…) subarendarea totală sau parțială este interzisă. Orice act de subarendare, este nul”.

Potrivit doctrinei, contractul de arendare, varietate a contractului de locațiune, este un contract prin care una dintre părți, numită arendator, transmite celeilalte părți, numită arendaș, bunuri agricole în vederea exploatării, pe o perioadă determinată, în schimbul unui preț numit arendă, stabilită în produse agricole și care se prestează în natură sau prin echivalentul lor în bani. (art. 1453 C. civ. de la 1865).

Regimul arendării bunurilor agricole era reglementat la data încheierii contractului, de Legea arendării nr. 16/1994 - lege specială ce se completează cu dispozițiile legislației civile în măsura în care nu-i sunt contrare.

Legea arendării nr. 16/1994 în vigoare la data de 07.04.1994 până la 01.10.2011 a fost abrogată prin Legea nr. 71/2011 și înlocuită de C. civ. din 2009 care, la art. 2 prevede: „Prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar și uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole și arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată și la un preț stabilite de părți”.

Potrivit art. 22 alin. (2) „Subarendarea totală sau parțială este interzisă”.

Contractul de arendare este un contract intuitu personae „Orice act de subarendare este nul”.

Se reține că acest caracter personal al arendării nu presupune că arendașul însuși va fi obligat să execute toate lucrările și numai el să folosească bunurile arendate, ci vizează conducerea, coordonarea, organizarea activității și administrarea bunurilor agricole.

Astfel, arendașul nu poate încheia, la rândul său, un astfel de contract în calitate de arendator, el poate însă contracta executarea unor lucrări agricole cu persoane fizice sau juridice prestatoare de servicii în agricultură.

Nulitatea contractului de arendare poate fi invocată de părți și de orice persoană interesată care invocă un interes ocrotit de lege, solicitând constatarea nulității instanței judecătorești fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.

- Referitor la contractul de asociere în participațiune

Conform art. 1952 C. civ. (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind C. civ. - intrat în vigoare anterior contractului de asociere din 14.01.2009), asociații rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziția asociației.

Contractul de asociere în participațiune este contractul prin care o parte acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde.

Părțile contractante sunt asociatul administrator și asociatul participant iar fiecare dintre asociați se obligă față de alții să contribuie la fondul comun al asocierii cu aport în sume de bani, folosința unor bunuri sau prestații în natură.

Obiectul contractului de asociere încheiat la data de 01.10.2004 între SC A. SRL Ardud și SC D. Ardud îl constituie efectuarea de lucrări agricole de către SC A. SRL, pe cheltuiala sa, a unei suprafețe de 650 ha al cărei deținător este SC D. Ardud - în vederea obținerii unei producții de cereale în conformitate cu standardele U.E., precum și în vederea efectuării lucrărilor agricole pe întreaga suprafață cu utilaje moderne și competitive.

De asemenea, obiectul contractului de asociere încheiat la data de 14.01.2009 între SC A. SRL și SC B. SRL îl constituie terenul agricol în suprafață de 1.345 ha, teren arendat de SC B. SRL, aceasta nedeținând utilaje agricole pentru a putea efectua lucrările agricole specifice.

Așa cum a arătat și instanța de fond, în mod greșit autoritatea pârâtă a recalificat natura juridică a contractelor de asociere, considerându-le nule deoarece ar încălca art. 22 din Legea nr. 16/1994.

Constatările Direcției de Specialitate din cadrul A.P.I.A. nu sunt relevante juridic întrucât constatarea nulității se face de către o instanță judecătorească așa cum s-a precizat mai sus.

Pe de altă parte, s-a reținut mai sus că arendașul poate încheia contracte pentru executarea unor lucrări agricole cu persoane fizice sau juridice prestatoare de servicii în agricultură, lucrări de mecanizare specifice, arat, discuit, însămânțare, recoltat, transport, etc, întocmai cu cele arătate în cele două contracte de asociere prezentate de reclamantă în cadrul documentelor justificative pentru dreptul de folosință a terenurilor.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008, privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, care prevede că: „Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau altele asemenea.”

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, care prevăd că: „Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoane fizice și/sau persoane juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau alte asemenea”.

Rezultă că pentru a dobândi calitatea de beneficiar în conformitate cu art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, este necesară dovada că beneficiarul exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, sintagma „locatari și alte asemenea” determină caracterul esențial al utilizării efective a terenului și doar exemplificativ fără a limita caracterul actului prin care beneficiarul folosește efectiv terenul agricol.

Or, potrivit rezoluției din 31 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - s-au depus înscrisuri potrivit cărora rezultă că terenurile pentru care a solicitat plata subvențiilor pentru campaniile din anii 2007, 2008, 2009 au fost lucrate efectiv, dispunându-se neînceperea urmăririi penale.

Decizia nr. 4237 din 3 aprilie 2014 de soluționare a contestației formulată de SC A. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de A.P.I.A. nr. 1229 din 14 ianuarie 2014 se referă la campania anului 2009.

Înalta Curte consideră că prevederile art. 1952 C. civ. potrivit căruia „Asociații rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziția asociației” - nu sunt incidente la data încheierii contractului de asociere invocate, intrând în vigoare ulterior încheierii acestora.

De altfel, drepturile asociaților se mărginesc la lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi.

Scopul urmărit este participarea la beneficiile obținute din activitatea desfășurată.

Bunurile pot fi aduse în asociere cu titlu de proprietate sau doar cu titlu de folosință. Pot fi aduse cu titlu de aport în cadrul unei asocieri în participațiune orice fel de lucru care se află în circuitul juridic. Între asociați nu se stabilesc raporturi de subordonare, aceștia își păstrează independența juridică.

În contractele de asociere invocate de reclamantă este stipulată condiția utilizării terenului potrivit destinației sale.

În ceea ce privește celelalte considerente ale sentinței de fond privind solicitarea de informații într-un mod eronat de către recurenta-pârâtă, din evidențele Primăriilor Terebești, Satu Mare, Doba, Beltiug și Ardud, pentru a se verifica existența suprafeței de teren întrucât în Registrul agricol au figurat în continuare persoane fizice ce au adus terenurile agricole în folosința societății, acesta sunt corecte, recurenta nu a formulat critici cu privire la acestea.

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață solicitanții trebuie „să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea”.

Concluzionând, se constată că motivele invocate de recurent nu sunt fondate.

Temeiul legal al sentinței adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca nefondat, recursul.

Va obliga recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.870 lei, în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 202/CA din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la plata sumei de 2.870 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A. SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.