ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2016

Decizia nr. 1434/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării până la pronunțarea instanței de fond, a procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare, încheiat ta data de 13 ianuarie 2014 și înregistrat la

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

la 14 ianuarie 2014, respectiv la

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

- Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din 14 ianuarie 2014, privind cererea de plată din 15 mai 2009, depusă de SC A. SRL, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.362.473,35 RON.

Prin sentința civilă nr. 106/CA/2014 – P.I. din 19 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- admite cererea formulată de reclamanta SC A. SRL

, în contradictoriu cu pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

;

- dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 13 ianuarie 2014 și înregistrat la

APIA

din 14 ianuarie 2014 respectiv la

APIA

– Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din 14 ianuarie 2014 privind cererea de plată din 15 mai 2009 depusă de SC A. SRL, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.362.473,35 RON, până la pronunțarea instanței de fond;

- obligă pârâta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxe judiciare de timbru.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței civile nr. 106/CA/2014 – P.I. din 19 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta APIA, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția referitoare la existența cazului bine justificat, recurenta-pârâtă susține că nu există și nu a fost dovedită o îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar instanța în mod greșit a avut în vedere faptul că, prin Rezoluția DNA din 31 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul penal nr. x/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reprezentantul societății sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori documente false, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al CE, faptă prevăzută și pedepsită de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, întrucât nu a fost dovedită existența infracțiunii. Se mai arată că, având în vedere constatările echipei de control, actul contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 1952 C. civ. și ale art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că aspectele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a satisface cerințele legii în privința admisibilității cererii de suspendare a executării, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

III. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că prima instanță în mod corect a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și menționând faptul că, prin hotărârea pronunțată la data de 3 noiembrie 2014, în Dosarul nr. x/34/2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în anularea actelor administrative atacate.

IV. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din 17 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 11 mai 2016.

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind formulate critici care să poată fi subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat formal de către recurentă.

Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare, încheiat ta data de 13 ianuarie 2014 și înregistrat la

APIA

la 14 ianuarie 2014, respectiv la

APIA

- Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din 14 ianuarie 2014, privind cererea de plată din 15 mai 2009 depusă de SC A. SRL, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.362.473,35 RON.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 202/CA/2014-P.I. din 3 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/34/2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a anulat decizia de soluționare a contestației înregistrată la APIA din 3 aprilie 2014, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13 ianuarie 2014 și înregistrat la APIA din 14 ianuarie 2014, respectiv la APIA – Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din 14 ianuarie 2014, privind cererea de plată din 15 mai 2009 depusă de SC A. prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.362.473,35 RON.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în vedere producerea unui prejudiciu. Or, este necontestat că măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă generează o diminuare a patrimoniului reclamantei, iar, în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa de către instanța învestită cu acțiunea în anulare, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se consideră a fi îndeplinită și condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

Totodată, în ipoteza dată – în care a fost admisă acțiunea în anularea actului cu privire la care a fost formulată cererea de suspendare a executării în temeiul art. 14 din lege – Înalta Curte are în vedere cu precădere dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1) [al art. 15]”. În consecință, potrivit dispozițiilor citate, în condițiile în care a fost admisă în fond acțiunea în anularea actului administrativ, măsura suspendării executării, dispusă în temeiul art. 14, prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 106/CA/2014 – P.I. din 19 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.