ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/03.04.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/14.01.2014, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează APIA suma de 1.362.473,35 RON, precum și suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 149/CA/2014 - PI din 20 august 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și, în consecință, a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei de soluționare a contestației nr. x/3.04.2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.01.2014 întocmite de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 149/CA/2014 - PI din 20 august 2014, pronunțată de Curtea de Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția referitoare la existența cazului bine justificat, recurenta-pârâtă susține că nu există și nu a fost dovedită o îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, iar instanța în mod greșit a avut în vedere faptul că, prin Rezoluția DNA din 31.01.2014, pronunțată în dosarul penal nr. x/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reprezentantul societății sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori documente false, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al CE, faptă prevăzută și pedepsită de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, întrucât nu a fost dovedită existența infracțiunii. Se mai arată că, având în vedere constatările echipei de control, actul contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 1952 din C. civ. și ale art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că aspectele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a satisface cerințele legii în privința admisibilității cererii de suspendare a executării, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că prima instanță în mod corect a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și menționând faptul că, prin hotărârea pronunțată la data de 3 noiembrie 2014, în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în anularea actelor administrative atacate.

La data de 5 mai 2017, intimata-reclamantă a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect, arătând că dosarul nr. x/2014 a fost soluționat irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3368/24.11.2016, fiind respins ca nefondat recursul declarat de APIA împotriva sentinței nr. 202/03.11.2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

IV. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din 26 ianuarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 9 mai 2017.

Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată recursul lipsit de interes și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 15 alin. (1) din legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea executării efectelor Deciziei de soluționare a contestației nr. x/3.04.2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.01.2014 întocmite de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 149 din 20 august 2014 a Curții de Apel Oradea, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale era viabil interesul acesteia în promovarea căii de atac de care a înțeles să uzeze, cât timp nu se soluționase definitiv și irevocabil cauza.

Cum însă, în cauză, dosarul nr. x/2014 a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 2268 din 24 noiembrie 2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de APIA împotriva sentinței nr. 202 din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 149 din 20 august 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.