ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 august 2015 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 36486 din 05 octombrie 2015, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 51 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 51 din 16 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul formulat recurenta solicită, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând pe fond, să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat prezentarea situației de fapt astfel cum a fost expusă și prin cererea de chemare în judecată, concluzionând că sentința recurată este nelegală pentru următoarele considerente:

În primul rând, contractul de finanțare nr. x a fost încheiat în data de 28 iunie 2010, după verificarea de către autoritățile competente a îndeplinirii tuturor condițiilor de eligibilitate în ceea ce privește finanțarea unei societăți comerciale din fonduri nerambursabile.

În baza art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia dar organele de control nu au făcut aplicarea acestui principiu, nu au individualizat sancțiunea, dispunând cea mai aspră pedeapsă.

Echipa de control a omis a lua în considerare următoarele fapte săvârșite de Beneficiar care denotă în mod clar și fără posibilitate de tăgadă îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, respectiv lipsa unei modificări substanțiale în perioada de observație de 5 ani:

Beneficiarul SC A. SRL a respectat planul de afaceri asumat, respectiv capacitatea de producție a crescut treptat conform graficului, veniturile au evoluat conform prognozei, societatea intrând în raporturi comerciale legale cu diverși beneficiari persoane fizice și juridice din județul Bihor, astfel cum și-a asumat prin memoriul justificativ. În baza art. 71 alin. (1) din Regulamentul Comisiei nr. 1698/2005, statul membru este obligat să se asigure de faptul că, contribuția FEDAR nu creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi, însă doar sub rezerva respectării normelor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în sensul art. 43 - art. 49 din Tratat, dar SC A. SRL a intrat în raporturi comerciale cu alte persoane juridice din județul Bihor, printre care și SC B. SRL. Nu se poate dovedi faptul că SC B. SRL a beneficiat de ceea ce normele europene numesc "avantaj nejustificat", căci avantajele de natură financiară constând în profitul societății B. SRL sunt justificate cu acte care au fost puse la dispoziția echipei de control.

Prin memoriul justificativ, SC A. SRL și-a asumat obligația de a încheia contracte cu diverși beneficiari din județul Bihor, neexistând nicio interdicție în cuprinsul angajamentului luat față de Autoritatea Contractantă de a intra în raporturi comerciale cu SC B. SRL.

În prezent beneficiarul SC A. SRL are angajați un număr de 5 persoane iar prin intermediul Memoriului justificativ, SC A. SRL și-a asumat obligația de a crea 4 locuri de muncă, fără a exista însă un grafic de realizare a măsurii, singura cerință fiind aceea de a se realiza până la finalizarea perioadei contractuale, perioadă care se încheie în anul 2015, când numita SC A. SRL are 5 angajați activi.

Utilajele achiziționate există în patrimoniul Beneficiarului, nu au fost înstrăinate, societatea și-a menținut obiectul de activitate precum și amplasamentul, realizând anual profit. Este inadmisibil să se aplice același tratament sancționator, respectiv restituirea fondurilor, ca și în situația unor subiecți de drept care săvârșesc fraude cu fonduri europene prin înstrăinarea bunurilor achiziționate.

Referitor la staționarea utilajelor la sediul SC B. SRL se arată că SC A. SRL a încheiat cu numitul C. un contract de comodat având ca obiect o suprafață de teren care servește pentru parcarea acestora. Faptul că ocazional acestea se află la partenerii contractuali pentru care presta servicii nu dovedește nicio intenție frauduloasă.

Referitor la susținerile echipei de control conform cărora societățile A. SRL și B. SRL sunt firme legate și că SC A. SRL ar fi fost creată în mod artificial în scopul accesării ajutorului financiar nerambursabil, se arată că nu sunt reale și trebuie reevaluate raportat la următoarele aspecte. În primul rând, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene se regăsesc o serie de criterii ce trebuie avute în vedere de către instanțele naționale pentru a stabili dacă suntem sau nu în prezența unor condiții create în mod artificial conform art. 4 (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 (Hotărârea din 11 ianuarie 2007, Vonk Dairy Products, C-279/05, Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stărke, C-l 10/99, Hotărârea din 21 ianuarie 2006, Halifax și alții, C-255/02, Hotărârea din 12 septembrie 2013, Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, C-434/12).

În esență, Curtea a reținut faptul că trebuie să ne raportăm atât la criteriile obiective cât și la criteriile subiective însă marja de apreciere este largă, iar criteriile de ordin obiectiv trebuie să prevaleze. Cu alte cuvinte, în prezenta speță, elementele de ordin obiectiv dovedesc în mod covârșitor o activitate licită din partea SC A. SRL.

Prin proiectul nr. x din 28 iunie 2010 - "Achiziție de utilaje la SC A. SRL din localitatea Cheșereu, Județul Bihor - Beneficiar SC A. SRL s-a atins scopul Regulamentului și deci și al Tratatului.

Organele de control nu au indicat care aspect din cuprinsul actelor normative s-a urmărit a fi eludate prin intermediul proiectului nr. x din 28 iunie 2010: restricții privind mărimea proiectului eligibil (suma maximă a ajutorului per beneficiar).

Referitor la invocarea Legii nr. 346/2004 ca temei al sancționării, trebuie spus faptul că legea în discuție privește stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, iar trimiterea făcută la art. 4

4

este de natură a crea false suspiciuni privitoare la o eventuală activitate contrară legii. Legea nr. 346/2004 reglementează tipurile de întreprinderi, grupurile de întreprinderi, aspecte care sunt luate în considerare de Administrațiile Financiare pentru diferite înregistrări.

În cuprinsul anului 2014, la sediul SC A. SRL inspectorii din cadrul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 NV - Satu Mare au mai efectuat un control de monitorizare, control care s-a încheiat cu întocmirea procesului-verbal din 05 noiembrie 2014, în cuprinsul căruia nefiind indicate nereguli. Într-adevăr, se specifică faptul că decizia privind eligibilitatea proiectului urmează a fi luată la birou. însă nu se identifică pe loc niciun fel de abateri, în pofida faptului că inspectorii au în față toate documentele relevante.

Echipa de control avea obligația de a verifica dacă proiectul Achiziție de utilaje la SC A. SRL din localitatea Cheșereu, Județul Bihor - Beneficiar SC A. SRL a suferit sau nu o modificare substanțială pe o perioadă de 5 ani de la data ultimei plăți realizate de AFIR, iar nu îndeplinirea criteriilor de eligibilitate inițială care au fost deja verificate și asupra cărora s-au pronunțat deja declarându-l eligibil. În prezenta speță nu poate fi vorba despre existența unei modificări substanțiale, căci toate elementele speței sunt identice cu cele de la debutul proiectului, ba chiar îmbunătățite.

Un alt aspect se referă la indicatorii fizici și funcționali - legali prezentați de intimată și care constituie dovezi clare de creare a unui avantaj nejustificat în favoarea SC B. SRL. Toți acești indicatori existau la momentul la care proiectul "Achiziție de utilaje la SC A. SRL din localitatea Cheșereu, Județul Bihor" a fost declarat eligibil, aceștia nu sunt legați de evoluția proiectului, de producerea unei modificări substanțiale pe o perioadă de 5 ani de la data ultimei plăți. Aceste aspecte se pot verifica în cuprinsul notei de scoatere de sub monitorizare. Proiectul a fost notat cu 10, semn că a îndeplinit criteriul în pofida faptului că pentru 2011 și 2012 nu au existat angajați, însă la finalul perioadei de monitorizare existau 6 contracte de muncă.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, reluând argumentele expuse prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond.

Astfel, se arată că recurenta-reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinței recurate înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii și să aducă argumente de nelegalitate ale actului contestat, astfel că susținerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ., întregul recurs conținând doar motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, aspecte ce au fost deja analizate de instanța de fond.

Susținerile recurentei sunt nefondate și trebuie respinse întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, dovada creării de condiții artificiale rezultă din documentele depuse de însăși beneficiara contractului de finanțare, nefiind contestat de recurentă faptul că ambele societăți își desfășoară activitatea în același segment de piață, fiind identificate legături ce decurg din asociații/administratorii acestor societăți comerciale - așa cum a reținut și instanța de fond.

În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile, acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar, în calitate de autoritate contractantă în cadrul procedurii de achiziție.

În ceea ce privește susținerile privind aplicarea principiului proporționalității se arată că acest aspect a fost analizat de instanța de fond.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității."

În raport de situația de fapt avută în vedere la momentul emiterii procesului-verbal de constatare, măsura declarării ca neeligibilă a finanțării aferente achizițiilor realizate de Beneficiar este justificată. Principiul de bază al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Crearea de condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii unui avantaj nejustificat și obținerii finanțării nerambursabile, reprezintă neregulă în accepțiunea contractului de finanțare, și, în acest caz, beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea AFIR, în toate situațiile în care în urma controlului ex post se descoperă nereguli cu implicații financiare.

Principiul proporționalității presupune că orice măsură adaptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului.

În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile, acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și afirmația conform căreia "echipa de control nu a respectat principiul liberei concurențe și a tratamentului egal și nediscriminatoriu" se arată că argumentele invocate de SC A. SRL nu au nicio legătură cu neregula constatată, respectiv crearea în mod artificial a condițiilor de înființare și funcționare ale beneficiarului finanțării nerambursabile, respectiv crearea unui avantaj nejustificat către SC B. SRL

La data verificării ex post, ulterior efectuării ultimei plăți s-au identificat o serie de nereguli, respectiv:

- Principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC A. SRL este SC B. SRL, societate a cărui asociat unic este dl. D., soțul doamnei E. (79,71% din totalul valorii lucrărilor reprezintă lucrări încheiate cu SC B. SRL)

- Domnul D., soțul d-nei E. și asociatul unic al SC B. SRL, este angajat al SC A. SRL începând cu data de 22 martie 2013, conform celor menționate în contractul individual de muncă nr. x din 21 martie 2013;

- Identificarea utilajelor și echipamentelor achiziționate de SC A. SRL s-a realizat la sediul social al SC B. SRL din localitatea Valea lui Mihai;

- 3 dintre cei 5 angajați ai SC A. SRL au fost angajați ai B. SRL;

Prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 4

4

și art. 4

5

.

Urmând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt este evident că cele două entități sunt întreprinderi legate, având în vedere că SC B. SRL are în domeniul de activitate codul CAEN: 0111 - cultivarea cerealelor plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, printre activități secundare, iar domeniul de activitate al SC A. SRL este corespunzător codului CAEN 0161 - activități auxiliare pentru producția vegetală, astfel încât cele două societăți operează pe aceiași piață relevantă.

În cadrul cererii de finanțare, pentru a se putea evalua proiectul și eligibilitatea acestuia, solicitantul își însușește și semnează Declarația din cadrul Anexei 4.1 dar beneficiara nu a declarat în Anexa 4.1 "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii" că este întreprindere legată cu SC B. SRL, declarând în mod nereal că este întreprindere autonomă.

Acest aspect contravine prevederilor Anexei I la Contractul de finanțare, Art. 11 alin. (3) "în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității. Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea Contractului, de plin drept."

Datorită legăturilor de rudenie, comerciale, tranzacții speciale și operațiuni preferențiale între SC A. SRL și SC B. SRL se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 4

4

din Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

La dosarul Cererii de finanțare solicitantul a depus la Secțiunea F - Declarația pe proprie răspundere, unde se menționează astfel:

"Declar că îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în fișa măsurii din Ghidul Solicitantului și mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecție pentru care am fost punctat" "Declar că toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte și mă angajez să respect condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat (...)"

Instanța de fond, în sentința recurată, a reținut în mod întemeiat că "privite izolat, elementele prezentate în procesul-verbal atacat, care au stat la baza actelor administrative atacate, nu pot constitui motiv de excludere a reclamantei de la beneficiul încheierii contractului de finanțare, însă, privite în ansamblul lor, duc la concluzia că s-a creat un avantaj financiar nejustificat terței societăți SC B. SRL"

În acest sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat jurisprudența anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei, necesită atât elemente obiective cât și subiective.

În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice [Art. 52 (a)(ii) R1698/2005].

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către aceste întreprinderi nu au fost atinse deoarece, așa cum reiese din contractele de prestări servicii ale beneficiarilor, aceștia își prestează servicii reciproc, sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat, așa cum a reținut și instanța de fond.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

În cauza de față doamna E. este reprezentant legal, asociat unic și administrator la SC A. SRL, obiect de activitate principală cod CAEN 0161 - activități auxiliare pentru producția vegetală.

Domnul D. este administrator la SC A. SRL și asociat unic/administrator la SC B. SRL, obiect de activitate principala cod CAEN 0111 - cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, printre activități secundare, conform codificării (Ordin nr. 337/2007) cod CAEN 0161 - activități auxiliare pentru producția vegetală.

Domnul D. prin intermediul SC B. SRL este beneficiarul unui Proiect FEADR pe Măsura 121, "Achiziții de utilaje agricole la SC B. SRL din localitatea Valea lui Mihai Județul Bihor", contract x proiect selectat și finalizat.

Firmele SC A. SRL și SC B. SRL, funcționează pe aceeași piață relevantă sau pe o piață adiacentă.

Majoritatea lucrărilor sunt prestate către SC B. SRL, iar indirect prin intermediul relațiilor de muncă și prin intermediul relațiilor de familie, firmele sunt legate.

Nu se poate reține îndeplinirea obiectivelor finanțării prin Programul FEADR, atâta timp cât, în fapt reclamanta nu este o microîntreprindere, ci operează în cadrul unui grup economic coordonat de persoane, iar serviciile sunt prestate către celelalte societăți din grup, sau către asociații acestora, membrii aceleiași familii.

La obiectivul propus prin implementarea proiectului reclamanta și-a propus crearea a 8 noi locuri de muncă, iar activitatea ce va fi realizată va fi una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităților de acest gen în mediul rural, la promovarea ocupării forței de muncă, precum și la consolidarea potențialului uman, factori de natură a crește atractivitatea investițiilor în mediul rural.

Obiectivul privind dezvoltarea durabilă a economiei rurale nu este demonstrat întrucât prin derularea unor contracte către firmele propriilor membrii s-a limitat competitivitatea celorlalte societăți, îngrădind accesul celorlalte societăți, reclamanta ignorând inclusiv prevederile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și principiul general al bunei credințe și principiul concurenței loiale.

Raportat la normele interne aplicabile în materie, potrivit art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007 "autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare au obligația identificării neregulilor prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne sau externe" iar potrivit art. 11 alin. (1) din același act normativ "autoritățile, competente în gestionarea fondurilor comunitare sunt obligate să declanșeze procedura de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate ca urmare a debitelor stabilite de Comisia Europeană."

Situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare.

Din enunțarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011 reiese că prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Prin urmare, obligația pe recuperare a fondurilor Uniunii Europene intervine automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Având în vedere prevederile legale și contractuale asumate de reclamantă, este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător pentru implementarea proiectului.

În mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că A.F.I.R. a acționat conform prevederilor legale în vigoare în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, iar prin recursul formulat nu s-au adus argumente de nelegalitate ale hotărârii recurate ci doar critici privind legalitatea actului contestat.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a întâmpinării, ținând cont de dispozițiile legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2018 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar provizoriu Cabinet de Insolvență F. împotriva Sentinței nr. 51 din 16 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs

Prioritar se reține că excepția nulității recursului invocată de intimată prin cererea de recurs în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 C. proc. civ., a fost soluționată în procedura de filtru prin admiterea în principiu a recursului și citarea părților conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Recursul formulat în cauză a fost semnat de apărătorul ales, fiind însușit la data de 6 noiembrie 2018 de către administratorul judiciar provizoriu desemnat prin Încheierea nr. 412/F/2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bihor, conform actelor aflate la dosar recurs.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 august 2015 privind proiectul x din 28 iunie 2010 - Achiziție de utilaje la SC A. SRL precum și a Deciziei de soluționare a contestației formulate de recurenta-reclamantă.

Se reține că la data de 28 iunie 2010, intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de Autoritate Contractantă, a încheiat cu recurenta SC A. SRL, în calitate de Beneficiar, contractul de finanțare nr. x din 28 iunie 2010 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul "Achiziție de utilaje la SC A. SRL, localitatea Cheșereu, județul Bihor", durata de valabilitate a Contractului de finanțare fiind durata de execuție la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către Autoritatea Contractantă.

În perioada de monitorizare a fost încheiat procesul-verbal nr. x din 11 august 2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul x din 28 iunie 2010 prin care s-a constatat că investiția realizată de recurenta-reclamantă SC A. SRL a devenit neeligibilă, fiind încălcate prevederile contractuale și legale.

Împotriva procesului-verbal menționat a formulat contestație SC A. SRL, contestație ce a fost respinsă prin Decizia de soluționare a Contestației nr. 36486 din 5 octombrie 2015.

Instanța de fond învestită cu acțiunea ce a vizat anularea celor două acte de control a respins acțiunea ca nefondată, având în vedere situația de fapt rezultată din probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente.

Prin recursul formulat de recurenta SC A. SRL nu se arată care sunt motivele de nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 dar instanța de recurs, prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, a apreciat că motivele invocate de recurentă pot fi încadrate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi verificată sentința recurată din perspectiva motivelor de recurs menționate.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii vizând anularea actelor contestate este legală, în raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Trebuie avut în vedere că recurentul nu contestă situația de fapt ci invocă în apărare dispozițiile legale naționale și comunitare.

Astfel, art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În cauza C 434/12 - Slancheva Sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie", Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 că:

"Art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicarea acestuia necesită prezentarea unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea măsurilor din schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi admisă.

Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor reciproc din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opun ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fie luate în considerare."

Față de interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cazul proiectului x sunt îndeplinite cele două elemente respectiv: obiectiv și subiectiv la care face referire instanța europeană, concluziile instanței de fond fiind însușite de instanța de control judiciar.

Nu trebuie omis că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008, schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, a unui obiectiv specific vizând crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural precum și a unor obiective operaționale vizând crearea de microîntreprindere.

Prin Contractul de Finanțare nr. x din 28 iunie 2010 s-a acordat finanțarea nerambursabilă pentru proiectul "Achiziție utilaje la SC A. SRL" prin proiectul formulat propunându-se achiziționarea unor utilaje performante pentru prestarea de servicii auxiliare pentru producția vegetală, administrator al societății fiind E.

Din probatoriul administrat rezultă că obiectivele Măsurii 312 nu au fost atinse, existând elemente obiective și subiective care duc la concluzia că a existat o coordonare deliberată între membrii G. pentru obținerea fondurilor nerambursabile în condițiile în care principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC A. SRL este SC B. SRL, asociat unic al acestei societății fiind D. soțul doamnei E. - acesta fiind reprezentantul legal și administratorul unic al recurentei-reclamante.

De asemenea, D. a fost angajat începând cu data de 22 martie 2013 al SC A. SRL iar trei din cei cinci angajați ai recurentei au fost angajați ai SC B. SRL.

Este de reținut că SC B. SRL a fost beneficiară a unui proiect de finanțare, cele două societăți funcționând pe o piață adiacentă iar utilajele achiziționate de SC A. SRL au fost găsite la SC B. SRL.

Pe lângă legăturile de familie existente între asociații celor două societăți există și legături juridice ce rezultă din faptul că marea majoritate a contractelor încheiate de recurentă sunt cu SC B. SRL.

Relevantă în cauza de față este Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 septembrie 2013 parag. 40 - 41 prin care se statuează:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă.

Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coeziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate între diferiții investitori candidați la acordarea unui ajutor reciproc, în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridic și/sau personală între aceste persoane".

Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis la data de 10 octombrie 2013 Nota Directoare pentru auditori nr. 22 prin care se arată că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a stabili natura artificială a condițiilor pentru obținerea finanțării sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiție, indicatorii nominalizați în Nota directoare fiind identificați în speța de față, indicatori care duc la concluzia că SC A. SRL a fost creată pentru obținerea unui avantaj nejustificat în favoarea SC B. SRL, ambele societăți acționând pe o piață adiacentă.

Nu trebuie omis nici faptul că recurenta-reclamantă nu a respectat nici criteriul de selecție vizând crearea locurilor de muncă, pentru perioada aprilie 2011 - februarie 2013 neavând niciun angajat, pentru perioada martie 2013 - iulie 2013 a avut doi angajați, iar pentru perioada august 2013 - ianuarie 2014 a avut 4 angajați în condițiile în care prin cererea de finanțare s-a angajat să creeze patru locuri de muncă.

Recurenta SC A. SRL formal apare ca o identitate independentă dar din probatoriul administrat rezultă, așa cum corect a reținut instanța de fond, că legăturile de familie dintre acționarii SC A. SRL și SC B. SRL, legăturile juridice și economice duc la concluzia că societatea recurentă a fost înființată pentru a obține avantaje unui terț, respectiv SC B. SRL, obiectivul programului FEADR - măsura 312 fiind încălcat.

De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (3) din Contractul de finanțare, angajamentele asumate prin cererea de finanțare fiind obligatorii pentru beneficiari.

De altfel prin recursul formulat, recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate arătând doar că "hotărârea instanței de fond este nelegală", limitându-se a prezenta pe larg situația de fapt.

Faptul că anterior încheierii contractului de finanțare, autoritatea competentă a verificat condițiile de eligibilitate nu exonerează recurenta de îndeplinirea obligațiilor contractuale respectiv dispozițiile art. 1 alin. (3) din contract, conform căruia "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare, iar pe perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăți beneficiarul trebuie să respecte toate angajamentele asumate prin documentația depusă în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil".

Este evident că nu s-a urmărit realizarea unei entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general și obiectivul specific al măsurii 312, ci a unei entități menite să creeze un avantaj nejustificat în favoarea terței SC B. SRL, indicatorii fizici, legali, financiari așa cum rezultă din actele de la dosar ducând la aceeași concluzie.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar provizoriu Cabinet de Insolvență F. împotriva Sentinței nr. 51 din 16 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar provizoriu Cabinet de Insolvență F. împotriva Sentinței nr. 51 din 16 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT