ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), a solicitat anularea Deciziei nr. x din 03.04.2015 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal nr. x din 30.01.2015 (cerere precizatoare dosar), admiterea contestației împotriva procesului-verbal nr. x din 30.01.2015 a AFIR, respingerea pretențiilor pârâtei la restituirea sumei de 13.373,25 RON; obligarea pârâtei de a continua planul de finanțare nerambursabilă instituit conform deciziei de finanțare x pentru anii 2015 - 2016 - 2017; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 166 din 25.01.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și dispozițiile art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 26 septembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit cărora:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 09 februarie 2016, iar ultima zi în care recurenta avea dreptul să depună motivele de recurs a fost data de 25 februarie 2016.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 29 februarie 2016 s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile de la pronunțare.

Susținerile recurentei, în sensul că i se aplică termenul de 30 de zile reglementat de art. 485 C. proc. civ., nu pot fi primite, deoarece legea aplicabilă prezentei cauze este Legea nr. 554/2004, ce cuprinde reglementări speciale de procedură, ce derogă de la cele cu caracter general prevăzute în cod.

O astfel de prevedere este art. 20 din acest act normativ, ce statuează că termenul de recurs este de 15 zile și se calculează de la data comunicării hotărârii instanței de fond.

Cum litigiul de față este unul ce intră sub incidența legii speciale, întrucât are ca obiect o solicitare de anulare a unui act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, ce vatămă un interes legitim al unei părți, este evident că acesta este supus reglementărilor cu caracter special din actul normativ citat mai sus.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 166 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2018.

Procesat de ED