ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat instanței de contencios administrativ:

- anularea Deciziei nr. 1157 din 18.04.2016, emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestația reclamantei, înregistrata la AFIR sub nr. x/24.03.2016;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 27.01.2016, înregistrat la AFIR sub nr. 4129 și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia;

- obligarea pârâtei AFIR la executarea contractului de finanțare nr. x/07.04.2014 și a plății către reclamantă a sumei de 890.142,28 RON, reprezentând finanțare nerambursabilă.

Prin sentința civilă nr. 1450 din 27 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

A anulat decizia nr. 1157/18.04.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x, încheiat la data de 27.01.2016.

A obligat pârâta la executarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare nr. x/07.04.2014.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și a solicitat în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-pârâtă după expunerea situației de fapt rezultă din actele contestate că sentința de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția de admitere a acțiunii și de anulare ca nelegale a actelor administrative fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Se arată că prima instanță nu a analizat neregulile identificate de autoritate ca fiind condiții artificiale și nu a analizat elementul obiectiv și cel subiectiv potrivit jurisprudenței europene.

Se arată că prima instanță nu a analizat legăturile reclamantei cu B. S.R.L. și Întreprinderea Individuală C., fiind analizate legăturile numai cu D. S.R.L..

În concret se arată că prima instanță nu a analizat susținerile și apărările invocate de autoritatea recurentă care susține legalitatea actelor contestate, în condițiile în care recurenta-pârâtă a arătat indicatorii care au fost identificați pentru demonstrarea elementului obiectiv și a celui subiectiv în sensul jurisprudenței CJUE.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor normelor naționale și a regulamentelor comunitare și a jurisprudenței CJUE în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește soluția dată primului capăt de cerere respectiv anularea deciziei nr. 1157/18.04.2016 și a procesului-verbal nr. x/27.01.2016 recurenta-pârâtă invocă faptul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit în raport de situația de fapt dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și a concluziilor contractuale.

Se susține în sensul legalității actelor contestate prin care au fost identificate elemente comune între reclamantă și celelalte societăți, în cadrul Măsurii 312 de natură să concretizeze atât sub aspect obiect cât și subiectiv elementele neregulilor contestate în sensul existenței unor condiții artificiale create în vederea obținerii sprijinului financiar nerambursabil.

În ceea ce privește soluția de admitere a cererii subsidiare prin care autoritatea a fost obligată la executarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare din 7.04.2014 se invocă faptul că această executare nu se poate realiza. Aceasta deoarece, plata primei tranșe a fost suspendată ca o consecință a identificării condițiilor artificiale iar cheltuielile față de care s-a dispus recuperarea nu au fost analizate sub aspectul eligibilității lor.

Se susține că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile contractului de finanțare în ceea ce privește obligațiile părților.

Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În termenul de amânare a pronunțării ambelor părților au depus la dosar concluzii scrise. Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. - nemotivarea sentinței atacate.

Iar nemotivarea sentinței atacate pe toate aspectele esențiale ale cauzei echivalează în opinia Curții ca fiind o rejudecare pe fondul cauzei impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.

Curtea constată ca fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în cauză fiind încălcate de prima instanță sub aspectul obligației prevăzut de art. 22 alin. 6 C. proc. civ., dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Din prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. rezultă obligația de a analiza argumentele esențiale expuse de părți în actele procesuale depuse la dosarul cauzei și să stabilească situația de fapt specifică, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din noul C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din noul C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Curtea constată că în cauza de față instanța de fond a omis să analizeze argumentele esențiale invocate de către recurenta-pârâtă prin întâmpinare legate de situația de fapt de analizare a elementului obiectiv și subiectiv în raport de jurisprudența CJUE.

În această omisiune reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 22 și 425 C. proc. civ. în cauză instanța de recurs fiind în imposibilitate de a exercita controlul ierarhic de legalitate cu privire la al doilea motiv de casare invocat cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Iar aceste încălcări, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. impun trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării primei instanțe va avea în vedere respectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Față de cele reținute Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Față de cele expuse, Curtea în baza art. 497 C. proc. civ. va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1450 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 ianuarie 2021.