ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2020

Ședința publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal la data de 05.07.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea Deciziei nr. 284/06.01.2016, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă; anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 41.274 din data de 06.11.2015, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 473.573,87 RON și a penalităților de întârziere; repunerea părților în situația anterioară emiterii Procesului Verbal de constatare a neregulilor, în sensul obligării pârâtei să continue executarea Contractului de finanțare nr. x/09.09.2013 și să autorizeze plata ultimei tranșe din finanțarea nerambursabilă, în cuantum de 262.023,46 RON.

Prin sentința nr. 2534 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 2534 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă trei aspecte de nelegalitate ale sentinței de fond.

Primul vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, al doilea vizează încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul 1998/206 și aplicarea greșită a prevederilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 și ultimul vizează încălcarea art. 2 alin. (1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004 a principiilor comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime precum și a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 63/2011.

Primul aspect de nelegalitate invocat privește aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 în sensul reținerii ca îndeplinită a indicatorilor de neregulă menționată în Nota Directoare a Comisiei Europene precum și a elementului obiectiv în raport de jurisprudența CJUE.

În cadrul acestui aspect de nelegalitate recurenta-reclamantă contestă premisa reținută de prima instanță și concluzia la care aceasta a ajuns respectiv crearea de condiții artificiale în raport de faptul că toate aspectele analizate nu constituie nereguli în sensul existenței unor condiții artificiale având ca obiect proiectul verificat.

În cadrul acestui aspect de nelegalitate recurenta-reclamantă solicită instanței de recurs o reapreciere a indicatorilor fizici și de afaceri analizați de prima instanță arătându-se în concret pretinsele greșeli de analiză realizate prin sentința atacată.

Se solicită reanalizarea existenței condițiilor elementului subiectiv realizat de prima instanță și acceptarea apărării reclamantei în sensul neîndeplinirii acestei condiții.

În raport de al doilea aspect de nelegalitate se invocă faptul că prima instanță a constatat nelegal faptul că reclamanta a încălcat plafonul de minimis și a făcut aplicarea hotărârii CJUE în cauza de față.

Aceasta deoarece societatea reclamantă și Întreprinderea Individuală B. sunt "întreprinderi diferite" și în consecință beneficiari diferiți ai ajutoarelor de minimis.

În cadrul celui de-al treilea aspect de nelegalitate se invocă faptul că prima instanță nu a sancționat atitudinea autorității - intimate care nu a verificat anterior acordării ajutorului îndeplinirea condițiilor de eligibilitate ale cererii în raport de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

În condițiile în care însăși AFIR si-a încălcat obligația legala de a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, înainte de a efectua plați către beneficiari, constatarea de către aceeași autoritate a existentei unor condiții artificiale, la peste trei ani de la încheierea contractelor de finanțare, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice).

Comportamentul instituțional al AFIR contravine si unor principii consacrate în dreptul comunitar, respectiv cel al securității juridice si protecției încrederii legitime, precum si unui alt principiu aplicabil conduitei administrative, respectiv cel al previzibilității.

În raport de aspectele de nelegalitate se solicită de reclamantă admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În termenul de amânare a pronunțării ambelor părți au depus la dosar concluzii scrise și practică judecătorească.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sunt atacate fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente a normelor de drept comunitar și a jurisprudenței comunitare incidente.

În opinia instanței de recurs toate cele trei aspecte de nelegalitate arătate în cadrul motivului de casare invocat nu pot fi reținute.

Primul aspect de nelegalitate invocat privește aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2000 în sensul reținerii de către instanța de fond a existenței celor două elemente - obiectiv - proiectele nu sunt autonome și în concordanță cu facilitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR și subiectiv - intenția de a eluda în sensul că "s-a dorit crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a obține un avantaj ce contravine lunei de ajutor financiar.

Curtea apreciază că prima instanță a stabilit corect pe situația de fapt constatării elementului obiectiv în sensul existenței în cauză a indicatorilor de neregulă menționați în documentul Comisiei Europene intitulată Notă directoare precum și stabilirea situației premisă de la care a plecat prima instanță în verificarea existenței elementului obiectiv.

Curtea nu va reține opinia recurentei-reclamante în sensul că instanța a procedat în mod greșit în sensul că după identificarea indicatorilor de neregulă ar fi trebuit probată ipoteza faptului că recurenta este un beneficiar aparent al investiției și faptul că adevăratul beneficiar al proiectului ar fi în realitate Întreprinderea Individuală B..

Curtea apreciază că raționamentul primei instanțe a fost corect atât în ceea ce privește existența elementului obiectiv - analizarea elementelor care reprezintă indicatori de neregulă cât și a elementului subiectiv în sensul că existența acestor indicatori analizați "stegulețe roșii" au demonstrat modalitatea concretă a beneficiarilor în scopul de a eluda normele legale și procedurile în vederea obținerii finanțării nerambursabile.

Indicatorii de neregulă fizici, tehnici și contabili "ca stegulețe roșii" au fost analizate corect de prima instanță în raport de probele administrate și ținând cont de faptul că aceste criterii din Nota Directoare nu au caracter limitativ ci exemplificativ. În cadrul recursului recurenta-reclamantă solicită ca instanța de recurs să facă o reapreciere a aspectelor de fapt contestate în procesul-verbal nr. x/6.12.2015, solicitare care nu este reținută de Curte ca fiind întemeiată.

Aceasta deoarece recurenta-reclamantă nu aduce în recurs elemente noi pe situația de fapt analizată de prima instanță în sensul existenței în cauză a acestor indicatori de neregulă ("stegulețe roșii") care reprezintă motive pe care prima instanță a apreciat ca legale pe care le-a menținut prin respingerea acțiunii.

Toate aceste considerente reprezintă indicatori ("stegulețe roșii") care priviți separat nu constituie nereguli dar însumați și priviți în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate a celor doi beneficiari, coordonare care duce la indiciile existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

Conform art. 16 alin. 1 din Anexa I Prevederi Generale, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanțare, caz in care cheltuiala este neeligibila si are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori in numele lor si a bugetului național."

Totodată, conform art. 11 alin. 3 din Anexa I Prevederi Generale, "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanțelor judecătorești. în aceste cazuri beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

Neregula care conduce la încetarea valabilității contractului de finanțare și la recuperarea sumelor plătite de AFIR beneficiarului, constă în crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii finanțării, fapt ce are ca efect obținerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis". Acest fapt este interzis de art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 menționat mai sus.

Totodată, art. 4. alin. (3) din Regulamentul (CE, Euroatom) nr. 2988/1995 prevede că "Actele despre care se stabilește ca au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația In cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Similitudinile dintre proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că s-au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar.

Al doilea aspect de nelegalitate privind încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul 1998/2006 și aplicarea greșită a prevederilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 și aplicarea jurisprudenței CJUE - pe cauza HaTeFo nu poate fi reținut.

În cauză au fost aplicate corect de prima instanță prevederile Regulamentului (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exercițiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Aceste aspecte au fost evidențiate și în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, care dispune astfel: "Sprijinul acordat prin aceasta măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a Art. 87 si 88 al Tratatului privind ajutorul "de minimis". Jurnalul Oficial L 379 din 28.12.2006 si conform prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale si a creșterii calității vieții în spațiul rural " (valoarea totala a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depasi plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar si 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Se vor urmări cei trei ani de la momentul depunerii cererii de finanțare. Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului "de minimis" sau de obiectivul urmărit si indiferent daca ajutorul acordat de Statul Membru este finanțat în totalitate sau parțial din surse de origine comunitara. Cumulul ajutoarelor "de minimis" se realizează pentru toate ajutoarele "de minimis" primite având ca data de referința 01 ianuarie 2007. În cazul în care beneficiarul accesează în paralel, pentru același proiect, sprijin acordat în cadrul programului din fondurile de garantare pentru garanții bancare, ajutorul total cumulat acordat acestuia nu va depasi cuantumul prevăzut în cadrul măsurii".

Aceasta deoarece prima instanță plecând de la premisa existenței unor condiții artificial create pentru a se obține avantaj ce contravine vechimii de ajutor financiar a apreciat că ambele societăți verificate pe neregulile constatate formează din punct de vedere a ajutorului de minimis o singură întreprindere și nu întreprinderi diferite. În consecință sunt incidente dispozițiile Hotărârii CJUE HaTeFo invocată de prima instanță.

Al treilea aspect de nelegalitate nu este fondat în cauză neputându-se reține încălcarea principiilor comunitare sau a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu poate fi reținut excesul de putere al autorității în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004 autoritatea intimată emițând actele contestate în raport de dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 66/2011.

Nu poate fi reținută încălcarea principiilor comunitare enumerate în condițiile în care nu este culpa autorității în emiterea actelor contestate prin care s-a constatat ulterior acordării finanțării faptul că există "stegulețe roșii" referitoare la crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul obligației de monitorizare a îndeplinirii obligațiilor contractuale de către beneficiar prevăzut astfel:

În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe in gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcarea unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic CARE ARE SAU AR PUTEA AVEA CA EFECT UN PREJUDICIU la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, "[...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".

In temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În raport de jurisprudența CJUE reținută și de prima instanță există obligația reverificării proiectelor implementate sau în curs de implementare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 407 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2534 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iulie 2020.