ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3296/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2016, reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 10111 din 07.04.2016 emisa de pârâtă si, pe cale de consecință, admiterea contestației formulată împotriva procesului-verbal nr. x din 05.02.2016 a AFIR, respingerea pretențiilor paratei la restituirea sumei de 19.544,70 RON, cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2218 din 9 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul A., Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a fost anulată Decizia nr. 10111/07.04.2016 și procesul-verbal nr. x/05.02.2016 emise de pârâtă și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2218 din 9 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs au fost reiterate împrejurările de fapt și temeiurile de drept care au stat la baza constatării neregulii și au fost formulate următoarele critici: Prima instanță a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. În concret, a reținut că "reclamantul nu poartă personal răspunderea pentru cum a fost completat registrul agricol și cât timp nu este dovedită o complicitate a acestuia la o activitate frauduloasă în legătura cu modalitatea de emitere a adeverințelor, nu i se poate imputa nici o neregulă referitoare la acestea." Prima instanță a apreciat că nu există probe concludente care să permită concluzia că reclamantul nu ar fi întrunit la momentul finanțării toate condițiile necesare pentru obținerea finanțării, faptele evidențiate de autoritatea pârâtă fiind inadvertențe în modul de completare a unor acte sau simple vicii formale neimputabile reclamantului. Drept urmare, prima instanță reținut că s-a încălcat principiul proporționalității și în contextul în care nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciul în bugetul UE(...). Astfel, pentru a admite acțiunea, prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile legale și comunitare pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în executarea deciziei de finanțare, întrucât a fost aprobată cererea de încetare a valabilității deciziei de finanțare fără a se stabili obligația de restituire a sumelor, pârâta onorând cererile de plată pe parcursul a trei ani și nici nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuției naționale. Învederează că în urma primirii mai multor sesizări, proiectul în speță a făcut obiectul investigațiilor Departamentului pentru Lupta Antifraudă finalizate cu Nota de control nr. x/26.11.2015. AF1R a luat măsurile legale prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 șl a declanșat procedura de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, procedură încheiată prin procesul-verbal nr. x/05.02.2016, urmare a primirii Notei de control mai sus menționate. Potrivit Notei de control DLAF nr. x/26.11.2015, în urma verificărilor reprezentanților acestei instituții asupra "Registrului privind evidența efectivelor de animale" (sat Lisa), a rezultat că: "la poz. 101, au fost înscrise numele B. și Badea Florina (x), iar în anul 2010, anul depunerii cererii de finanțare a PF A. figura cu o singură porcină, 15 păsări și un asin. Pe lângă acestea, la medicul veterinar nu a fost identificat niciun formular din care să rezulte efectivul de animale deținut fie de capul gospodăriei, D., fie de numitul A.. Drept urmare, rezultă că în Adeverința nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., au fost înscrise date nereale, întrucât numitul A. nu era cap de gospodărie, nu a deținut niciodată cod de exploatație (n.n. codul exploatației existent pe adeverință - x -aparține d-nei F.) și nici nu deținea efectivul de animale înscris în acest document". Mai mult, Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015 concluzionează că domnul A. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în Registrul agricol cu privire la numărul de animale deținute, cu scopul de a obține o adeverință (nr. 3389/27.10.2010, emisă de Primăria Comunei Lisa) și un extras din respectivul document, necesare depunerii cererii de finanțare la CDRJ Teleorman. Prin urmare, Adeverința nr. x/26.10.2010, Adeverința nr. x/27.10.2010 și extrasul din Registrul agricol, care conțin date nereale/incorecte, au fost prezentate de beneficiar în cadrul cererii de finanțare, fiind documente în baza cărora s-a stabilit îndeplinirea condiției privind dimensiunea economică a exploatației agricole (care trebuia să fie cuprinsă între 2 și 8 UDE; fără cele 1,351 UDE aferente producției zootehnice, dimensiunea economică a exploatației agricole era de numai 1,667 UDE) și, implicit, în baza căruia proiectul a fost declarat eligibil, fapt ce a condus în final la semnarea Deciziei de finanțare nr. x/13.07.2011 și la acordarea ajutorului financiar nerambursabil. In acest sens precizează că beneficiarul a semnat Formularul F - Declarația pe propria răspundere a solicitantului, datat 10.11.2010 și anexat cererii de finanțare, în care la punctul 3 acesta declară că "toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte (...)", iar la punctul 9 declară pe propria răspundere că în cazul în care nu respect oricare dintre punctele prevăzute în această declarație, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" (..)". În drept, invocă definiția neregulii, dată de O.U.G. nr. 66/2011și de art. 4 și 5 din Regulamentul Comisiei 2988/1995. De asemenea, menționează că modalitatea de înființare si de înregistrare a exploatațiilor în RNE, modul de identificare și înregistrare a animalelor deținute (suine), precum și obligațiile ce revin atât proprietarilor exploatațiilor, cât și medicului veterinar de liberă practici împuternicit sunt stipulate în Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 40 din 29 aprilie 2010, conform cărora domnul A. avea obligația să colaboreze cu medicul veterinar în vederea identificării si înregistrării animalelor din exploatația sa, comunicându-i orice modificare a efectivelor de animale din cadrul exploatației. Deficiențele constatate cu privire la modul de ținere a evidenței exploatației/animalelor de către medicul veterinar de circumscripție, corelate cu lipsa de diligență a beneficiarului referitoare la faptul că nu s-a asigurat că demersurile prevăzute de lege au fost realizate de medicul veterinar, în sensul existenței unei concordanțe între realitatea de fapt și documentele care atestă această realitate, conduc la neeligibilitatea cheltuielilor din cadrul proiectului. Așadar, trebuie constatat că la data de 30.09.2014, reclamanta nu este proprietarul niciunei exploatații. Astfel, atât la data depunerii cererii de finanțare, cât și la data semnării Deciziei de finanțare, nu era înregistrată ca fiind deținător de exploatație agricolă. Dobândirea numărului minim de UDE, ulterior semnării deciziei de finanțare nu conduce la eligibilitatea solicitantului de finanțare nerambursabilă, astfel că acesta a beneficiat în mod incorect de cele trei transe de plată acordate, nefiind, în fapt, eligibilă pentru primirea acestora. O altă critică care se încadrează la acest motiv de recurs se referă la interpretarea greșită a dispozițiilor referitoare la culpa autorității, precum și celor privind încălcarea principiului proporționalității. Instanța de fond a reținut în mod greșit că "pârâta nu invocă o nerespectare a deciziei de finanțare de către reclamant, ci constată "nereguli" existente anterior emiterii deciziei de finanțare, pe care nu le-a sesizat, potrivit procedurilor de control, iar motivul constatării sumei ca fiind neeligibilă, vizează împrejurări care nu au putut fi demonstrate obiectiv în actele administrative constatate (...)". Contrar celor reținute de prima instanță, verificările de structurile din cadrul pârâtei au la bază proceduri interne acreditate, fapt ce nu înseamnă că în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse. Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul Autorității sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea de răspundere a beneficiarului față de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 alin. 2 din contractul de finanțare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli". Pentru a fi în prezența situației reglementate de art. 4, alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în care obligația de rambursare a finanțării nu se aplică este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, respectiv eroarea autorității și nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil. Or, în situația în care este dovedită clar intenția beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuție "eroarea ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului. Așa cum se menționează clar în art. 4 (5) din Decizia de fînanțare"pe durata de valabilitate a prezentei decizii, Beneficiarul își asumă responsabilitatea de a furniza APDRP, Comisiei Europene și/sau agenților lor autorizați, orice document sau informație în măsura să ajute la realizarea rapoartelor de monitorizare și evaluare ale obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare." În ceea ce privește obținerea finanțării de către PF A. în urma analizării Notei de Control DLAF nr. x/2015, echipa de control AFIR a constatat următoarele: A. PFA - Comuna Lisa, sat Lisa, județul Teleorman, a implementat proiectul cu titlul: "Fermă de semi - subzistentă a PF A. comuna Lisa, sat Lisa, județul Teleorman"", cod proiect x/13.07.2011, beneficiarul având depuse și încasate 3 transe de plată. Pentru îndeplinirea numărului de UDE impus prin Ghidul Solicitantului pentru accesarea măsurii 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistență" au fost declarate si suprafețe agricole și animale astfel: - Sectorul vegetal: 0,21 ha porumb, 0,70 ha legume proaspete in câmp, 0,05 zarzavat de gradina; - Sectorul Zootehnic: 1 cap ecvidee, 1 cap porc - purceluși sub 20 kg, 3 scroafe, 1 porc, 30 găini ouătoare, 20 gâște. Prin adresa AFIR nr. x/22.09.2014 s-a solicitat Direcției Sanitar Veterinare si pentru Siguranța Alimentelor Teleorman o serie de informații si documente cu privire la datele înscrise in adeverințele emise de medicul veterinar. Din constatările efectuate prin Nota de control DLAF nr. x/2015/26.11.2015, rezultă că " în ceea ce privește obținerea finanțării de către PF A. au rezultat indicii de frauda în obținerea sumei de 19.544,70 RON, constând în prezentarea unor documente false. În acest sens, s-a constatat că acesta a obținut Adeverința nr. x/26.10.2010 emisa de medicul veterinar E., prin care s-a atestat, în mod nereal, faptul că sus - numitul, având cod exploatatie x, exploatează un efectiv de animale format din: ecvidee -1 cap, porcine sub 20 kg -1 cap, scroafe pentru reproducție - 3 capete, porcine la îngrășat -1 cap, găini ouătoare 30 capete, gâște - 20 capete. În realitate, la data eliberării adeverinței, acesta nu figura înscris în Registrul exploatațiilor, nu era cap de gospodărie și nici nu au fost identificate documente din care să rezulte că acesta deținea efectivul de animale înscris. Cunoscând faptul că nu deține respectivul număr de animale, numitul A. a declarat în Registrul agricol al Primăriei comunei Lisa că deținea porcine sub 20 kg-l cap, scroafe pentru reproducție - 3 capete, porcine la îngrășat -1 cap, găini ouătoare - 30 capete, gâște - 20 capete și un asin, acestea fiind datele care au fost înscrise și în adeverința emisa de medicul veterinar. Ulterior, prin cererea nr. x/25.10.2010, numitul A. a solicitat Primăriei eliberarea unei adeverințe din care să reiasă datele înscrise în registrul agricol fiindu-i necesară la Măsura 141. Scopul declarațiilor necorespunzătoare adevărului a fost acela de obținere a Adeverinței nr. 3.389/27.10.2010, semnată de primarul H., și a extrasului din Registrul agricol, documente pe care Ie-a prezentat la CRDJ Teleorman și pe baza cărora a obținut, pe nedrept, suma de 19.544,70 RON. Așadar, din in verificările DLAF au rezultat indicii că beneficiarul A. PFA a prezentat "cu rea credință, documente false, respectiv Adeverința nr. 3.389/27.10.2010, eliberată de Primăria comunei Lisa, extrasul din Registrul agricol și Adeverința nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., pe baza cărora a obținut, pe nedrept, fonduri din bugetul generai al UE în valoare de 19.544,70 RON". Astfel, în vederea obținerii unui ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 141, domnul A. a depus în cadrul cererii de finanțare documente care atestă situații nereale: Adeverința nr. x/26.10.2010, Adeverința nr. 3.365/25.10.2010 și extrasul din Registrul agricol inducând în eroare experții CDRJ Teleorman, motiv pentru care sumele plătite sunt considerate neeligibile, beneficiarul obținând finanțare pe nedrept, prin inducerea în eroare a experților AFIR, astfel că A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Deciziei de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor. Din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, rezultă că regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, această regulă fiind întărită de prevederile art. 5 din același regulament coroborat cu art. 16 din Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanțare, care dispun că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat, cu precizarea că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Prin criticile care se încadrează la motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 6) din Noul C. proc. civ. susține că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, pe motiv că instanța de fond nu a înlăturat neregulile constatate cu toate că a anulat actele administrative atacate. Astfel, instanța de fond a reținut că "reclamanta nu poartă personal răspunderea pentru modul în care a fost completat registrul agricol și, cât timp nu este dovedită o complicitate a reclamantei la o activitate frauduloasă în legătură cu modalitatea de emitere a adeverințelor acesteia nu i se poate imputa nici o neregulă referitoare la acestea". Raportat la acest considerent arată că, deși "nu a fost dovedită complicitatea reclamantei la o activitate frauduloasă", răspunderea administrativă a îi incumbă, adeverințele respective fiind eliberate pe baza declarațiilor acestuia, iar atestarea efectivă a efectivului de animale se face prin înscrierea în Baza de Date a ANSVSA, beneficiarul fiind obligat să se asigure că efectivul său de animale corespunde cu cel înregistrat în baza de date a ANSVSA în colaborare cu medicul veterinar. Astfel, potrivit art. 2, alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011, noțiunea de neregulă este definită ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". Așadar, dincolo de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către angajații Primăriei Lisa sau de către Medicul veterinar, însăși reclamantul a contribuit, prin comportamentul său, la admiterea unei cereri de finanțare care, de fapt, nu îndeplinea cerințele de aprobare. Beneficiarul finanțării nerambrsabile are obligația, potrivit dispozițiilor "Ghidului Solicitantului" măsurii 141 să se asigure că documentele depuse în cadrul cererii de finanțare corespund cu realitatea datelor înscrise în acestea. Prin prisma criticilor prezentate, solicită admiterea recursului formulat

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința recurată este temeinică și legală, iar recurenta nu face decât să-și reitereze susținerile în fapt și în drept, în încercarea de a susține legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.02.2016, menținut prin decizia nr. 10111/07.04.2016. Reamintește că însăși pârâta, în raportul nr. x din 19.12.2016 propune: "ca pentru I., A. PFA (n.n. reclamantul beneficiar) si J. sa nu se poată demara procedura de recuperare întrucât cu aceștia au fost încetate relațiile contractuale prin rezilierea deciziei de finanțare (in speța de fata decizia nr. 21596/23.07.2014), urmând ca doar în cazul in care organele de cercetare penală vor constata obținerea pe nedrept a sumelor acordate, AFIR sa se constituie parte civila in dosarul penal." În acest context arată că nu exista nici un dosar penal in care AFIR sa se constituie parte civila, prin Ordonanța nr. 750/P din 01.03.2017 DNA, secția de Combatere a Infracțiunilor Similate Infracțiunilor de Corupție din cadrul Parchetului de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție, s-a dispus clasarea cauzei față de A. PFA,cat si cele privitoare la medicul veterinar K. si primarul comunei Lisa, H.. Astfel, față de suspectul A. s-a dispus clasarea pentru comiterea infracțiunii de folosire sau prezentarea cu rea- credință de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete prin care s-ar fi obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, faptă prevăzută si pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare înscrisurile in dovedire fiind depuse la dosar). Astfel, s-a dispus si clasarea cauzei pentru K. pentru comiterea infracțiuni de folosire sau prezentarea cu rea- credință de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete prin care s-ar fi obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, faptă prevăzută si pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare, căruia i s-a restituit si registrul de evidenta a animalelor sat Vânători filele x, precum si registrul privind evidenta de efective de animale sat Lisa filele x, ridicate in cursul urmăririi penale. De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei fata de suspectul H., primar al comunei Lisa, privind infracțiunea de fals intelectual, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 321 C. pen. si complicitate la folosirea ori prezentarea cu rea-credinta de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete prin care s-ar fi obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, fapta prevăzută si pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare, precum si clasarea cauzei privind infracțiunea de neglijenta in serviciu, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 298 C. pen. Așadar, nici medicul cat si nici primarul nu au săvârșit infracțiunea de fals intelectual ori in folosirea sau prezentarea cu rea- credința de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete, ori acționând in complicitate, prin instigare ori alte acțiuni ilicite, pentru a se obține pe nedrept fonduri din bugetul uniunii europene. s-a concluzionat astfel ca ajutorul acordat a fost utilizat corect de A. pentru implementarea proiectului conform-planului de afaceri depus, iar întrucât organe cu atribuții de control nu au descoperit nereguli in utilizarea ajutorului acordat, nu există nici o pagubă cauzată bugetului de stat sau bugetului general al UE. Așa cum rezulta si din ordonanța menționată, susținerile în legătura cu presupusele nereguli săvârșite pentru obținerea finanțării nu s-au constituit in indicii si suspiciuni de frauda, fapt confirmat de autoritatea Direcția Naționala Anticorupție, care in cuprinsul ordonanței argumentează pe larg si in mod competent ca nu s-au fraudat fondurile europene si de la bugetul de stat ori ca s-ar fi comis fapte de natură penală in vederea obținerii acestor fonduri. Consideră că prin prezentul recurs pârâta- recurenta menționează prevederi ale O.U.G. nr. 66/2011, care in aceasta speța nu pot fi circumscrise în nici un fel situației concrete a cauzei, aspect reliefat chiar de instanța de fond, întrucât nu se poate susține nicicum ca actele administrative a căror anulare s-a solicitat in acțiunea introductiva au fost emise doar ca urmare a încălcării de beneficiar a prevederilor contractuale, iar parata rezervându-si astfel dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat. In context mai evidențiază argumentele primei instanțe cu referire la principiul proportionalității statuat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cu care "orice măsura administrativa adoptata trebuie sa fie adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit atât in ce privește resursele angajate in constatarea neregulilor cat si in ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, tinând seama de natura si frecventa neregulilor constatate si de impactul financiar al acestora asupra proiectului - programului respectiv". În acest sens prima instanță afirmă că pârâta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile legale si comunitare pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil si nu a existat o neregulă în executarea deciziei de finanțare întrucât a fost aprobata cererea de încetare a deciziei de finanțare fara a se stabili obligația de restituire a sumelor pentru care parata a onorat cererile de plata pe parcursul, a 3 ani, ba mai mult, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuției naționale. In fine, mai arată că soluția instanței apare în deplina concordanță cu rezultatele examinării probatoriului. Pârâta nu a reușit sa invoce o nerespectare a deciziei de finanțare de către beneficiar, ci doar să constate "nereguli existente anterior emiterii deciziei de finanțare pe care nu le-a sesizat potrivit procedurilor de control, astfel că motivul constatării neeligibilității vizează împrejurări care nu au putut fi demonstrate obiectiv in actele administrative contestate. Față de cele reținute, consideră că prima instanță în mod corect a conchis că decizia administrativă adoptată nu a fost adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit in ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli fiind emisă cu nerespectarea principiului proporționalității.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția completului de judecată din data de 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de25 martie 2020, în ședință publică, cu citare a părților, când cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, când s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de 8 iulie 2020.

Aspecte de fapt și de drept relevante Obiectul controlului jurisdicțional exercitat de instanța de contencios administrativ îl constituie cererea reclamantului A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, de anulare a Deciziei nr. 10111 din 07.04.2016, emisă de pârâtă si, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal nr. x din 05.02.2016 a AFIR, respingerea pretențiilor paratei la restituirea sumei de 19.544,70 RON, Pârâta AFIR a procedat la efectuarea unui control privind proiectul propus pentru modernizarea și diversificarea structurii de producție a fermei legumicole aparținând lui A., prin mărirea suprafeței de legume cultivate în câmp de la 0,60 ha în anul 0 la 2,63 ha în anul III prin cumpărarea sau arendarea unei suprafețe de teren arabil de 1,77 ha și achiziționarea unei motosape. Controlul s-a finalizat prin întocmirea Raportului de control nr. x/25.01.2016, care preia constatările din Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015. Proiectul a fost finanțat în temeiul Măsurii 141-Axa I - "Ameliorarea competitivității sectoarelor agricol și forestier", în data de 11.11.2010, reclamantul a depus la CDRJ Teleorman cererea de finanțare nr. x pentru realizarea proiectului Fermă de semi-subzistentă a PF A., comuna Lisa, sat Lisa, județul Teleorman". Controlul s-a finalizat concluzionând că, în vederea obținerii unui ajutor nerambursabil în cadrul Măsurii 141, d-l A. a depus în cadrul cererii de finanțare documente care atestă situații nereale: Adeverința nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., Adeverința nr. 3.365/25.10.2010 și extrasul din Registrul agricol, inducând în eroare experții CDRJ Teleorman, Prin urmare, proiectul a fost declarat neeligibil, beneficiarul obținând pe nedrept, prin inducerea în eroare a experților AFIR, suma de 19.544,70 RON, În baza acestor acte de constatare și control a fost încheiat Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/05.02.2016, prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 19.544,70 RON. Contestația reclamantului împotriva Procesului Verbal de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. 1011/07.04.2016, emisă de AFIR. Analizând legalitatea actelor administrative contestate, din perspectiva celor reținute în fapt și în drept de către autoritatea pârâtă, prima instanță a constatat că prin Procesul Verbal de constatare nr. 4434/05.02.2016 și Raportul de control nr. x/25.01.2016, au fost preluate de către pârâtă constatările din Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015, fără a se efectua o analiză proprie a aspectelor semnalate. De asemenea, s-a reținut că nu au fost constatate abateri în ceea ce privește derularea Proiectului, reclamantului au fost aprobate cele trei tranșe anuale, fiindu-i aprobată cererea de reziliere a Deciziei de finanțare prin Nota de încetare a valabilității Deciziei de finanțare nr. x/23.07.2014 fără a fi obligat la restituirea sumelor încasate. Motivul declarării întregii sume ca fiind neeligibilă și a emiterii deciziei de recuperare a acesteia o reprezintă concluzia DLAF din Nota de control nr. x/26.11.2015, potrivit căreia, în Adeverința nr. x/26.10.2010, emisă de medicul veterinar E., au fost înscrise date nereale, întrucât numitul A. nu era cap de gospodărie, nu a deținut niciodată cod de exploatație și nici nu deținea efectivul de animale înscris în acest document și că numitul A. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în Registrul agricol cu privire la numărul de animale deținute, scopul său fiind acela de a obține o adeverință și un extras din respectivul document pentru a fi prezentate la CRDJ Teleorman în vederea obținerii de fonduri din bugetul general al UE. Această Notă de control a fost transmisă, astfel cum s-a reținut și la DNA-SCIAIC, făcând obiectul cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al UE, prevăzute de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la fals intelectuale, prevăzute de art. 47 C. pen., raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., fapte pentru care s-a dispus clasarea, prin Ordonanța din data de 01.03.2017 în dosarul penal nr. x/2015 Prima instanță a avut în vedere considerentele Ordonanței de clasare, ale cărei constatări cu privire la faptele săvârșite și vinovăția făptuitorului se impun cu autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, și a conchis că nu se poate reține ca neregulă nedeținerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanțare. Pentru a concluziona în acest sens, prima instanță a evidențiat că, din probatoriul administrat în fața organului de urmărire penală, dar care a fost depus și în dosarul de față, efectivele de animale au existat, adeverințele nefiind declarate false, eventualele diferențe dintre conținutul acestor adeverințe și conținutul altor acte oficiale nu pot fi soluționate în sensul ignorării celor menționate în adeverințe, fiind posibil ca acestea să fie conforme cu situația reală de la momentul cererii de finanțare. Oricum, reclamantul nu poartă personal răspunderea pentru modul în care a fost completat registrul agricol și, cât timp nu este dovedită o complicitate a acestuia la o activitate frauduloasă în legătură cu modalitatea de emitere a adeverințelor, nu i se poate imputa nicio neregulă referitoare la acestea. Mai mult, prima instanță a apreciat că existența unor inadvertențe în modul de completare a unor acte, inadvertențe neimputabile reclamantului, nu pot conduce la concluzia că, în fapt, la data acordării finanțării, reclamantul nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de respectiva finanțare, fiind vorba de simple vicii formale neimputabile reclamantului. Prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 10111/07.04.2016 și a procesului-verbal nr. x/05.02.2016 emise de pârâtă, reținând că, în condițiile în care pârâta nu invocă o nerespectare a deciziei de finanțare de către reclamant ci constată "nereguli" existente anterior emiterii deciziei de finanțare, pe care nu le-a sesizat, potrivit procedurilor de control, iar motivul constatării sumei ca fiind neeligibilă, vizează împrejurări care nu au putut fi demonstrate obiectiv în actele administrative contestate, măsura administrativă adoptată nu a fost adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin criticile care se încadrează la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6) din Noul C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii întrucât instanța de fond a anulat actele administrative atacate, cu toate că nu a înlăturat neregulile constatate. În dezvoltarea acestui motiv de casare s-a arătat că instanța de fond a concluzionat că reclamanta nu purta răspunderea pentru modul în care au fost completate actele care au stat la baza acordării finanțării, că nu rezultă complicitatea acestuia la o activitate frauduloasă în legătură cu emiterea acestora, însă, dincolo de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către angajații Primăriei Lisa sau de către medicul veterinar, însuși reclamantul a contribuit, prin comportamentul său, la admiterea unei cereri de finanțare care, de fapt, nu îndeplinea cerințele de aprobare. Având în vedere că aceste critici nu indică o motivare contradictorie față de natura cauzei sau față de soluția care rezultă din dispozitivul hotărârii, ci se aduc argumente în ceea ce privește existența neregulii constatate, Înalta Curte urmează să analizeze cele expuse din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin criticile formulate, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că prima instanță, a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, precum și definiția neregulii, dată de O.U.G. nr. 66/2011 și de art. 4 și 5 din Regulamentul Comisiei 2988/1995, întrucât nu i se poate imputa reclamantului nicio neregulă, respectiv că nu există probe concludente care să permită concluzia că reclamantul nu ar fi întrunit, la momentul finanțării, toate condițiile necesare pentru obținerea finanțării, iar faptele evidențiate de autoritatea pârâtă sunt simple inadvertențe, vicii de formă în modul de completare a unor acte, neimputabile reclamantului. Înalta Curte observă că recurenta pârâtă, prin intermediul memoriului de recurs, reiterează constatările ce rezultă din Nota de control DLAF nr. x/26.11.2015, constatări conform cărora domnul A., în vederea obținerii finanțării nerambursabile, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în Registrul agricol cu privire la numărul de animale deținute, (în baza cărora s-a stabilit îndeplinirea condiției privind dimensiunea economică a exploatației agricole) cu scopul de a obține o adeverințele necesare depunerii cererii de finanțare la CDRJ Teleorman. De asemenea, recurenta reia afirmația în sensul că Adeverința nr. x/26.10.2010, Adeverința nr. x/27.10.2010 și extrasul din Registrul agricol, conțin date nereale/incorecte, care au fost prezentate de beneficiar în cadrul cererii de finanțare, cu nerespectarea celor declarate prin Formularul F - Declarația pe propria răspundere a solicitantului, datat 10.11.2010 și anexat cererii de finanțare, în care la punctul 3 acesta declară că "toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte (...)", iar la punctul 9 declară pe propria răspundere că în cazul în care nu respect oricare dintre punctele prevăzute în această declarație, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" (...)". Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt neconcludente din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere următoarele: Prima instanță a avut în vedere considerentele reținute prin Ordonanța din data de 01.03.2017 în dosarul penal nr. x/2015, ale cărei constatări cu privire la faptele săvârșite și vinovăția făptuitorului se impun cu autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, și a conchis că nu se poate reține ca neregulă nedeținerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanțare. Pentru a concluziona în acest sens prima instanță a evidențiat că, din probatoriul administrat în fața organului de urmărire penală, dar care a fost depus și în dosarul de față, efectivele de animale au existat, adeverințele nefiind declarate false, eventualele diferențe dintre conținutul acestor adeverințe și conținutul altor acte oficiale nu pot fi soluționate în sensul ignorării celor menționate în adeverințe. Mai mult, modul în care a fost completat registrul agricol, cât timp nu este dovedită o complicitatea reclamantului la o activitate frauduloasă în legătură cu emiterea adeverințelor, nu se poate reține ca neregulă nedeținerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanțare Așa fiind, existența unor inadvertențe în modul de completare a unor acte, neimputabile reclamantului, nu pot conduce la concluzia că, în fapt, la data acordării finanțării, reclamantul nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de respectiva finanțare. Înalta Curte împărtășește opinia primei instanțe și în sensul că instanța civilă nu poate înlătura aspectele constatate prin Ordonanța de clasare în ceea ce privește activitatea concretă desfășurată de reclamant, precum și concluzia în sensul că depunerea documentelor nu s-a efectuat cu rea credință, întrucât solicitarea adresată medicului veterinar în vederea eliberării documentelor necesare pentru obținerea finanțării s-a efectuat în condițiile în care acesta deținea numărul de animale identificat, fiind credibilă afirmația conform căreia acesta nu cunoștea modul de înregistrare a modificărilor în ceea ce privește codul de exploatație, aspecte considerate credibile raportat la gradul de instruire a reclamantului și modalitatea de derulare a activității. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că prima instanță în mod corect și-a fundamentat soluția pe concluzia la care s-a ajuns în urma finalizării dosarului penal, în sensul că nu se poate reține o faptă care să fi avut ca efect obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul UE de către reclamant. În concret, proiectul acestuia era unul ce viza creșterea suprafeței de legume cultivate în câmp, a fost declarat eligibil, iar ajutorul acordat a fost utilizat conform planului de afaceri depus, nefiind cauzată nicio pagubă bugetului de stat sau bugetului general al UE. În concluzie, este corect raționamentul conform căruia pentru existența neregulii constatate ceea ce este relevant este faptul că din verificările realizate la fața locului a rezultat că reclamantul deține efectivul de animale declarat și care îl făcea eligibil pentru finanțarea acordată, iar probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat contrariul, și anume că la momentul formulării cererii de finanțare, reclamantul nu deținea respectivul efectiv de animale. În ceea ce privește considerentele primei instanțe prin care se reține culpa autorității, Înalta Curte achiesează la susținerea recurentei pârâte în sensul că nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea de răspundere a beneficiarului față de autoritatea contractantă. Într-adevăr, pentru a aplica prevederile art. 4, alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, care prevăd situația în care obligația de rambursare a finanțării nu se aplică, este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, respectiv eroarea autorității și nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil. Cu toate acestea, având în vedere faptul că prima instanță a conchis că neregula nu există, Înalta Curte apreciază că nu se impune o analiză distinctă din perspectiva situației reglementate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în lipsa unei nereguli fiind inutilă analiza culpabilității. În temeiul art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporționalității este definit ca fiind "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și criticile care se referă la încălcarea principiului proporționalității. Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 prevede că: (75) "Reducerile și excluderile trebuie instituite având în vedere principiul proporționalității (...) Reducerile și excluderile trebuie să varieze în funcție de gravitatea neregulilor comise și să meargă până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutoare pe o perioadă determinată. In ceea ce privește criteriile de eligibilitate, reducerile și excluderile trebuie să țină seama de particularitățile diferitelor scheme de ajutoare. "; (92) "în ceea ce privește obligațiile în materie de ecocondiționalitate, pe lângă determinarea reducerilor sau a excluderilor pe baza principiului proporționalității, trebuie prevăzut ca, începând cu un anumit moment, nerespectarea repetată a aceleiași obligații de ecocondiționalitate să fie tratată, după avertizarea prealabilă a agricultorului, ca fiind ne conformitate intenționată." Prima instanță a aplicat în mod corect atât prevederile naționale cât și cele europene privind definiția neregulii, cât și a celor care reglementează principiul proporționalității, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în executarea deciziei de finanțare care să atragă obligația de restituire a sumelor și nici nu a rezultat un prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuției naționale. Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia recurentei pârâte, în sensul că în interpretarea prevederilor art. 4 și 5 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, coroborate cu Prevederile Generale din Contractul de finanțare (Art. 16 din Anexa I) regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat. Chiar dacă prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar autoritățile care aplică măsuri nu sunt ținute să dovedească producerea unui prejudiciu ca urmare a săvârșirii unei nereguli, practica autorității pârâte de a nu ține seama de principiul proporționalității și de dispune automat retragerea finanțării este greșită.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE,