ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 263/2020

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 ianuarie 2017 și precizată ulterior, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 25169/14.09.2016, de soluționare a contestației formulate și înregistrate la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/17.08.2016 cu consecința anulării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare x/23.09.2010.

Prin sentința civilă nr. 159/2017 din 28 aprilie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; a anulat Decizia nr. 25169/14.09.2016 emisă de pârâtă cu privire la soluționarea contestației formulată de reclamantă și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 08.07.2016, și înregistrat la pârâtă sub nr. x/14.07.2016, privind proiectul x/23.09.2010; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se de recurenta-pârâtă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond pe soluția de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că starea de insolvență a beneficiarului poate să constituie un motiv pentru a demara verificările în privința acestuia, dar că nu poate să constituie în sine o neregulă.

Începând cu data intrării în stare de insolvență, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu mai respectă regulile de finanțare impuse și asumate de acesta, respectiv nu mai îndeplinește criteriile care au stat la baza selectării proiectului, criterii de eligibilitate ce trebuiau menținute pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, acest fapt conducând la declanșarea procedurii de recuperare a sprijinului financiar nerambursabil.

A arătat recurenta că pentru a accesa finanțarea nerambursabilă prin PNDR, A. S.R.L. a previzionat, încă din faza cererii de finanțare, că va avea performanțe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate.

În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți.

La momentul depunerii cererii de finanțare beneficiara a avut în vedere obligația înscrisă în lista documentelor solicitate, respectiv aceea de a depune odată cu cererea de finanțare și Certificatul Constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului, care evidențiază faptul că, la momentul depunerii cererii de finanțare, beneficiarul nu se află în procedura de insolvență sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecție, acesta a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți.

Necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvență/faliment pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare era cunoscut de către debitoarea A. S.R.L., încă de la momentul depunerii cererii de finanțare.

Așadar, insolvența nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvență reprezintă o încălcare a contractului de finanțare prin specificitatea aceste proceduri, respectiv prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului de afaceri pe care l-a întocmit, depus și pe care s-a obligat să îl respecte, dar și pentru care a fost declarat eligibil în detrimentul altor solicitanți. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întreg proiectul. Declarațiile pe proprie răspundere pe care acesta le-a întocmit și depus odată cu cererea de finanțare, respectiv faptul că nu se află sub incidența legii insolvenței și că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, toate aceste acte și fapte ale A. S.R.L. fac ca AFIR să întocmească titlul executoriu, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.07.2016 a cărui anulare se solicită.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, susținând că, deși recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu arată care sunt în concret normele de drept material presupus a fi încălcate, criticile vizând doar aspecte ce țin de interpretarea contractului de finanațare; pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că prima instanță a anulat corect actele contestate.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că motivele invocate în cererea de recurs, încadrate de recurentă în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se subsumează acestui caz de casare.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat.

Curtea apreciază că sentința atacată prin care a fost admisă acțiunea reclamantului și anulate actele contestate este nelegală fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a clauzelor contractului de finanțare încheiat între părți a obligațiilor beneficiarului asumate prin contract cu privire la respectarea criteriilor de eligibilitate la aprecierea neregulii în raport de incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 342/2013.

Potrivit prevederilor contractului de finanțare x din 23.09.2010, încheiat cu A. S.R.L., beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata de valabilitate a contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, și anume pe o perioada de 24 luni (implementare) la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la ultima plată efectuată beneficiarului. A. S.R.L. se obligă să nu modifice substanțial proiectul. De asemenea, intrarea în insolvența a beneficiarului de fonduri FEADR, reprezintă neregula și încălcare a clauzelor contractului de finanțare și ale legislației speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile cheltuielile aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, neregula semnalată precum și prezentul proces-verbal fiind întocmite în perioada de valabilitate a contractului.

În urma verificării documentelor, AFIR a constatat că Tribunalul Sălaj a admis cererea ANAF de deschidere a procedurii de insolvența (Dosar x/2016).

Conform Prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 art. 36 "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvența a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzuta de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora".

În speță, sunt incidente dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar controlul a vizat verificarea respectării de către reclamantă, în calitate de beneficiar, a criteriilor de eligibilitate și de selecție pe toată perioada de valabilitate a contractului, obligație cunoscută și asumată de reclamantă încă de la data depunerii cererii de finanțare, aceasta asumându-și prin declarația pe proprie răspundere îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate. În cauză, declanșarea procedurii insolvenței cu privire la reclamantă echivalează cu nerespectarea condițiilor de eligibilitate asumate prin contract.

Măsura deschiderii procedurii a intervenit ca urmare a obligațiilor fiscale acumulate de reclamantă.

Sub acest aspect al existenței neregulii astfel cum este definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu are relevanță existența sau nu a culpei reclamantei pentru intrarea în insolvență.

Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că intrarea în insolvență nu ar reprezenta o neregulă care să determine restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

În acord cu Decizia nr. 342/2013 a Curții Constituționale, Curtea a constatat că prin dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 se instituie o normă de procedură care obligă autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru suma acordată în cadrul contractului de finanțare. Iar aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care prejudiciază bugetul UE.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, așa cum a arătat și Curtea Constituțională, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

Motivul retragerii finanțării, în speță, l-a constituit nerespectarea criteriului de eligibilitate înscris în cererea de finanțare, referitor la valabilitatea economico-financiară pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, aspect care rezultă din împrejurarea că, înainte de încheierea perioadei de valabilitate a contractului, beneficiarul finanțării a intrat în procedura de insolvență.

Declanșarea procedurii de insolvență a beneficiarului fondurilor nerambursabile nu reprezintă ea însăși o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci neregula constă în încălcarea, în perioada de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate stabilite prin clauzele contractuale asumate, respectiv a obligației de a nu afecta natura și condițiile de implementare a proiectului.

Curtea apreciază că în cauză nu au fost respectate condițiile de eligibilitate cu privire la proiect asumate prin contractul de finanțare ca obligație, ca urmare a procedurii insolvenței, respectiv criteriul de eligibilitate general EG4 "Microîntreprinderea să nu fie în dificultate". Deschiderea procedurii insolvenței reprezintă nerespectarea unui criteriu de eligibilitate, acela ca beneficiarul să nu intre în starea de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, constatând îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată.

Va rejudeca cauza în fond și, în raport cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin Administrator judiciar B., ca neîntemeiată, menținând ca legale actele contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 159/2017 din 28 aprilie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L., prin Administrator judiciar B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.