Decizia nr. 713/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 26.11.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale: - anularea deciziei nr. 20698/23.06.2014 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin intermediul căreia a fost soluționată contestația formulată de reclamanta A. S.R.L. și înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x/26.05.2014; - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat în data de 15.04.2014, privind proiectul "Fermă de creștere și îngrășare porci - com. B., județul Maramureș - beneficiar C. S.R.L., cod proiect x/30.12.2009" și înregistrat Ia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x/17.04.2014; - anularea notificării privind constituirea unui debit DFF-SRD nr. 2696/23.04.2014 (notei de debit), prin intermediul căreia s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de rambursare a sumei de 2.107,975,11 RON; - suspendarea executării procesului-verbal și a notei de debit, până în momentul soluționării irevocabile a prezentei acțiuni în contencios administrativ; - prelungirea duratei de execuție a contractului de finanțare proporțional cu perioada de timp scursă din momentul rezilierii și până în momentul soluționării prezentului litigiu; - exonerarea reclamantei de la plata debitului în cuantum de 2.107.975,11 RON, stabilit prin procesul-verbal contestat, prin nota de debit și menținute prin decizia de soluționare a contestației nr. x/23.06.2014; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 314 din 2 iunie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, admiterea acțiunii și anularea actelor emise autoritatea pârâtă.

Decizia pronunțată de instanța de recurs Prin decizia nr. 3548 din 25 iunie 2019, Înalta Curte: - a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. augustin D. și administrator special E., împotriva sentinței nr. 314 din 2 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; - a casat în parte sentința recurată și, rejudecând cauza: - a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. - a anulat decizia nr. 20698/23.06.2014 a M.A.D.R.-A.P.D.R.P., procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.04.2014 și notificarea privind constituirea unui debit DFF-SRD nr. 2696/23.04.2014. - a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; - a menținut dispoziția din sentința recurată privind respingerea cererii de repunere pe rol; - a obligat intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să plătească recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 1785 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a hotărârii La data de 02 decembrie 2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a hotărârii, prin care a solicitat pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată achitate în fața instanței de fond în cuantum de 11.855,64 RON asupra cărora instanța de recurs a omis să se pronunțe. În motivarea acestei cereri, recurenta-reclamanta a susținut că aceste cheltuieli au fost solicitate și dovedite în fața instanței de fond, iar în fața instanței de recurs s-au solicitat în mod expres. În drept, recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei 3548 din 25 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...)" Prin edictarea acestei norme juridice, intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura părților posibilitatea înlăturării omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat în mod expres obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs. În considerentele și dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, se constată că instanța a avut în vedere doar cheltuielile de judecată efectuate de către recurenta-reclamantă în fața instanței de recurs, asupra cărora s-a pronunțat prin admiterea cererii de obligare a intimatei la plata către recurentă a acestora. Așadar, în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă în fața instanței de fond, instanța a omis să se pronunțe, deși, cu privire la acest capăt de cerere, Înalta Curte trebuia să se pronunțe în măsura în care, în urma soluționării cererii de recurs, sentința recurată a fost casată în parte, iar în rejudecarea cauzei s-a admis în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei. În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată." Având în vedere că în urma soluționării cererii de recurs, sentința recurată a fost casată în parte și astfel, reclamantului i s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, iar acesta a solicitat în mod expres obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată atât în recurs, cât și la fond, pârâta, în conformitate cu textul de lege invocat mai sus trebuia a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamant și în fața instanței de fond. Înalta Curte analizând înscrisurile de la dosar constată că reclamantul a făcut în fața instanței de fond dovada cheltuielilor sale de judecată reprezentând onorariu de avocat, la un cuantum de 11.885,64 RON . Înalta Curte, având în vedere cuantumul sumei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, în raport cu soluția pronunțată de instanța de recurs și prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată… ", urmează a încuviința parțial plata cheltuielilor de judecată achitate de reclamantă pentru soluționarea cauzei în fața instanței de fond. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3548 din 25 iunie 2019, în sensul că urmează a obliga pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, astfel cum au fost încuviințate parțial în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ.