ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Obiectul cererii de chemare în judecare

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 7.04.2014, cu număr de ieșire x/8.04.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație bugetară în cuantum de 410.999,82 RON,

- anularea Deciziei de soluționare a Contestației formulate de A. S.R.L. și înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x/04.06.2014 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/19.08.2011, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă și a fost menținut în sarcina reclamantei debitul în cuantum de 410.999,82 RON,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 833 din 23 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată împotriva hotărârii de fond, din primul ciclu procesual

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Hotărârea instanței de recurs pronunțată împotriva hotărârii de fond, din primul ciclu procesual

Prin Decizia nr. 367 pronunțată la data de 05 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 833 din 23 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că hotărârea nu este motivată.

Hotărârea instanței de fond în rejudecare după casare

Prin sentința civilă nr. 162 pronunțată la data de 16 iunie 2020, în dosarul nr. x/2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în rejudecare după casare cu trimitere, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și Decizia nr. 18398/04.06.2014 de soluționare a contestației reclamantei împotriva procesului-verbal nr. x/08.04.2014.

A obligat pârâta ca, valorificând și concluziile asumate de expertul judiciar în expertiza judiciară financiar-contabilă administrată în cauză, expertiză care face parte din prezenta hotărâre, să reanalizeze situația reclamantei A. S.R.L. în ceea ce privește respectarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale incidente la speță, precum și cu privire la stabilirea cuantumului creanțelor bugetare datorate de reclamantă din contractul de finanțare nr. x/19.08.2011, pentru a stabili dacă există sume încasate de reclamantă fără temei legal, urmând ca pârâta să emită noi acte administrative cu privire la starea de fapt din prezentul dosar, pe baza reevaluării administrative astfel efectuate, respingând restul pretențiilor reclamantei A. S.R.L..

Recursul exercitat împotriva hotărârii pronunțate în rejudecare după casare

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs pronunțată împotriva sentinței de fond în rejudecare după casare cu reținere

Prin Decizia nr. 3231 din 03 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 162 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.

A casat sentința atacată și a reținut cauza spre soluționare, stabilind termen la data de 28 octombrie 2022, pentru rejudecarea pricinii pe fond.

Hotărârea ce face obiectul contestației în anulare

Prin Decizia nr. 5002 pronunțată la data de 28 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza pe fond, după casarea cu reținere, a respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 5002 din 28 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 a formulat contestație în anulare contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.), invocând motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor invocate contestatoarea a susținut în esență că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, întrucât instanța nu procedat la citarea lichidatorului judiciar B., având în vedere că societatea se afla în procedura insolvenței încă din data de 21 octombrie 2022, când s-a înregistrat cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței și s-a declanșat procedura insolvenței la Tribunalul Dâmbovița, prin deschiderea dosarului nr. x/2022 .

Totodată, a susținut că motivarea hotărârii reprezintă un copy-paste al motivelor de recurs formulate de către AFIR, pe cale și le-a însușit în totalitate, fără a cerceta dacă societatea a încălcat vreo normă europeană cu intenție, sau dacă, într-adevăr a creat condiții artificiale, astfel cum susține recurenta.

Mai susține contestatoarea că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată din oficiu, excepție de procedură absolută și peremptorie, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, contestația în anulare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., republicat.

În speță, în urma verificării regularității promovării contestației în anulare de către contestatoarea A. S.R.L., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 506 din C. proc. civ.: "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă"; (2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancțiunea nulității acesteia."

Decizia ce face obiectul contestației în anulare a fost comunicată reclamantei la data de 05.05.2023, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul de recurs, iar contestația în anulare a fost transmisă de contestatoare, prin e-mail, la data de 31.08.2023, conform dovezii transmiterii electronice aflat la dosarul ce face obiectul prezentei judecăți, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Așadar, termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la data de 20.05.2023, într-o zi de sâmbătă, nelucrătoare, situație în care, conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la data de 22.05.2023, inclusiv.

Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deși curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestația în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depășește un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Cât privește termenul de un an de care s-a prevalat contestatorul, Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost comunicată anterior împlinirii acestui termen, astfel că sunt incidente prevederile primei teze a art. 506 C. proc. civ., contestatorul având obligația depunerii contestației în anulare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei.

Termenul de 1 an reprezintă un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

Cum dovada transmiterii electronice a contestației în anulare, aflată la dosar, indică faptul că memoriul conținând motivele de contestație a fost transmis instanței la data de 31 august 2023, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii, respectiv din data de 05.05.2023, împlinindu-se la 22.05.2023, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță.

Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute anterior și a textelor legale invocate, Înalta Curte, admițând excepția tardivității, invocată din oficiu, va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.), ca tardivă, păstrând astfel hotărârea atacată.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de contestație în anulare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge contestația în anulare promovată de contestatoarea A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.), ca tardiv formulată, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. (prin administrator judiciar B.) împotriva Deciziei nr. 5002 din 28 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.