ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5002/2022

Ședința publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Societatea B. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 7.04.2014, cu număr de ieșire x/8.04.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație bugetară în cuantum de 410.999,82 RON,

- anularea Deciziei de soluționare a Contestației formulate de Societatea B. S.R.L. și înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x/04.06.2014 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/19.08.2011, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă și a fost menținut în sarcina reclamantei debitul în cuantum de 410.999,82 RON,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 162 pronunțată la data de 16 iunie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. S.R.L., a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și Decizia nr. 18398/04.06.2014 de soluționare a contestației reclamantei împotriva procesului-verbal nr. x/08.04.2014.

A obligat pârâta ca, valorificând și concluziile asumate de expertul judiciar în expertiza judiciară financiar-contabilă administrată în cauză, expertiză care face parte din prezenta hotărâre, să reanalizeze situația reclamantei Societatea B. S.R.L. în ceea ce privește respectarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale incidente la speță, precum și cu privire la stabilirea cuantumului creanțelor bugetare datorate de reclamantă din contractul de finanțare nr. x/19.08.2011, pentru a stabili dacă există sume încasate de reclamantă fără temei legal, urmând ca pârâta să emită noi acte administrative cu privire la starea de fapt din prezentul dosar, pe baza reevaluării administrative astfel efectuate, iar restul pretențiilor reclamantei B. S.R.L. fiind respinse.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3231 din 03 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta – pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 162 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche.

A casat sentința atacată și a reținut cauza spre soluționare, stabilind termen la data de 28 octombrie 2022.

Prin decizia de casare, instanța de control judiciar a reținut, în esență, faptul că instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns criticilor și apărărilor formulate în cauză, sentința recurată cuprinde doar o înșiruire de evenimente, fără argumentele care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, instanța de fond preluând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără ca împrejurările de fapt și de drept esențiale să fie lămurite.

A constatat, totodată, Înalta Curte că instanța de fond nu a prezentat niciun argument personal în considerarea căruia și-ar fi format convingerea, și nu a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările pârâtelor, omologând concluziile raportului de expertiză, soluția fiind întemeiată exclusiv pe acestea.

A mai reținut Înalta Curte că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situației de fapt, nesocotind astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.

În concluzie, Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva argumentelor expuse, sentința atacată este nelegală, și, întrucât controlul judiciar nu poate fi exercitat, în lipsa unor considerente substanțiale, din care să rezulte o analiză temeinică a legalității actului administrativ atacat, prin prisma argumentelor recurentului-pârât, soluția care se impune este casarea hotărârii atacate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți în rejudecarea cauzei

Rejudecând cauza în fond după casarea cu reținere, prin prisma susținerilor din cererea de chemare în judecată, a apărărilor expuse în întâmpinarea pârâtului, coroborate cu probele administrate și câștigate cauzei, Înalta Curte apreciază că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva situației de fapt, se reține că la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/8.04.2014 întocmit de APDRP s-a avut în vedere următoarele aspecte:

FEADR este un instrument de finanțare creat de Uniunea Europeană pentru a sprijini țările membre, în implementarea Politicii Agricole Comune, reprezentând o oportunitate de finanțare pentru spațiul românesc, similar cu Programul SAPARD (acesta din urmă instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a ajuta statele candidate - țările care și-au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană - în procesul de pre-aderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale).

În cadrul Comitetului de Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, la data de 20 februarie 2008, a fost aprobat Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, denumit în continuare PNDR, document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul FEADR și aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr. x/17.07.2008.

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 cu modificările și completările ulterioare, misiunea FEADR este de a contribui la promovarea unei dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de piață și de susținere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, al politicii de coeziune și al politicii comune în domeniul pescuitului.

Gestionarea FEADR reprezintă astfel, atât o responsabilitate ce depășește interesele financiare ale României ca stat membru UE, cât și o mare oportunitate de dezvoltare economică și socială pentru spațiul românesc. FEADR este un sprijin financiar similar cu cel acordat prin Programul SAPARD (acesta din urmă fiind instrumentul financiar în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale pus la dispoziție de Uniunea Europeană în vederea sprijinirii statelor candidate în procesul de pre-aderare, sprijin de care a beneficiat și România în perioada 2000 – 2006).

Totodată, PNDR este documentul programatic ce cuprinde 4 axe prioritare privind acordarea de sprijin financiar, iar în cadrul Capitolului 5 sunt prezentate Informații cu privire la axe și măsurile propuse pentru fiecare axă și descrierea lor: Axa 1 - Ameliorarea competitivității sectoarelor agricol și forestier, Axa 2 – Ameliorarea mediului și a spațiului rural, Axa 3 - Calitatea vieții în mediul rural și diversificarea economiei rurale, Axa 4 – LEADER și Rețeaua națională de dezvoltare rurală. De asemenea, în cadrul acestui capitol sunt prezentate fișele tehnice ale fiecărei măsuri de sprijin financiar.

În conformitate cu alin. (1) al art. 14 din O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare, "Agenția, precum și organismul coordonator al agențiilor de plăți își vor desfășura activitatea în baza manualelor de proceduri și a instrucțiunilor de lucru acreditate, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale."

În vederea demarării în bune condiții a implementării măsurilor de sprijin din PNDR și respectiv pentru a putea primi proiectele depuse spre cofinanțare prin FEADR, s-au întocmit procedurile de lucru ale APDRP. Manualele de proceduri au fost elaborate de A.P.D.R.P. pe baza fluxurilor procedurale, au fost auditate de Direcția Audit Intern și prezentate Autorității Competente din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind aprobate ulterior prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 643/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a veni în sprijinul potențialilor beneficiari ai FEADR, instituțiile responsabile cu implementarea PNDR au întocmit Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, inclusiv pentru măsura 312 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de baza pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale", ghid care constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului conform cerințelor specifice ale FEADR.

Ghidul Solicitantului prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectului de solicitare a sprijinului, precum și modalitatea de selecție, aprobare și derulare a proiectului

Totodată, atât APDRP, cât și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au pus la dispoziția potențialilor beneficiari informații cu caracter general, atât în mod direct, prin intermediul personalului instituțiilor implicate, cât și prin intermediul pliantelor și îndrumarelor disponibile la sediile Direcțiilor pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală județene și sediile subscrisei din fiecare județ și din regiunile de dezvoltare ale României, precum și pe paginile de internet ale instituțiilor implicate.

Măsura 312 se încadrează în Axa III – "Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale" și are ca obiectiv general dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de munca si a veniturilor adiționale iar ca obiective specifice:

- Crearea si menținerea locurilor de munca în spațiul rural;

- Creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricole;

- Crearea si diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Reclamanta din prezenta cauză, a solicitat, prin Cererea de finanțare nr. x, înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (M.A.D.R. – A.P.D.R.P) cu nr. x/12.07.2010, acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii de către S.C. B. S.R.L. în localitatea Morteni, județul Dâmbovița".

În urma analizării cererii de finanțare și a documentelor anexate, A.P.D.R.P. a încheiat cu reclamanta Contractul de finanțare nr. x din 19.08.2011 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală, prin care Autoritatea contractantă (A.P.D.R.P.) s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 413.024 RON, echivalentul a maxim 99.960 Euro.

În urma controlului ex-post efectuat la sediul reclamantei, acesteia i-a fost transmis Proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/6.03.2014, iar reclamanta a răspuns, în termenul prevăzut de lege, prin formularea unui Punct de vedere cu privire la Proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (Adresa nr. x/17.03.2014), iar în urma analizării susținerilor reclamantei, A.P.D.R.P. a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, care face obiectul prezentei contestații.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 întocmit de APDRP s-a reținut faptul că, la data depunerii cererii de finanțare, reprezentantul legal al societății reclamante B. S.R.L. a omis să menționeze în Anexa 4.2 "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii participațiile deținute la celelalte două societăți legate și partenere", respectiv C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. fapt care a fost apreciat de instituția pârâtă ca fiind neregulă menită să conducă la retragerea ajutorului financiar nerambursabil.

Cu referire la acest aspect a concluzionat organul de control că "înființarea B. S.R.L. a avut în vedere accesarea de ajutor nerambursabil prin Program FEADR în cadrul Măsurii 312, utilajele achiziționate de societate urmând să presteze servicii către celelalte două societăți comerciale la care dna E. deține majoritatea părților sociale"

Totodată, a reținut echipa de control și faptul că în raport de prevederile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, coroborat și cu faptul că cele trei societăți comerciale activează pe piețe adiacente, precum și cu faptul că B. exercită o influență dominantă asupra celorlalte societăți, cele trei societăți sunt legate.

Prin Decizia nr. 18398/04.06.2014 emisă de APDRP a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor bugetare nr. x/08.04.2014.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta B. S.R.L. a criticat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 întocmit de APDRP susținând, în esență, următoarele:

4.1. Chiar dacă s-ar reține în sarcina sa o neexecutare a obligațiilor contractuale, această neexecutare nu este una serioasă;

4.2. Societatea B. S.R.L. nu a săvârșit o deturnare a scopului Contractului și a sumelor alocate;

4.3. Nu există o încălcare a angajamentelor asumate care să fie rezultatul intenției ori neglijenței reclamantei;

4.4. Contractul și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional;

4.5. Sancțiunea propusă nu este proporțională cu gravitatea faptei imputate;

Înalta Curte analizând probele administrate în cauză, reține că toate criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca atare.

În ce privește prima critică formulată, respectiv în mod nelegal a fost atrasă răspunderea reclamantei B. S.R.L. în temeiul Anexei 1 la Contractul de finanțare cu motivarea că nu este ținută de obligațiile prevăzute în Anexa 1 la contract întrucât această Anexă nu a fost pusă la dispoziția reclamantei, Înaltă Curte reține caracterul neîntemeiat al acesteia.

Verificând clauzele contractului se constată că prin art. 7 din Contract purtând denumirea marginală "Anexe" s-a prevăzut în mod excplicit că "Următoarele documente sunt anexate la prezentul contract și sunt parte integrantă a acestuia, având aceeași forță juridică: Anexa I – Prevederi Generale (...)"

Potrivit dispozițiilor art. 1270 C. civ. "(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege"

Aplicând aceste dispoziții legale în prezenta cauză, se constată că prin semnarea contractului, reclamanta a avut cunoștință și de cele 6 anexe ale contractului. Afirmația reclamantei B. S.R.L. că nu a primit aceste anexe nu poate fi primită, fiind contrazisă de Actul adițional nr. x încheiat la data de 12.09.2011 și semnat de reclamantă prin care a fost modificat art. 3, art. 9, art. 10 din Anexa I prevederi Generale ale Contractului de Finanțare, Act adițional aflat la dosar fond, vol. I.

Prin urmare, este evident că reclamanta avut cunoștință de prevederile Anexei I la contractul de finanțare, astfel că este neîntemeiată critica formulată.

Sunt neîntemeiate criticile potrivit cărora reclamanta B. S.R.L. nu a săvârșit neregului în executarea contractului și nu a încălcat obligațiile prevăzute prin contract, în anexele acestuia sau în legislația aplicabilă, critici ce vor fi analizate împreună, instanța răspunzând prin considerente comune.

Înalta Curte constată că, în analiza demersului judiciar, trebuie pornit de la dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, act normativ prin care neregula a fost definită potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Înalta Curte constată în cauză are aplicabilitate și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, care – în art. 1 alin. (2) – prevede următoarele: "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

În egală măsură, și regulamentul specific Fondului European de Dezvoltare Regională, anume Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, definește – în art. 2 pct. 7 - neregularitatea ca "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Plecând de la aceste dispoziții legale se constată caracterul nefondat al criticii formulate întrucât, în afara unor obligații reflectând percepția subiectivă a reclamantei asupra situației de fapt, aceasta nu a făcut dovada unei situații contrară celei reținute prin procesul-verbal atacat, dovadă care să inducă instanței de judecată concluzia că pârâtul cu încălcarea dispozițiilor legale a emis procesul-verbal de contravenție atacat.

Astfel, reclamanta avea obligația de a declara participațiile avute la alte societăți, ce ar fi putut avea legătură cu societatea beneficiară a contractului de finanțare.

Asociatul unic al reclamantei a completat Declarația pe propria răspundere privind încadrarea societății în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, însă nu a menționat participațiile deținute ca asociat la alte societăți comerciale, participații care sunt de natură să influențeze eligibilitatea proiectului.

Conform art. 3 din Anexa I la contractul de finanțare reclamanta avea obligația de a declara participațiile avute în alte societăți partenere și în alte societăți legate, astfel cum definite acestea de prevederile art. 4

3 și

4

4

din Legea 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, participații ce ar fi putut avea legătură cu societatea beneficiară a contractului de finanțare, mai ales dacă acestea activau pe aceeași piață sau pe piață adiacentă.

Potrivit art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, introdus prin introdus prin O.G. nr. 27/2006, publicată în M.Of. nr. 88 din 31 ianuarie 2006:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(…) (3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză."

Înalta Curte reține că, spre deosebire de situațiile enumerate la alin. (1) al art. 4

4

din Legea 346/2004, alin. (4) și alin. (5) ale art. 4

4

din același act normativ adaugă o condiție suplimentară pentru ca două sau mai multe societăți să fie considerate afiliate (legate) prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, respectiv aceea ca societățile analizate să își desfășoare activitatea sau cel puțin o parte din activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Legătura prezumată de legiuitor din perspectiva dispozițiilor art. 4

4

alin. (3) din Legea nr. 346/2004 nu presupune numai identificarea participației unei persoane în ambele societăți analizate ci demonstrarea faptului că această persoană deține controlul asupra ambelor societăți, având majoritatea drepturilor de vot în ambele societăți sau dreptul de a numi majoritatea membrilor organelor de conducere sau supraveghere în ambele societăți ori are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia.

Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se reține că din investigarea bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului a rezultat faptul că:

- sediu social: sat Neajlovu, comuna Morteni, camera nr. 2, jud. Dâmbovița

- capital social 200 RON

- asociați: E. – 100%

- administrator F.

- Sediu social: jud. Dâmbovița

- capital social 200 RON

- asociați:G. 25%, H. 25%, E. – 50%, administrator G..

S-a constatat, de asemenea, că asociatul unic al S.C. B. S.R.L. mai deține participații la o altă societate comercială, respectiv S.C. D. S.R.L., iar din interogarea bazei de date a ONRC cu privire la această societate s-a constatat:

- Sediu social: loc. Găești, oraș Găești, str. x, jud. Dâmbovița

- capital social 200 RON

- asociați: E. 95%, I. 5%, administrator: I.

S-a verificat, de asemenea, dacă persoanele nominalizate ca și asociați/administratori ai societăților mai sus menționate mai figurează și în alte societăți, ocazie cu care s-au constatat următoarele:

- E. – nu mai figurează ca asociat/administrator în alte societăți comerciale active;

- F. – nu mai figurează în baza de date ONRC ca asociat/administrator la alte societăți comerciale;

- G. – este asociat la J. SRL

- sediu social: sat Neajlovu, comuna Morteni, nr. 90 camera 1, jud. Dâmbovița

- capital social: 200 RON

- asociați: G.

- administrator: G.

- conform documentelor justificative puse la dispoziția echipei de control din cadrul C.R.P.R.P. 3 Sud Muntenia serviciile au fost prestate exclusiv către S.C. K. S.A. Vedea

- H. – nu mai figurează în baza de date ONRC ca asociat/administrator la alte societăți comerciale;

Aplicând dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 situației din prezenta cauză se constată că S.C. B. S.R.L și S.C. D. S.R.L sunt întreprinderi legate în accepțiunea prevederilor art. 4

4

alin. (1) lit. a) din Legea 346/2004, împrejurare ce rezultă din faptul că doamna E., în calitate de asociat unic al reclamantei S.C. B. S.R.L are și calitatea de acționar majoritar în cadrul S.C. D. S.R.L, deținând 95 % din părțile sociale ale acesteia.

Aplicând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză se constată că S.C.B. S.R.L și S.C. C. S.R.L sunt întreprinderi legate în accepțiunea prevederilor art. 4

4

din Legea 346/2004, iar această împrejurare rezultă din faptul că doamna E., în calitate de asociat unic al reclamantei S.C.B. S.R.L are și calitatea de asociat în cadrul S.C. C. S.R.L, deținând 50 % din părțile sociale ale acesteia.

Se reține și faptul că S.C. C. S.R.L. a fost înființată la data de 24.03.1998, iar conform datelor publicate pe site-ul www.x.ro, secțiunea "informații fiscale și bilanțuri" la 31.12.2009 înregistra pierderi în valoare de 30.554 RON.

D. S.R.L. a fost înființată la data de 01.10.2009, iar conform datelor publicate pe site-ul www.x.ro, secțiunea "informații fiscale și bilanțuri" la 31.12.2009 înregistra pierderi în valoare de 1.702 RON.

Prin urmare, aceste două societăți erau în imposibilitate de a aplica pentru finanțare în cadrul Măsurii 312 – Program FEADR, astfel că a fost înființată societatea B. S.R.L. cu scopul accesării unui ajutor nerambursabil prin Program FEADR în cadrul Măsurii 312, utilajele achiziționate se această societate urmând să presteze servicii către celelalte două societăți comerciale la care dna. E. deține majoritatea părților sociale.

O dovadă în acest sens sunt chiar centralizatoarele de lucrări efectuate în anii 2012 și 2013 transmise de reclamanta B. S.R.L. din care rezultă:

- În anul 2012 – 53,80% din totalul serviciilor prestate au fost realizate pentru C. S.R.L. și D. SRL

- În anul 2013 – 36,14% din totalul serviciilor prestate au fost realizate pentru C. S.R.L. și D. S.R.L..

În raport de această situație, se constată că este îndeplinită și condiția impusă de art. 4

4

alin. (1), (4) și 5

din Legea 346/2004 ca societățile analizate să își desfășoare activitatea sau cel puțin o parte din activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Prin urmare, rezultă că prin înființarea societății B. S.R.L. nu a fost creată o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 – acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală, ci ca o societate interdependentă cu scopul clar de a obține sprijin financiar nerambursabil, astfel că susținerile acesteia că nu a săvârșit nicio neregulă nu poate fi primită.

Va reține Înalta Curte și încălcarea de către reclamantă a prevederilor cuprinse în contractul de Finanțare x/19.08.2011, încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și beneficiarul S.C. B. S.R.L., respectiv:

Art. 1 (2) din Contractul de Finanțar

1(2) "Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite de acest Contract, care este constituit din Contractul de Finanțare și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Cererea de finanțare depusă de beneficiar, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare și implementare, fac parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului prevăzută la art. 2 alin. 8."

Art. 2 alin. 8 din Contractul de Finanțare

2(8) "Durata de valabilitate a contractului de finanțare este de 5 ani începând cu data semnării acestuia de către ambele părți.

Durata de monitorizare a contractului este de 2 ani și se calculează de la data ultimei plăți efectuată de către Autoritatea Contractantă."

Articolul 1 din Anexa I la Contractul de Finanțare

1(1) "Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare."

Articolul 3 din Anexa I la Contractul de Finanțare

3(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare

De asemenea, pe perioada de valabilitate și de monitorizare a contractului, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul.

Modificările substanțiale sunt acelea care: afectează condițiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau colectivități publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare în natură a proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului; încetarea sau delocalizarea activității pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil, etc.

Dacă Autoritatea Contractantă constată că obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe perioada de valabilitate și monitorizare a contractului își rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat."

Articolul 4 din Anexa I la Contractul de Finanțare

"Beneficiarul va adopta o asemenea conduită care va evita conflictul de interese, definit conform legislației în vigoare."

Articolul 8 din Anexa I la Contractul de Finanțare

8(5) "În cazul în care, pe parcursul perioadei de valabilitate și monitorizare a contractului, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.):

a) la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare;

b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

8(6) "Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate și de monitorizare a contractului să mențină în funcțiune investiția realizată și să demonstreze utilitatea acesteia conform descrierilor formulate și a angajamentelor asumate prin Cererea de Finanțare."

8(7) "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația în perioada de valabilitate și monitorizare a prezentului contract de finanțare."

Articolul 11 din Anexa I la Contractul de Finanțare

11(3) "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă."

Articolul . 17 din Anexa I la Contractul de Finanțare

17(1) "Prin neregulă în accepțiunea prezentului contract se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare (...), precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect obținerea unor avantaje nejustificate și, în același timp, prejudicierea bugetului general al CE sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național."

17(3) "Dacă Autoritatea Contractantă stabilește că actele/faptele Beneficiarului au drept scop obținerea unui avantaj care contravine

17(4) "În cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui (...) integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante (...)"

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Arătăm astfel că APDRP are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

Cât privește critica referitoare la încălcarea principiului proporționalității, Înalta Curte constată că și aceste susțineri sunt lipsite de substanță și nesusținute de ansamblul dovezilor administrate.

Potrivit principiului proporționalității, așa cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Principiul proporționalității presupune prin urmare, orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor, să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și, în același timp, cea mai rezonabilă, iar potrivit la art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli si al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli, se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia".

Ca atare, revine în sarcina părții care invocă nerespectarea de către autoritate a acestui principiu, să facă dovada împrejurării că măsura dispusă în cazul său excede gravității neregulii constatate și că, în acest mod, prin caracterul disproporționat, se îndepărtează de la scopul său legitim.

Dispozițiile legale anterior menționate, evidențiază următoarele condiții cumulative pentru ca o neregulă să determine emiterea de către pârâtă a unui proces-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, respectiv:

- să existe o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene;

- natura și frecvența neregulilor să afecteze scopul proiectului/programului respectiv și să aibă un impact financiar;

- măsură administrativă adoptată de emitere a titlului de creanță trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit;

Rezultă din cele ce preced că premisa aplicării de corecții financiare, în conformitate cu prevederile precitate constă în existența unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, iar prin această abatere să se fi cauzat un prejudiciu sau să fie aptă de a produce un asemenea prejudiciu, printr-o sumă plătită necuvenit.

Sub aspect procedural, mijloacele de probă trebuie să facă dovada atât a existenței situației premisă (abaterea) cât și a existenței și întinderii prejudiciului ori a posibilității certe de a produce un asemenea prejudiciu, pentru a ne afla în prezența unei nereguli, iar în cauză aceste condiții au fost dovedite așa cum s-a arătat anterior.

Potrivit art. 4 punctul 8 din Regulamentul (UE) NR. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Sunt avute în vedere de către instanță și dispozițiile art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 potrivit cărora "orice abatare atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificxat sau prin pierderea totală sua parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primiri unui avans".

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, pct. 47 și C-199/03, pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-271/01, pct. 48, C-465/10, pct. 35), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării sprijinului financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare.

Astfel, prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene sau bugetelor naționale, poate fi real sau potențial, iar producerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesate, atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Înalta Curte subliniază în acest context că tocmai gravitatea abaterii, care presupune o conduită premeditată de eludare a intensității ajutorului financiar, ceea ce atrage nerealizarea scopului urmărit prin acordarea finanțării, a determinat legiuitorul european să impună ca măsură justificată și în deplin acord cu principiului proporționalității retragerea integrală a sprijinului acordat.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Prin urmare, și din această perspectivă, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și vor fi respinse.

Și ultima critică prin care se susține că procesul-verbal de constatare a neregulii încalcă și condițiile legale pentru atragerea răspunderii contractuale a reclamantei, critică prin care se susține că pentru atragerea răspunderii reclamantei este nevoie de îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate, nu poate fi primită.

Angajarea răspunderii reclamantei este dispusă în temeiul legii. Astfel, așa cum s-a arătat potrivit dispozițiilor art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 "orice abatare atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificxat sau prin pierderea totală sua parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primiri unui avans".

Prin urmare, producerea unei nereguli determină angajarea răspunderii reclamantei, iar în cauză fapta ilicită o reprezintră tocmai abaterea săvârșită de reclamantă, respectiv a omis să menționeze în Anexa 4.2 "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii participațiile deținute la celelalte două societăți legate și partenere", respectiv C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. fapt care a fost apreciat de instituția pârâtă ca fiind neregulă menită să conducă la retragerea ajutorului financiar nerambursabil.

Pe de altă parte, regulamentele UE nu interzic recuperarea ajutorului acordat în situația în care, la o verificare ulterioară, se constată nereguli. În acest sens, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l`Interieur, de l`Outre-mer, des Collectivies territoriales et de l`Immigration din 21 decembrie 2011: "împrejurarea că autoritățile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenției cu privire la alegerea cocontractantului înainte de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, aceasta nu influențează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/1995." Răspunzând celei de-a doua întrebări, CJUE a statuat: "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenție FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acțiunii subvenționate, constituie o "abatere" în sensul art. 1 din Regulamentul nr. 2988/1995 chiar dacă autoritatea națională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenții, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma să îi încredințeze realizarea acțiunii subvenționate".

Prin urmare, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării sprijinului financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare.

În consecință, neprobându-se sub niciun aspect nelegalitatea actelor administrative atacate, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Societatea B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Rejudecând cauza după casare cu reținere:

Respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Societatea B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2022.