ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3943/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.11.2016, emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a Deciziei nr. 1984/26.01.2017 de respingere a Contestației și, pe cale de consecință, obligarea AFIR la luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca dispozițiile Procesului Verbal nr. x/22.11.2016 și ale Deciziei nr. 1984/26.01.2017 să nu producă efecte față de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate și avansate de către reclamantă în vederea soluționării cauzei.

Prin sentința civilă nr. 100/F/2017 pronunțată în data de 14 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.11.2016 și decizia nr. 1984/26.01.2017 emise de pârâtă, a respins restul cererilor și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 11.950 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 100/F/2017 pronunțată la 14 iunie 2017 de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Instituția pârâtă a făcut o amplă prezentare a cauzei, istoricul speței, criticând hotărârea atacată sub aspectul încălcării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și Anexa 4 din contractului de finanțare.

Sub acest aspect arată următoarele:

- instanța de fond în motivarea sentinței recurate preia succint și enumerativ susținerile reclamantei indicând elementele care conduc la nelegalitatea titlului executoriu fără însă a indica și temeiul juridic pe care se întemeiază.

- față de motivarea instanței de fond potrivit căreia pârâta nu demonstrează existenta neregulii și îndeplinirea condițiilor necesare pentru constatarea unei nereguli, învederează că prin conduita urmată de executantul lucrărilor și de către beneficiarul din contractul de finanțare sunt încălcate normele de drept material menționate în O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ghidul Solicitantului pentru măsura 121, R.E. 65/2011 și clauzele contractuale.

Arată că pârâta a luat in considerare atât concluziile ANAF, susținerile contractorului și ale beneficiarului și, în urma propriilor verificări, a concluzionat că în speță se regăsește în situația unei nereguli.

- în mod nejustificat instanța de fond reține că nu a demonstrată în actele administrative contestate existența neregulii sub aspectul existenței prejudiciului, deși admite faptul că beneficiarul și contractorul au o conduită defectuoasă și au subcontractat lucrările.

Arată sub acest aspect că modul de realizare a obiectivelor propuse de însuși beneficiar a fost analizat de experții săi, iar în speță, în urma analizei documentare complexe s-a observat că este produsă o neregulă care constă in subcontractarea totală a lucrărilor de către S.C. B. S.R.L.

- motivarea hotărârii atacate denotă faptul că nu au fost luate în considerare susținerile și explicațiile oferite de pârâtă în cadrul apărărilor depuse la dosarul cauzei.

- instanța de fond în mod nejustificat și cu încălcarea normelor de drept material ale O.U.G. nr. 66/2001 reține faptul că a avizat anterior dosarul de achiziții al beneficiarului cunoscând astfel situația regăsită de ANAF în urma controlului.

De asemenea, învederează că a expus, detaliat, coroborat elementele necesare care converg către demonstrarea existenței unei nereguli inclusiv sub aspectul producerii unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene, astfel cum impune jurisprudența CJUE.

Apreciază că la acest moment există neconcordanțe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare și situația existentă în prezent fapt, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce conduce la constituirea unui debit parțial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuție lucrări nr. x/28.09.2012 încheiat intre A.. și S.C. B. S.R.L..

În ceea ce privește procentul lucrărilor subcontractate, din analiza contractelor care le-au fost puse la dispoziție atât recurentei, cât și A.N.A.F. s-a constatat că în proporție de 100% lucrările contractate și care priveau cheltuielile eligibile ale proiectului au fost subcontractate.

- sentința recurată încalcă normele de drept material (O.U.G. nr. 66/2011) cât și clauzele contractuale cu privire la interdicția aducerii vreunei schimbării a proiectului ce a fost inițial supus aprobării Autorității Contractante cu ocazia evaluării cererii de finanțare.

- în temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial. iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 8 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.11.2016, emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a Deciziei nr. 1984/26.01.2017.

Prin actele atacate, s-au verificat o serie de nereguli semnalate, cu posibile implicații financiare și au vizat respectarea de către reclamanta A. a Contractului de finanțare nr. x/08.05.2012 în baza căruia aceasta a obținut o finanțare nerambursabilă în valoare de 3.448.676 RON în cadrul Programului FEADR măsură 121 în vederea realizării proiectului "Înființare fermă creștere ovine în localitatea Viscri, Județul Brașov".

S-a reținut existența unui debit parțial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuție lucrări nr. x/28.09.2012 încheiat între reclamantă și S.C. B. S.R.L., reținându-se ca neregulă faptul ca S.C. B. S.R.L. ar fi subcontractat toate lucrările.

Instanța de fond a admis acțiunea apreciind că sunt întemeiate criticile reclamantului aduse actelor administrative.

Împotriva acestei soluții, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs apreciind că instanța de fond a interpretat eronat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ghidul Solicitantului pentru măsura 121, R.E. 65/2011 și clauzele contractuale, întrucât neregula imputată reclamantului este aceea de subcontractare totală a lucrărilor asumate prin contractul de execuție lucrări de către S.C. B. S.R.L.

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-pârât cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că nu există neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, context în care actele administrative atacate nu au fost legal întocmite.

Prin actele contestate s-a reținut că, reclamantul A.. a atribuit contractul de execuție lucrări nr. x/28.09.2012 în valoare de 4.680.694 RON + TVA (1.123.367 RON) societății B. S.R.L., iar la data de 29.11.2012 Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov a emis fișa de avizare a dosarului de achiziție nr. 3799/29/11/2012.

În cuprinsul actelor contestate s-a susținut că execuția lucrărilor de construcții a fost realizată în perioada aprilie 2013 - aprilie 2014, ele fiind finalizate la data de 06.05.2014, iar în oferta firmei câștigătoare, S.C. B. S.R.L. a cărei activitate principală este "Inginerie și consultanță tehnică legate de acestea", nu este menționat nici un subcontractant, deși societatea a subcontractat în totalitate lucrările asumate.

Trebuie precizat că potrivit art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 doar subcontractarea totală este interzisă pentru operațiunile derulate pentru cofinanțarea din FEADR.

Înalta Curte constată, din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, a prevederilor incidente și în acord cu motivarea instanței de fond că, nu a avut loc o subcontractare totală a lucrărilor ce au făcut obiectul contractului execuție lucrări nr. x/28.09.2012 de către S.C. B. S.R.L., întrucât societatea avea obligația potrivit clauzelor contractuale de a executa lucrări, presta servicii și achiziționa produse.

În mod judicios judecătorul fondului a reținut că societatea B. S.R.L. "a achiziționat principalele materiale și echipamente în scopul realizării obiectivului de investiții, a efectuat prestări de servicii respectiv servicii de transport, servicii de teste de laborator, a închiriat utilajele necesare organizării de șantier și derulării lucrărilor, a supravegheat și coordonat activitățile prin angajarea unui manager de proiect și a unui responsabil tehnic cu execuția și a efectuat și unele lucrări de execuție subsecvente achizițiilor efectuate."

Judecătorul fondului a stabilit că în cauză a avut loc o subcontractare parțială, permisă de art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, context în care devenit incidente prevederile art. 4.4 din contractul de finanțare ce prevăd obligarea firmelor ce participă la procedura de achiziție publică să o declare.

În acest context nu poate fi reținută susținerea recurentului-pârât în sensul că beneficiarul trebuia să declare subcontractanții, întrucât aceasta era o obligație stabilită în sarcina firmelor participante la procedura de achiziție publică, beneficiarul neavând posibilitatea verificării.

Trebuie precizat că atât timp cât beneficiarul a respectat cauzele contractuale nu poate fi considerată ca fiind o neregulă, astfel cum este ea prevăzută de art. 2 lit. e) din O.G. Nr. 66/2011, ceva ce nu intră în obligația acestuia. Mai mult, astfel cum corect a reținut instanța de fond "în contractul de execuție lucrări încheiat de beneficiar, în acord cu prevederile contractului de finanțare s-a prevăzut la art. 7 că executantului nu îi este permis a subcontracta, parțial sau total, lucrarea la terți, fără a avea acceptul scris al beneficiarului".

În acest context, criticile recurentului-pârât vizând legalitatea deciziei și a procesului-verbal nu poate fi reținută, întrucât beneficiarul a respectat prevederile contractului de finanțare, neputându-i-se imputa faptele executantului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat, ca nefondat.

În temeiul art. 451 C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A., a sumei de 6000 RON, reprezentând onorariu avocat și va respinge în rest cererea potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat că onorariul solicitat este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat în condițiile concrete ale speței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE împotriva sentinței civile nr. 100/F/2017 din data de 14 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 6000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.