Decizia nr. 1850/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 183/2016 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea în tot a actului administrativ constând în Decizia de soluționare a contestației nr. 48383/24.12.2015, și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei de a efectua către societate plățile aferente tranșelor 1 și 2 în cuantum de 578.26 RON (244.477,27 RON tranșa 1, respectiv 333.783.73 RON tranșa 2).

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 183 din 09 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 48383/24.12.2015.

Recursul Împotriva Sentinței nr. 183 din 09 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, solicităm în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând litigiul în fond, admiterea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, anularea în totalitate a Deciziei de soluționare a contestației formulată de către reclamantă și înregistrată la Agenția de Plăți pentru Finanțarea Investițiilor Rurale cu nr. x/24.12.2015, și pe cale de consecință, obligarea intimatei-pârâte de a efectua către societate plăți aferente tranșelor 1 și 2 în cuantum de 578.261 RON (244.477.27 tranșa 1 respectiv 333.783:73 RON tranșa 2) și la plata de cheltuieli de judecată. Recurenta, după ce a expus situația de fapt, a susținut că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală, aceasta reținând în mod greșit starea de fapt existentă între părți, interpretând în mod greșit probațiunea administrată în cauză și neținând cont de niciuna dintre apărări, în cuprinsul considerentelor existând o scrie de contradicții, în motivarea soluției limitându-se doar a-și însuși motivația intimatei-pârâte de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, fără a indica de ce se raliază opiniei intimatei-pârâte, hotărârea nefiind motivată. Recurenta arată că toate aceste aspecte reținute în cuprinsul procesului-verbal au existat și au fost cunoscute de către autoritatea pârâtă pentru ambele societăți, cererile de finanțare cu întreaga documentație aferentă, și cu toate acestea s-a acordat ambelor societăți punctajul necesar pentru încheierea contractelor de finanțare, motiv pentru care nu se poate înțelege motivul că după aproape 2 ani de zile și în baza acelorași documente s-a ajuns la concluzia că societatea și-a creat condiții artificiale pentru a beneficia de fonduri europene. În cuprinsul Anexei 1 la procesul-verbal se redau comparativ o serie de asemănări între proiectul de finanțare al societății și cel al SC B. SRL, asemănări ce au dus la concluzia că investiția a devenit neeligibilă. La lit. C) și D) din cuprinsul Anexei I sunt indicate sediul social, respectiv locul amplasării proiectului, GG. pentru societate și GG. pentru societatea B. SRL, aspecte care nu pot fi reținute în detrimentul reclamantei, întrucât societatea a achiziționat imobilul teren în cursul anului 2012, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, iar cealaltă societate abia în cursul anului 2013. De altfel, nu există niciun impediment ca două societăți învecinate să aplice și să încheie contracte de finanțare. A se considera altfel, ar însemna a se produce discriminări și mai grav a se aduce atingere principiului constituțional al egalității la șanse, inclusiv liberei circulații a pieței. La lit. G) sunt prezentați asociații celor două societăți la data depunerii cererilor de finanțare, numita C. pentru societate și numita D. cu un procent de 75%, respectiv numitul E. cu un procent de 25% pentru societatea SC B. SRL. Este adevărat că ambii asociați indicați la această literă sunt cunoscuți ai administratoarei societății recurente-reclamante, cea dintâi din prisma relațiilor din câmpul muncii în calitate de inspector de resurse umane pe care numita C. le-a desfășurat la SC B. SRL, iar cel din urmă este chiar soțul administratoarei societății recurentei-reclamante, însă aceste aspecte nu au fost ascunse, existau și au fost cunoscute și la momentul admiterii cererii de finanțare pentru cele două societăți, astfel că nu există nicio explicație de ce prin prisma acestora se încearcă acreditarea ideii de creare a unor condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar de către SC A. SRL. Plecând de la opinia comisiei de control, menținută de către intimata- pârâta ar însemna că două persoane care se cunosc nu sunt apte să solicite ambele acordarea de finanțări întrucât una dintre ele sau ambele ar crea suspiciuni de existență a unor condiții artificiale, proiectul lor urmând a fi considerat neeligibil, ceea ce este contrar legii firii. Ceea ce nu se specifica în cuprinsul deciziei de soluționare este împrejurarea potrivit căreia, în prezent, și chiar și la data efectuării controlului de către inspectori la sediul societății, dl. E. nu mai deține/deținea nicio calitate și nu mai este angajat al SC B. SRL din data de 21.10.2015, potrivit extrasului revisal ce a fost comunicat. De asemenea, încă din cursul anului 2013, înainte de depunerea cererii de finanțare de către ambele societăți, numitul E. a dorit să iasă din societatea B. SRL, motiv pentru care a și vândut o parte din părțile sociale, reprezentând 75% numitei D.. Motivul pentru care acesta a mai rămas cu 25 de procente în societate este acela potrivit căruia societatea avea o serie de datorii, iar cei doi asociați au convenit ca dl. E. să mai rămână în cadrul societății până la achitarea acestora, plecând din societate în cursul anului 2014, în prezent nedeținând nicio funcție la SC B. SRL. La pct. H din Anexa 1 se învederează faptul că dl. E., angajat al SC B. SRL în calitate de director de societate comercială și soț al d-nei C. face anumite operații în contul firmei SC A. SRL. Dl. E. a avut specimen de semnătură pentru societatea beneficiară, însă trebuie avută în vedere geneza existenței acestui drept. Cei doi sunt căsătoriți, având împreună 2 fete minore, cu vârste până în 8 ani. Întrucât administratoarea societății beneficiare este cea care se ocupă aproape exclusiv de creșterea și educarea acestora, ducându-le la școală, scoțându-le de acolo, petrecând cea mai mare parte a zilei cu aceasta, de multe ori îi era imposibil a se prezenta la bancă pentru a ridica bani, pentru a efectua plăți ce necesitau urgență, astfel că în virtutea existenței unei căsnicii între aceasta și dl. E., a încrederii între soți, a sprijinului reciproc, administratoarea SC A. SRL i-a dat acestuia specimen de semnătură, fără a se gândi vreodată că prin aceasta s-ar putea să întâmpine dificultăți în derularea proiectului de finanțare și în încasarea sumelor de bani datorate ca urmare a finalizării contractului de finanțare la termen. De observat este faptul că societatea beneficiară pentru a-și duce la bună finalitate obligațiile asumate în cuprinsul contractului de finanțare a încheiat o serie de contracte de credit, în care figurează ca și garanți cei doi soți, astfel că și din această prismă este justificată efectuarea operațiilor în contul firmei SC A. SRL de către soțul administratoarei. Recurenta arată că era foarte important a se reține pentru demontarea suspiciunii de creare a unor condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri nerambursabile împrejurarea potrivit căreia cele două societăți au coduri CAEN diferite: Societatea A. SRL este beneficiara codurilor 2223 - fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții, respectiv 2512 - fabricarea de uși și ferestre din metal, iar SC B. SRL deține codul 1623 - fabricarea altor elemente de dulgherie. Nu se poate reține nicio culpă societății pentru faptul că din istoricul activităților autorizate a reieșit că societatea vecină a desfășurat în trecut activități autorizate în afara sediului social și sediilor secundare, aferente codului CAEN 2223. A se interpreta altfel, ar însemna ca unei societăți care își dorește să desfășoare o activitate potrivit unui cod CAEN folosit deja în trecut de o altă societate, să i se refuze acest drept, sau și mai rău să i se permită inițial, iar ulterior să fie sancționată pentru aceasta. La lit. M), N, O ni se exemplifică că firma de proiectare, dirigintele de șantier, precum și firma de consultanță sunt identice pentru ambele societăți. Nu se justifică de ce acest aspect apare a fi o problemă, în condițiile în care recurenta a ales să lucreze cu aceștia ca urmare a recomandărilor ce au fost primite cu privire la ei, atât la momentul depunerii cererii de finanțare, cât și ulterior, toate persoanele indicându-i ca fiind "(...) cei mai buni din oraș". Este adevărat și faptul că administratoarea societății beneficiare a comunicat numitei D., administratoare a SC B. SRL, aceste aspecte, și probabil de aceea și această societate a ales să lucreze cu aceeași firmă de proiectare, diriginte de șantier, precum și firmă de consultanță. De altfel, mai există o serie de societăți ce au apelat la contracte de finanțare și au lucrat cu această firmă de proiectare, cu acest diriginte de șantier și cu această firmă de consultanță. Atâta timp cât nu s-a impus ca și o condiție de eligibilitate a proiectului de a lucra cu o anumita firmă de proiectare, cu un anumit diriginte de șantier, respectiv cu o anumita firmă de consultanță, s-a ceea ce este în beneficiul societății, motiv pentru care nu se poate imputa nicio culpă că o altă societate beneficiară a unui proiect de finanțare a avut aceeași echipă. Nu există vreo explicație de ce coincidența datei de depunere a cererilor de finanțare, 06.02.2014, ar conduce la concluzia creări de condiții artificiale, întrucât cu o zi înainte au fost contactați telefonic de către reprezentantul GAL pentru a se prezenta la data de 06.02.2014 în vederea depunerii cererii de finanțare, această dată fiind printre ultimele zile de depunere. Nu se înțelege cum atât echipa de control, cât și intimata-pârâtă a ajuns la concluzia că investiția a devenit neeligibilă, impunându-se încetarea contractului de finanțare, în condițiile în care echipa de control deplasându-se personal la locul investiției au observat, ba mai mult au și reținut în cuprinsul proiectului de proces-verbal, precum și în procesul-verbal, faptul că locul de implementare a investițiilor celor două societăți SC A. SRL și SC B. SRL deși sunt învecinate, acestea sunt delimitate printr-un gard despărțitor din stâlpi de metal și plasă metalică, investiția SC B. SRL fiind finalizată și există depusă cerere de plată finală care se află în stadiul de evaluare la CRF1R 6 Satu Mare. De asemenea, cele două construcții nu sunt identice nici ca suprafață construită și nici ca și materiale de construcție utilizate, utilitățile fiind separate pentru fiecare beneficiar, iar accesul la ambele investiții se face direct din DN I C Baia Mare - Seini prin intrări diferite. În ceea ce privește împrejurarea că nu au fost create noi locuri de muncă în condițiile în care angajarea personalului necesar procesului de producție s-a realizat prin preluarea în mod artificial a 2 angajați de la firma SC B. SRL, recurenta arată că prin înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată, precum și prin explicațiile date cu aceeași ocazie a făcut dovada faptului că nu a preluat în mod artificial nici un angajat al SC B. SRL. Ba mai mult, potrivit Registrului salariați din data de 06.11.2015, societatea are un număr de salariați ce se ridică la nivelul a 10, din care scăzând, cei 2 salariați presupuși a fi preluați în mod artificial de către societatea se ajunge la cifra 8, acesta fiind numărul de locuri de muncă noi create de către SC A. SRL, toate cele 8 persoane, nedesfășurând vreodată activități lucrative pentru SC B. SRL. Or, criteriul de selecție pentru acordarea finanțării cu privire la nr. de angajați a fost de 6, fiind create în plus încă 2 locuri de muncă. Cu privire la susținerea potrivit căreia, ponderea majoritară a relațiilor comerciale se desfășoară exclusiv între beneficiar/entități ce au aceeași asociați/administratori, fiind astfel distrusă din fașă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum de activitate, de un singur grup, recurenta susține că aceasta este nefondată. Astfel, în dovedirea existenței de relații comerciale și cu alte societăți au fost depuse un număr de 162 de facturi emise de către SC A. SRL ca urmare a raporturilor contractuale dintre aceasta și numeroși alți cumpărători: precum F., G.. H., I., J.. K., L.. M.. N.. O.. P., Q., R., S.. T., U., V.. etc. Din pct. de vedere al intimatei-pârâte, suspiciunea privind crearea unor condiții artificiale în obținerea de fonduri a fost confirmată și din prisma faptului că societatea ar avea în prezent un singur furnizor, și anume societatea B. SRL. Nici această susținere nu este aptă de a sta în picioare și a justifica încetarea unui contract de finanțare, întrucât nu corespunde realității. Potrivit Ponderii Furnizori iunie 2014- decembrie 2014 emise de societatea beneficiară, pe lângă societatea vecină a achiziționat de la SC W. SRL, X., Y., Z., iar potrivit Ponderii Furnizori ianuarie 2015 - septembrie 2015 emise de către societate, pe lângă achizițiile de la SC B. SRL am mai cumpărat de la AA., SC W. SRL, SC BB. SRL, Z., CC.., DD., EE. SRL, X., Y.. Vizualizând cele două ponderi se observă faptul că deși în perioada iunie- decembrie 2014 SC B. SRL deținea un procent majoritar, în cursul anului 2015 procentul majoritar în deține AA.. Desigur că societatea la început, deși deținea o parte din utilaje, nu deținea o hală de producție, la început efectuând doar comerț, nu și producție, astfel că a fost nevoită să cumpere de la SC B. SRL, și în condițiile în care aceasta se afla în vecinătate, desigur că s-a agreat ideea de a se achiziționa de aici produsele, fără a mai fi nevoie a se suporta și contravaloarea transporturilor. Însă se impune a se observa faptul că începând cu luna mai 2015, nu s-a mai achiziționat nimic de la SC B. SRL. În raport de aceste aspecte, societatea a consolidat structura economică în zonă, se descurcă și fără a achiziționa produse de la SC B. SRL, ba mai mult a dovedit faptul că societatea colaborează și cu alte societăți, și că ponderea majoritară în prezent ca și furnizor o are AA., astfel că este exclusă existența unui flux tehnologic ce poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum de activitate, de un singur grup. Recurenta mai solicită ca la soluția pe care instanța de judecată o va pronunța să se aibă în vedere că societatea recurentă-reclamantă a finalizat investiția la termen, îndeplinindu-și toate obligațiile asumate prin contractul de finanțare, faptul că aceasta a contractat o scrie de credite de la bănci în vederea realizării investiției, iar în ipoteza în care nu i se va efectua plata de către autoritatea contractantă nu își va putea lichida creditele contractate, și atunci pe lângă societatea beneficiară- recurenta-reclamantă vor avea de suferit și garanții, persoane fizice. Ba mai mult, instanța de control judiciar menținând decizia instanței de fond, atunci cu siguranță recurenta-reclamantă va fi obligată de a-și solicita intrarea în faliment. Având în vedere cele expuse anterior, rezultă faptul că societatea nu a încălcat niciuna din dispozițiile prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011, aceasta realizându-se ca și microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementul obiectiv) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă AFIR, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 aprilie 2019.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum și în raport de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta SC A. SRL a supus controlului judiciar de legalitate instanței de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, la data de 23.02.2016, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.11.2015, ca act administrativ individual și Decizia de soluționare a contestației nr. 48383/24.12.2015 emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, considerându-se vătămată și solicitând anularea în tot a actului administrativ constând în decizia de soluționare a contestației sus-menționate, și ne cale de consecință obligarea pârâtei de a efectua către societate plățile aferente tranșelor 1 și 2 în cuantum de 578.26Mei (244.477.27 tranșa 1. respectiv 333.783.73 RON tranșa 2. În ceea ce privește situația de fapt, se reține că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în baza O.U.G. nr. 41/2014), în calitate de autoritate contractantă și reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/05.06.2014 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru proiectul "Construire hală de producție și achiziție echipamente", valoarea totală eligibilă fiind de maxim 680.307 RON, echivalentul a maxim 152.940 euro, din care finanțarea nerambursabilă a fost de maxim 578.261 RON, echivalentul a maxim 129.999 euro. Obiectivele investiției au constat, printre altele, în realizarea unui spațiu de producție în mediul rural, în scopul dezvoltării durabile a economiei rurale prin dezvoltarea unei microîntreprinderi în satul GG. cu activitatea de producție tâmplărie termopan PVC și aluminiu, crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural-prin crearea a 6 noi locuri de muncă. După depunerea cererii de plată a tranșei 1, s-a efectuat o vizită în teren, la locul de implementare a proiectului, constatând că reclamanta a creat condiții artificiale în vederea obținerii fondurilor nerambursabile, întocmind Suspiciunea de neregulă/suspiciune de fraudă, aprobată de directorul general al pârâtei sub nr. x/07.10.2015, în urma verificărilor fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.11.2015, prin care s-a constatat că beneficiarul nu s-a realizat microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală, ci acționează de comun acord cu societatea SC B. SRL, desfășurând o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. S-a apreciat în acest sens că nu se poate considera că au fost create noi locuri de muncă în condițiile în care angajarea personalului necesar procesului de producție se realizează prin preluarea în mod artificial a 2 angajați de la firma SC B. SRL, nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care ponderea majoritară a relațiilor comerciale se desfășoară exclusiv între beneficiar/entități ce au aceeași asociați/administratori, fiind astfel distrusă din fașă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum de activitate, de un singur grup. Prin urmare, s-a dispus rezilierea contractului de finanțare x. Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. 48383/24.12.2015. Instanța de fond a respins contestația formulată de reclamantă, confirmând legalitatea actelor administrative supuse controlului, reținând că, prin actele contestate, s-au reținut o serie de legături existente între reclamantă și SC B. SRL care indică faptul că reprezentanții legali ai acestor societăți au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice, care în mod legal nu ar fi fost în măsură să obțină un ajutor peste 200.000 euro. Această conduită reprezintă, în opinia pârâtei, o încălcare a dispozițiilor legale comunitare care reglementează "ajutorul de minimis", urmărindu-se depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a 3 ani fiscali, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312, cât și prin crearea unei situații comerciale de fapt, care să avantajeze beneficiarii, respectiv crearea mediului de afaceri propice cu ajutorul SC B. SRL și prezentarea, către autoritatea contractantă, a unei activități economice profitabile. Prima instanță a înlăturat susținerile contrare ale reclamantei, apreciind că, reclamanta nu a fost sancționată pentru că nu ar fi creat 6 noi locuri de muncă, așa cum s-a angajat prin proiectul finanțat, ci că a preluat 2 angajați ai SC B. SRL, coroborat cu toate celelalte împrejurări din care se desprinde concluzia că cele două societăți au acționat împreună și își desfășoară activitatea acționând pe aceeași piață relevantă. Este adevărat că reclamanta a avut relații comerciale și cu alte societăți, dar, cel puțin în cursul anului 2014, furnizorul majoritar de materii prime și materiale a fost SC B. SRL, aceasta având o pondere importantă și în perioada următoare. Curtea de apel a apreciat că împrejurări, precum faptul că domnul E., asociat al SC B. SRL și, ulterior, angajat al acestei societăți, până în anul 2015, în funcția de director, a efectuat operațiuni în contul societății reclamante, deși nu era angajat al acestei societăți, justificat prin prisma faptului că este soțul administratorului societății reclamante, care, ocupată fiind cu creșterea copiilor, i-a acordat acestuia specimen de semnătură pentru societatea reclamantă, că ambele proiecte au avut aceeași firmă de proiectare, același diriginte de șantier și aceeași firmă de consultanță, au fost depuse la aceeași dată, că acționează pe o piața relevantă comună, chiar dacă investițiile efectuate de către cele 2 societăți nu sunt identice, fiind despărțite printr-un gard, sunt în măsură să conducă la confirmarea concluziei reținută în actele contestate, că nu se poate aprecia realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală, în condițiile în care ponderea majoritară a relațiilor economice s-a desfășurat între aceste două societăți, asociații acestora fiind membrii din aceeași familie, fiind astfel exclusă posibilitatea ca un eventual beneficiar de finanțare nerambursabilă sau comunitară să poată concura pe acest segment de piață. Recurenta a susținut că prima instanță a reținut și interpretat în mod greșit starea de fapt existentă între părți și probațiunea administrată în cauză, neținând cont de niciuna dintre apărări, în cuprinsul considerentelor existând o scrie de contradicții, în motivarea soluției limitându-se doar a-și însuși motivația intimatei-pârâte de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, fără a indica de ce se raliază opiniei intimatei-pârâte, hotărârea nefiind motivată. Înalta Curte nu poate reține această critică, constatând din analiza considerentelor sentinței că motivarea respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cuprinzând susținerile și concluziile părților, situația de fapt, astfel cum a fost constatată de instanță, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au înlăturat o parte din susținerile reclamantei, apreciate ca fiind relevante prin raportare la soluția pronunțată. Instanța nu are obligația să reia punctual și întocmai în forma în care au fost expuse toate susținerile reclamantei, ci are obligația să expună raționamentul judiciar și să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raționament, răspunsurile la aceste susțineri putând să se regăsească în argumentația juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raționamentul judiciar reținut de instanță ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecății. Prin urmare, instanța analizează o cercetare a fondului pricinii, din perspectiva verificării existenței condițiilor artificiale, unele dintre susținerile reclamantei fiind analizate explicit, altele cum sunt cele invocate în cererea de recurs rezultând în mod logic din silogismul judiciar, care a fundamentat soluția pronunțată, similar și în ceea ce privește apărările pârâtului, chiar dacă nu s-a referit în mod expres, astfel încât nu se poate susține că instanța nu a soluționat fondul litigiului dedus judecății. De asemenea, recurenta a mai susținut că recurenta că toate aceste aspecte reținute în cuprinsul procesului-verbal au existat și au fost cunoscute de către autoritatea pârâtă pentru ambele societăți, cererile de finanțare cu întreaga documentație aferentă, și cu toate acestea s-a acordat ambelor societăți punctajul necesar pentru încheierea contractelor de finanțare, motiv pentru care nu se poate înțelege motivul că după aproape 2 ani de zile și în baza acelorași documente s-a ajuns la concluzia că societatea și-a creat condiții artificiale pentru a beneficia de fonduri europene. Împrejurarea că la data aprobării cererilor de finanțare celor două societăți existau la dosar documente din care rezultă aspecte reținute în procesul-verbal, nu exclude verificările ulterioare declanșate de autoritatea cu competențe în administrarea fondurilor europene în analiza suspiciunii de neregulă, în crearea de condiții artificiale, întrucât posibilitatea verificării ulterioare, în timpul derulării sau după finalizare a proiectului, este prevăzută de art. 4 alin. (8) Regulament și de art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind evident că între condițiile inițiale din dosarul de aprobare a proiectului și punerea în aplicare a acestuia pot exista elemente care să conducă la ideea că scopul nu a fost cel declarat, iar condițiile au fost create în mod artificial pentru a obține fonduri cu depășirea plafonului. În ceea ce privește crearea de condiții artificiale, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că: "1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare." Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu se poate aprecia realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală. În concret, obiectivul specific al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condițiile în care intimata a demonstrat că ponderea majoritară a relațiilor economice s-a desfășurat între cele două societăți, asociații acestora fiind membrii din aceeași familie, fiind astfel exclusă posibilitatea ca un eventual beneficiar de finanțare nerambursabilă sau comunitară să poată concura pe acest segment de piață. Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor două societăți rezultă că acestea își prestează servicii reciproc, cele două societăți având relații contractuale, destul de consistente, în perioada 01.05.2014-30.08.2015 reclamanta efectuând plăți către SC B. SRL în valoare totală de 1.763.132 RON, iar în cursul anului 2014 ponderea SC B. SRL ca furnizor de materii prime și materiale fiind de 48,65%, aceasta fiind furnizorul majoritar. Chiar dacă ulterior societatea a mai încheiat contracte și cu alți furnizori, acestea sunt nesemnificative ca pondere, exemplele recurentei în acest sens neputând duce la altă concluzie, cu atât mai mult cu cât s-au realizat în ultima perioadă. La verificarea finanțării s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale: indicatorii externi, fizici, indicatorii structurali, legali, juridici, indicatorii de afaceri, financiar-contabili, fiind identificate elemente comune între cele două entități juridice: Astfel, au avut același consultant, proiectant și diriginte la ambele proiecte locurile de implementare ale proiectelor sunt situate în aceeași localitate, GG., fiind despărțite de un gard, își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă iar utilajele achiziționate sunt considerate complementare în vederea obținerii unui flux tehnologic complet. Este nerelevantă susținerea recurentei că societatea a achiziționat imobilul teren în cursul anului 2012, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, iar cealaltă societate abia în cursul anului 2013, într-adevăr neexistând niciun impediment ca două societăți învecinate să aplice și să încheie contracte de finanțare, însă achiziția la un an distanță a celor două terenuri învecinate, luată ca și un indicator, poate conduce, alături de ceilalți indicatori, la concluzia că a fost un element care a favorizat crearea de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin Măsura 312. La capitolul indicatori funcționali-contabili/financiari, se reține că la data depunerii cererii de finanțare, asociații SC B. SRL erau D. - 75% și E. - 25%, acesta din urmă fiind soțul doamnei C., asociat unic al reclamantei. La data de 15.10.2014 domnul E. a încetat participarea ca acționar la SC B. SRL, în prezent doamna D. fiind asociat unic al acestei societăți, dar a continuat să fie angajat în funcția de director, până la data de 21.10.2015. De asemenea, domnul E., angajat al SC B. SRL în funcția de director, a efectuat operații în contul reclamantei, deși nu era angajat al societății reclamante, iar doi dintre angajații reclamantei provin de la SC B. SRL, respectiv doamna C., administrator unic al societății reclamante și FF.. Însăși recurenta recunoaște că dl. E., angajat al SC B. SRL în calitate de director de societate comercială și soț al d-nei C. face anumite operații în contul firmei SC A. SRL, că dl. E. a avut specimen de semnătură pentru societatea beneficiară, însă trebuie avută în vedere că cei doi sunt căsătoriți, având împreună 2 fete minore, cu vârste până în 8 ani și, întrucât administratoarea societății beneficiare este cea care se ocupă aproape exclusiv de creșterea și educarea acestora, petrecând cea mai mare parte a zilei cu aceasta, de multe ori îi era imposibil a se prezenta la bancă pentru a ridica bani, pentru a efectua plăți ce necesitau urgență, astfel că în virtutea existenței unei căsnicii între aceasta și dl. E., a încrederii între soți, a sprijinului reciproc, administratoarea SC A. SRL i-a dat acestuia specimen de semnătură. Mai mult, societatea beneficiară pentru a-și duce la bună finalitate obligațiile asumate în cuprinsul contractului de finanțare a încheiat o serie de contracte de credit, în care figurează ca și garanți cei doi soți, astfel că și din această prismă este justificată efectuarea operațiilor în contul firmei SC A. SRL de către soțul administratoarei. Împrejurarea că dl. E., director al SC B. SRL este soț al d-nei C. administrator al SC A. SRL, prin ea însăși nu este un indicator de creare de condiții artificiale, însă modul de derulare a operațiunilor ulterior derulării Proiectelor nu a fost cunoscută de către autoritatea competentă cu gestionarea fondurilor, aspecte care, coroborate cu ceilalți indicatori conturează ideea că în realitate nu s-a urmărit realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală, fiind o afacere de familie, o fracționare a unui proiect mai mare cu scopul de a depăși plafonul de 200.000 euro. Chiar dacă cele două societăți au coduri CAEN diferite, societatea A. SRL este beneficiara codurilor 2223 - fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții, respectiv 2512-fabricarea de uși și ferestre din metal, iar SC B. SRL deține codul 1623 - fabricarea altor elemente de dulgherie, se constată că ele sunt activități complementare pe aceeași piață relevantă, aspect care conduce de asemenea la ideea că s-a urmărit un proiect mai mare, care nu putea fi dezvoltat decât cu depășirea plafonului. Astfel cum s-a reținut și în ceea ce privește ceilalți indicatori, analiza acestora nu trebuie să se facă izolat de ceilalți, ci în ansamblu, întrucât, împrejurarea că cele două societăți beneficiare au avut același consultant, proiectant și diriginte la ambele proiecte, luată izolat nu poate fi considerată un element care să conducă la concluzia creări de condiții artificiale, dar împreună cu celelalte aspecte reținute, devine un indiciu care favorizează concluzia. Faptul că cele două societăți SC A. SRL și SC B. SRL deși sunt învecinate, sunt delimitate printr-un gard despărțitor din stâlpi de metal și plasă metalică, că investițiile se află în stadii diferite, că cele două construcții nu sunt identice nici ca suprafață construită și nici ca și materiale de construcție utilizate, având utilități separate pentru fiecare beneficiar, iar accesul la ambele investiții se face prin intrări diferite, nu sunt împrejurări care să conducă neapărat la altă concluzie decât cea la care a ajuns autoritatea pârâtă și instanța de fond, în condițiile în care se regăsesc suficienți indicatori care oferă ideea unei afaceri de familie, regăsindu-se atât elemente de natură obiectivă cât și subiectivă care arată că reclamanta a creat condiții artificiale pentru a obține fonduri europene cu depășirea plafonului, denaturând astfel scopul Măsurii 312.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 183 din 09 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.