Decizia nr. 4302/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2658/2019 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțare a Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Muntenia, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 37050/08.10.2015, suspendarea procesului-verbal și a deciziei atacate până la soluționarea definitivă a cauzei și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 2658 din data de 19.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Muntenia, a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015 și a decizia de soluționare a contestației nr. 37050/08.10.2015. totodată, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 2658 din data de 19.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de A. S.R.L., ca neîntemeiată. În susținerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă, a reiterat pe larg situația de fapt, astfel cum se desprinde din cuprinsul actelor administrative contestate și din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, iar din perspectiva motivelor de nelegalitate a sentinței, a susținut, în esență, că sentința este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv atât a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR cât și specific a art. 4 alin. (8) din Regulamentul european nr. 65/2011, a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și a clauzelor contractuale, a prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Recurenta a învederat în acest sens că instanța de fond nu argumentează și nu indică prevederile legale încălcate de AFIR în emiterea actelor administrative contestate și nici nu analizează situația de fapt expusă în actele administrative, nu arată de ce nu a luat in considerare toate elementele detaliate în procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare ori care este rațiunea pentru care multitudinea de elemente prezentate in titlul executoriu este total lipsită de relevanță. Mai mult, instanța de fond ignoră cu desăvârșire ansamblul de indicatori, elemente și legături evidențiate in titlul executoriu și se limitează in a analiza doar dintr-o perspectivă limitată legătura dintre reclamantă și S.C. B. În plus, chiar și în legătură cu această societate ignoră relevanța faptului că se menționează și detaliază complex în procesul-verbal de constatare că încă de la data depunerea cererii de finanțare de către reclamantă aceasta avea numeroase legături cu S.C. B., astfel că au fost încălcate clauzele contractuale care dispun în sarcina beneficiarului prezentarea de declarații exacte, corecte, reale. Or, în contextul in care aceasta era întreprindere legată cu Sincu S.R.L și a bifat în declarația pe proprie răspundere că nu este întreprindere legată, ci una autonomă, este in mod evident o declarație nereală, inexactă care a fost de natură a induce în eroare autoritatea contractantă. Cu toate acestea, în mod abrupt, instanța de fond reține totuși că nu sunt incidente prevederile art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, deși microîntreprinderile erau legate prin intermediul asociatului unic, însă refuză să coroboreze acest fapt cu dispozițiile legale și clauzele contractuale care sancționează beneficiarul în cazul prezentării de declarații incorecte, nereale sau incomplete. Mai mult, instanța de fond nu dă nicio valoare legăturilor multiple și pe diferite paliere ale reclamantei cu B. și ignoră cu desăvârșire toate celelalte legături evidențiate în titlul executoriu și nu indică care sunt elementele ce lipsesc procesului-verbal de constatare astfel încât nu poate fi stabilită existența neregulii denumită condiții artificiale. Prin urmare, susține recurenta, nu se poate deduce din parcurgerea motivării normele legale încălcate prin emiterea actului administrativ ori elementele care lipsesc actele administrative de temeinicie și nu se poate cunoaște rațiunea pentru care instanța de fond a apreciat că indicatorii relevați în titlul executoriu nu sunt suficienți în a contura elementul obiectiv și cel subiectiv in stabilirea neregulii de creare de condiții artificiale. Mai mult, instanța de fond, în mod nejustificat și cu încălcarea normelor de drept material ale O.U.G. nr. 66/2001, reține faptul că beneficiarul a atins obiectivul măsurii in condițiile in care în procesul-verbal s-a detaliat și s-a dovedit că prin accesarea sprijinului financiar prin crearea/simularea in mod artificial a condițiilor impuse in Ghidul Solicitantului și legislația specifică s-a produs o neregulă. De asemenea, mai susține recurenta că motivele invocate de reclamantă potrivit cărora în speță nu s-a produs vreo neregulă este neîntemeiată, solicitând să fie respinse ca fiind neîntemeiate, reiterând amânunțit întreaga situație de fapt și constatările organelor de control din cuprinsul procesului-verbal de control și decizia de soluționare a contestației, care, în opinia acesteia, sunt în măsură să confirme netemeinicia susținerilor reclamantei, în analiza modalității de interpretare și aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, instanța de control judiciar urmând a face o analiză a silogismului judiciar, în senul în care aplicarea normelor de drept material s-a aplicat întocmai în concordanță cu situația de fapt expusă și care rezultă din probatoriu. O altă critică pe care o adusă sentinței nr. 2658/19.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București este aceea că aceasta aplica și interpretează eronat dispozițiile art. 4 4 alin. (4) și alin. (5) ale Legii nr. 346/2004, care statuează faptul că sunt considerate întreprinderi legate și acelea intre care se regăsesc oricare dintre raporturile descrise in cadrul alin. (1)-(3) al art. 4 4 prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane care acționează de comun acord ori daca două/mai multe societăți acționează pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente și nu le analizează și prin prisma clauzelor contractuale intervenite între AFIR și S.C. A. S.R.L. În fine, mai susține recurenta că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admite cererea de suspendare a executării actelor administrative emise de AFIR, constatând că în speță sunt îndeplinite cele două condiții, cea a existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. În raport de cele expuse pe larg în declarația de recurs cu referire la situația de fapt și de drept, recurenta solicită să se aibe în vedere că în contextul unei multitudini de nereguli, cu aplicarea greșită a prevederilor legale (art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale Regulamentelor Europene cu privire la definiția neregulii) instanța de fond reține că suntem in prezența unui caz bine justificat.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat concluzii scrise față de recursul recurentei-pârâte, invocând excepția nulității recursului, iar pe fond solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. În ședința publică din data de 29.09.2021, intimata-reclamantă, prin avocat, a învederat că înțelege să renunțe la susținerea excepției nulității recursului, invocată prin concluziile scrise.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a apărărilor formulate de către intimata-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: 5.1. Situația de fapt Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din data de 27.04.2010, cu valoarea totală eligibilă de 828.061 RON, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Achiziționarea de utilaje și de echipamente agricole în vederea prestării de servicii în zona Adunații Copăceni, județul Giurgiu", prin care reclamantei i s-a acordat o finanțare nerambursabilă de 579.642 RON, echivalentul a 134.753 euro, reprezentând 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului. În baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă", înregistrată la autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene cu nr. x/16.06.2015, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare, în perioada 16.06.2015-29.07.2015, cu privire la respectarea condițiilor contractuale din Contractul de finanțare nr. x, ex post, finalizată cu încheierea de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015, prin care a stabilit că întreaga investiție a devenit neeligibilă și se impune recuperarea în totalitate a sprijinului financiar nerambursabil de la beneficiar și rezilierea contractului de finanțare. Echipa de control a constatat, în esență, existența unor condiții de eligibilitate create în mod artificial cu scopul de a obține un avantaj necuvenit în fața celorlalți solicitanți ai finanțării în cadrul măsurii 312 – FEADR și astfel primirea sprijinului financiar nerambursabil, deoarece în urma analizării elementelor subiective și obiective s-a constatat o activitate concertată de înființare artificială a unei microîntreprinderi (S.C. A. S.R.L.) care să obțină în mod aparent punctajul pentru finanțare, beneficiarii reali ai ajutorului nerambursabil fiind de fapt membrii familiei Sincu, care administrează un grup mai mare de firme din care face parte și societatea beneficiară FEADR coordonată în vederea obținerii de profit pentru acest grup de persoane. Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015, reclamanta a formulat contestație administrativă prealabilă, înregistrată la AFIR cu nr. x/10.09.2015, iar prin Decizia nr. 37050/08.10.2015 emisă de A.F.I.R. a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamanta a exercitat controlul jurisdicțional de legalitate asupra actelor administrative contestate, formulând acțiunea în contencios administrativ ce face obiectul cauzei de față, instanța de fond procedând la anularea acestora și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, reținând în esență că, în cauză nu se identifică crearea de către reclamantă a unor "condiții artificiale" în vederea obținerii nelegale a finanțării, de natură a determina rezilierea contractului. 5.2 Analiza motivelor de casare Recurenta-pârâtă a susținut în mod întemeiat că instanța de fond nu argumentează motivele pentru care nu a luat in considerare toate elementele detaliate în procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, ajungând în mod contradictoriu la concluzia că, motivele reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare nereguli, chiar dacă se confirmă, nu sunt apte să conducă la ideea că au fost create condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile. Într-adevăr, prima instanță face o analiză punctuală a indicatorilor obiectivi și subiectivi reținuți, înlăturându-i argumentat sau considerându-i nerelevanți din perspectiva rezilierii contractului și restituirii sumei, fără să facă însă o analiză de ansamblu a acestori indicatori, privind practic izolat fiecare aspect reținut, nu în corelare cu celelalte elemente, ajungând astfel la o concluzie care se depărtează de situația de fapt astfel cum se desprinde din probatoriu. Deși nu se poate susține că nu a fost soluționat fondul cauzei sau hotârârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, situație în care s-ar fi pus în discuție o eventuală casare cu trimitere, se constată o aplicare greșită a normelor de drept material, indicate în cuprinsul Capitolului 2 din procesul-verbal de nereguli, printr-o interpretare a situației de fapt în discordanță cu sensul dispozițiilor contractuale care definesc neregula, respectiv noțiunea de condiții artificiale, precum și ale dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011. Cu toate că instanța de fond redă în considerente noțiunile de "condiții create artificial", precum și de "lipsă de autonomie funcțională" astfel cum au fost clarificate de CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva Sila, în care se reține că "aplicarea regulamentelor Uniunii nu poate fi extinsă până la acoperirea anumitor practici abuzive ale operatorilor economici" și că proba practicilor abuzive impune "un ansamblu de circumstanțe obiective, din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia", analiza făcută asupra elementelor speței nu este una de ansamblu ci, analitică, punctuală, de natură a distorsiona rezultatul analizei. În ceea ce privește criteriul obiectiv, instanța a reținut că scopul Măsurii 312, respectiv dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, pentru creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, a fost îndeplinit în cauza de față, în condițiile în care fondurile nerambursabile obținute au ajutat la crearea și dezvoltarea unei societăți care a desfășurat aceste activități, respectiv servicii auxiliare pentru producția vegetală, însă instanța de fond nu a avut în vedere că societatea reclamantă a prestat servicii exclusiv în favoarea S.C. B. și PFA C., ceea ce contravine scopului Măsurii 312, care vizează o diversificare a activităților aceasta presupunând inclusiv mai mulți beneficiari. În mod corect arată recurenta-pârâtă că aceste tranzacții încheiate cu cei doi parteneri de afaceri luate individual nu ridică probleme de legalitate, însă analizate din perspectiva scopului măsurii, indică o neatingere a acestuia prin exclusivitatea orientării activității desfășurate și finanțate din fonduri europene, acordate tocmai în vederea dezvolvoltării microîntreprinderilor care funcționează în mediul rural și încurajării activităților non-agricole. Pe de altă parte, acest element obiectiv nu trebuie analizat în mod independent ci în corelare cu cel subiectiv, respectiv cu elementele de fapt ce pot fi avute în vedere pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare, astfel cum sunt menționate de CJUE în aceeași hotărâre, respectiv: "legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții", în care s-a mai reținut că: "existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte". Curtea de apel, deși a constatat că motivele de fapt reținute în procesul-verbal de constatare nereguli se confirmă, a apreciat că nu sunt apte să conducă la concluzia că au fost create condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile, întrucât în cauză, nu s-a dovedit legătura existentă între reclamantă, S.C. B. și PFA C. sub niciun aspect: juridic, economic și/sau personal. Instanța a concluzionat, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și la Hotărârea CJUE din cauza 434/12, că în speță nu este dovedită existența elementului subiectiv de natură a contura existența unor "condiții artificiale" în vederea obținerii finanțării, deși citează din considerentele hotărârii CJUE în cauza Slacheva Sila, paragraful în care se reține că "instanța de trimitere trebuie să se asigure că rezultă din ansamblul elementelor obiective ale litigiului că scopul esențial al alegerii modalității privind proiectele de investiții în cauză este plata ajutoarelor în temeiul schemelor de ajutor, cu eliminarea oricăror justificări în legătură cu obiectivele schemei menționate". Or, în procesul-verbal de nereguli, autoritatea pârâtă a reținut următoarele elemente comune care conduc la suspiciunea ca S.C. A. S.R.L., PFA C. și S.C. B. acționează de comun acord sub administrarea aceluiași grup de persoane: C. este asociat unic si administrator al S.C. A. S.R.L. cât și PFA C. iar socrul acesteia este asociat unic și administrator al S.C. B.; toate cele trei societăți au sedii sociale situate la aceeași adresa, respectiv sat Darasti Vlașca, com. Adunații Copăceni, Jud. Giurgiu; au același telefon de contact; clienții către care prestează servicii agricole S.C. A. S.R.L. sunt în proporție de peste 99% PFA C. si S.C. B.; Contractul de comodat pentru sediul S.C. A. S.R.L. este încheiat cu D.; o parte din salariații care sunt angajați la S.C. A. S.R.L. au figurat in trecut ca angajați ai S.C. B.; conform extraselor de cont depuse la dosarele cererilor de plata, S.C. B. cat si PFA C. alimentează contul bancar al beneficiarului cu suma de 7.500 RON în data de 06.07.2017 respectiv suma de 13.500 RON în data de 28.07.2010; conform Memoriului Justificativ depus la dosarul Cererii de Finanțare, doamna C. a avut calitatea de împuternicit a S.C. B. anterior depunerii proiectului pentru S.C. A. S.R.L.. Or, aceste aspecte reprezintă un ansamblu de elemente obiective, în sensul reținut de CJUE, de natură să conducă la concluzia că cele trei societăți au acționat în comun, reclamanta a fost înființată de același grup de persoane, ca microîntreprindere eligibilă la finanțare, numai pentru a se obține un avantaj ce contravine obiectivelor schemei, creând astfel condiții artificiale în vederea depășirea plafonului de finanțare pentru completarea parcului de utilaje agricole, întrucât că S.C. B. nu putea primi punctaj suplimentar pentru finanțare în cadrul măsurii 312-FEADR, nefiind o întreprindere nou înființata. Instanța a apreciat că indiciile prezentate nu sunt suficiente în sensul de a dovedi fragmentarea unei investiții mai mari, în scopul depășirii plafonului și, totodată, nici de a obține finanțarea în alte scopuri decât cele ce servesc obiectivelor generale și specifice ale Măsurii 312, însă analiza efectuată de către instanța de fond scapă din vedere că în realitate, întreaga investiție deservește interesele familiei Sincu. Noile utilaje achiziționate de societatea reclamantă cu fondurile obținute se regăsesc la aceeași locație și deservesc doar cele trei entități înființate de membrii aceleiași familii, de vreme ce au sediile sociale la aceeași adresa, au același telefon de contact, reclamanta prestează servicii agricole în proporție de peste 99% către celelalte două, cele două societăți comerciale își "rotesc" practic angajații, iar sediul societății reclamante se află într-un imobil împrumutat de la socrul lui C., D. care este asociatul unic și administratorul S.C. B.. Or, toate aceste aspecte dovedesc cu prisosință legătura funcțională existentă între reclamantă, S.C. B. și PFA C., atât sub aspect juridic cât și economic și personal, d-na C., având atât calitatea de administrator al societății reclamante cât și de reprezentant legal al PFA C., fiind nora d-lui D., administrator al S.C. B. Prima instanță nu a considerat relevantă, în sensul existenței unei legături funcționale între acestea, împrejurarea că cei trei operatori economici au același sediu și același telefon de contact, respectiv că PFA C. și S.C. B. sunt clienții către care reclamanta prestează servicii agricole, apreciind că toate societățile desfășoară activitatea în aceeași zonă rurală și au libertatea de a contracta servicii cu orice persoană interesată. Din perspectiva legăturii funcționale este relevantă practic evaluarea comportamentului societății beneficiar al finanțării, atât din punct de vedere al modului de organizare a activității, cât și al implicării resurselor materiale și umane, precum și a legăturii personale ale reprezentanților, fără a se confunda cu dreptul fiecărei societăți în parte de a contracta cu orice persoană interesată. Dimpotrivă, în virtutea acestui drept, o societate poate, teoretic, să contracteze servicii în aceeași zonă rurală cu orice persoană interesată, dar în situația în care se constată că toate serviciile le contractează cu societăți cu care are și alte legături de natură juridică și personală, se pune în discuție dacă această "exclusivitate"nu reprezintă în realitate o formă de funcționalitate a acesteia, cu alte cuvinte, dacă nu a fost înființată în scopul susținerii unui alt proiect din care face parte. Se mai reține că împrejurarea că C. are calitatea de reprezentant legal al PFA C. și de administrator al societății reclamante nu înseamnă că cele două entități nu sunt autonome una față de cealaltă, însă sensul de autonomie nu se confundă cu capacitatea de folosință al persoanei juridice sau cu personalitatea juridică și dreptul legal al fiecăreia dintre ele de a lua decizii, ci dacă suntem în situația în care o singură persoană poate decide și pentru o persoană și pentru cealaltă, în raporturile dintre ele. În cazul în speță s-a constatat, fără să se conteste acest lucru, că contractele de prestări servicii prezentate echipei de control la data vizitei în teren, încheiate între S.C. A. S.R.L. în calitate de prestator și PFA C., în calitate de beneficiar, sunt întocmite și semnate de d-na C., în calitate de reprezentant legal al PFA, respectiv al societății comerciale. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză s-a dovedit, din analiza de ansamblu a elementelor obiective și de natură subiectivă, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și la Hotărârea CJUE din cauza 434/12, în cauza Slacheva Sila, că prin înființarea unei societăți aparent autonome si crearea unor condiții artificiale de eligibilitate in vederea obținerii finanțării nerambursabile, nu a fost îndeplinit chiar obiectivul general al măsurii 312 - "Dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de munca si a veniturilor adiționale" si nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "Crearea si diversificarea serviciilor pentru populația rurala prestate de către microîntreprindere", fiind justificată rezilierea contractului de finanțare și recuperarea fondurilor în integralitate. In aceste condiții, devine nerelevantă analiza criticii adusă sentinței recurate în sensul aplicării și interpretării eronate a dispozițiilor art. 4 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, dispoziții legale nereținute de altfel nici în actul de control și nici în cel de soluționare a contestației, recuperarea sprijinului financiar nerambursabil fiind dispusă în temeiul prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, art. 11 alin. (3) și art. 16 din Contractul de finanțare, în urma constatării, în mod legal și temeinic, a creării unor condiții artificiale de eligibilitate in vederea obținerii finanțării nerambursabile, astfel cum s-a reținut. Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite nici condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare rămânând oricum fără obiect, în contextul soluționării definitive a litigiului.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 2658 din 19 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., în insolvență în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.