ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4596/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.02.2015 și a Deciziei nr. 17618 din 15.05.2015.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 100 din 13 februarie 2017, a anulat Decizia nr. 17618/15.05.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/24.02.2015, emise de către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâta susține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare ce se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, un prim motiv de recurs vizează faptul că, prin sentința civilă nr. 100 din data de 13 februarie 2016 instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova a apreciat că " între întreprinderea Individuală A. și întreprinderea Individuală B. nu a existat nici un tip de legătură administrativă, iar beneficiarul nu poate fi făcut răspunzător de asemănările din cele doua proiecte, culpa în această situație revenind grupului de firme de consultanță".

Motivarea Curții de Apel Craiova ignoră atât situația de fapt, astfel cum aceasta este prezentată de pârâtă prin apărările scrise și prin titlul executoriu, dar și legislația incidență pe care au fost întemeiate acestea.

Este de natura evidenței că existența acestei situații este dată de relațiile existente între cele 4 societăți comerciale (cei doi beneficiari, S.C. C. S.R.L. și S.C. D. SRL). Astfel se constată că doi consultanți diferiți întocmesc fiecare pentru două societăți diferite câte un proiect, iar cele două proiecte prezintă numeroase similitudini, fapt ce nu poate fi întâmplător.

Contrar celor susținute de către Curtea de Apel Craiova este afirmația reclamantei potrivit căreia "S.C. C. S.R.L. a solicitat S.C. D. S.R.L. să-l predea un draft de acest tip de proiect, fapt ce s-a și întâmplat, acest lucru nefiind interzis de legislația în vigoare, acel model de proiect fiind proprietatea S.C. D. SRL" nu face decât să confirme că, în fapt, serviciile de consultanță au fost prestate de S.C. D. S.R.L., societatea C. S.R.L. efectuând cel mult o adaptare a acestora pentru numele beneficiarului B..

Menționează recurenta că o plată de la I.I. B. către S.C. D. S.R.L. nu ar fi putut fi considerată eligibilă, dat fiind acționariatul S.C. D. S.R.L..

Ca atare, pentru obținerea sumelor aferente consultanței a fost creată aparența furnizării unui serviciu de S.C. C. S.R.L., în baza căruia au putut fi decontate sumele aferente acestui serviciu aparent prestat. A se vedea în acest caz și mențiunea existentă pe ultima pagină a contractului încheiat între beneficiar și S.C. C. S.R.L.:

"Pentru Prestator S.C. D. SRL", în condițiile în care prestatorul este, aparent, S.C. C. S.R.L.. Totodată, în contractul de servicii de consultanță, este menționat faptul că "Acest contract este încheiat..la Craiova, Str. x . . . . . . . . . .", iar aceasta e adresa unuia dintre sediile secundare ale D. S.R.L..

În ceea ce privește susținerile instanței referitoare la responsabilitatea firmei de consultanță în ceea ce privește informațiilor cuprinse în documentele depuse de beneficiar la cererea de finanțare și pe parcursul implementării proiectului, menționează recurenta că beneficiarul poartă întreaga responsabilitate asupra corectitudinii acestora și că beneficiarul trebuie să se asigure că documentele prezentate sunt reale și corect întocmite.

Explicațiile Curții de Apel Craiova menționate ca atare în cuprinsul sentinței civile nr. 100 din data 13 februarie 2017, referitoare la faptul că asemănarea dintre ofertele de servicii de consultanță emise de S.C. C. S.R.L., respectiv de S.C. D. S.R.L., se poate explica prin punerea la dispoziția ofertanților de către beneficiari a unor formulare de ofertă nu se susțin, deoarece aceste formulare nu pot fi emise în mod identic de către cei doi beneficiari, în condițiile în care aceștia "nu se cunosc, nu cooperează", așa cum se menționează în contestație.

În ceea ce privește creditarea de S.C. D. S.R.L. a I.I. A. cu sumele necesare efectuării plăților către furnizori, dincolo de justificările subiective aduse de beneficiar și reținute ca atare de către instanța de fond, trebuie subliniat că este tot o dovadă a coordonării I.I. B. de dl. E., întrucât pe lângă împuternicirile pe care acesta le avea pentru derularea proiectului, acesta deținea 50% din părțile sociale ale S.C. D. S.R.L.. (nu se poate ignora relația de soț-soțle dintre dl. B. - titular al întreprinderii Individuale șl d-na F. - acționar al S.C. SC D. S.R.L. SRL).

În ceea ce privește avantajul necuvenit (condițiile artificiale), recurenta pârâtă arată că articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv, elemente care, în aprecierea sa, sunt prezentate în titlul de creanță contestat.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligația Autorității să demonstreze că în fapt beneficiarul/beneficiarii proiectului/proiectelor supus/supuse controlului nu poate/pot atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, rezultând astfel că este necesar:

a) identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari și alte entități juridice implicate (acei indicatori menționați în Nota directoare pentru Auditori nr. 22) care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale și procedurale în vederea obținerii finanțării nerambursabile;

Arată recurenta că o simplă enunțare separată a asemănărilor dintre cele două proiecte nu atrage atenția asupra existenței vreunei nereguli rezultate din încălcarea prevederilor contractuale și/sau legale, însă coroborarea tuturor acestor indicatori și analiza lor simultană și comparativă pentru cele două proiecte aparținând I.I. A. și I.I. B. conduc la concluzia că în speță au fost create condiții artificiale cu scopul de a obține un avantaj necuvenit, respectiv depășirea plafonului maxim stabilit prin Fișa măsurii 312 și încălcarea regulii de minimis, devenind astfel aplicabile prevederile art. 4, alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011, care a înlocuit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

Astfel, recurenta face trimitere la următoarele elemente: similitudinea tuturor documentelor depuse de cei doi beneficiari în dosarele cererilor de finanțare; adaptarea memoriului justificativ șl a documentelor din dosarul de achiziție a serviciilor de consultanță ale beneficiarului I.I. A. pentru beneficiarul I.I. B.; relațiile existente între cele două societăți beneficiare și cele două firme de consultanță (SC D. S.R.L. și S.C. C. SRL); similitudinea procedurilor de achiziție bunuri din cadrul celor două proiecte și existența Indiciilor clare de organizare formală a acestora; firma de consultanță a beneficiarului I.I. A. - S.C. D. S.R.L. - asigură partea de cofinanțare privată în cadrul proiectului implementat de I.I. B..

b) în ceea ce privește avantajul necuvenit, recurenta pârâtă arată că din analiza și coroborarea indicatorilor de la punctul a) și pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că II A. nu reprezintă o entitate juridică de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005), ci o societate care are scopul clar de a obține, în mod artificial, sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale s-au desfășurat într-o proporție covârșitoare între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori din același grup, fiind astfel anulată posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat

Rezultă astfel că, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalți solicitanți/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acționează de comun acord, un avantaj nejustificat în fața competiției, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață.

Pe cale de consecință, față de cele arătate mai sus, contrar celor susținute de reclamantă, recurenta susține că a prezentat cele două elemente necesare dovedirii creării avantajului necuvenit.

În continuare, recurenta afirmă că instanța de fond a reținut greșit că reclamanta, prin implementarea proiectului, a îndeplinit atât obiectivul general al măsurii 312 -diversificarea economiei rurale cât și obiectivele specifice Măsurii 312.

În opinia recurentei, îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312, de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro- întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat.

Rezultă astfel că, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalți solicitanți/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acționează de comun acord, un avantaj nejustificat în fața competiției, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață.

Mai mult decât atât, obiectivul specific obligă entitatea juridică beneficiară de fonduri nerambursabile la prestarea de servicii către populația rurală, populație care lipsește cu desăvârșire din activitatea beneficiarului, rezultând astfel că obiectivele măsurii nu au fost atinse.

Față de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, pârâta solicită casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul intimat a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 17618 din 15.05.2015, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.02.2015.

Pentru a emite procesul-verbal de constatare a creanței și de stabilire a creanței bugetare, recurenta pârâtă a reținut, în esență, că beneficiarul finanțării nerambursabile aferente contractului înregistrat sub nr. x a creat condiții artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

De asemenea, o altă neregulă privește semnarea contractului de finanțare după expirarea termenului prevăzut de Cap. 3.2 din Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, versiunea 04 din iunie 2010.

Soluționând acțiunea reclamantului, instanța fondului constată că este întemeiată, reținând, potrivit considerentelor expuse în cuprinsul sentinței civile nr. 100 din 13 februarie 2017, că reclamantul nu este culpabil pentru întârzierea semnării contractului și, totodată, că nu a fost dovedită crearea condițiilor artificiale pentru accesarea fondurilor nerambursabile, sentința civilă astfel pronunțată fiind recurată de instituția pârâtă în prezenta cale de atac.

Contrar susținerilor recurentei pârâte, Înalta Curte constată că sentința civilă atacată reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, cu luarea în considerare a liniilor directoare trasate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în privința semnificației conceptului de condiții artificiale.

În ceea ce privește data semnării contractului, a arătat recurenta pârâtă că, la data de 15.07.2010 dl. A. a depus Cererea de Finanțare înregistrată cu nr. x la OJPDRP Dolj (actualul OJFIR Dolj), pentru implemetarea proiectului cu titlul "Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la A.". Prin proiectul depus se dorea achiziția de utilaje și echipamente pentru prestări servicii - lucrări speciale de construcții, respectiv autobetonieră și stație de beton mobilă.

În urma verificării conformității și eligibilității cererii de finanțare și a solicitantului și a criteriilor de selecție, la data de 10.02.2011 a fost întocmită "Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare" ce a fost înaintată solicitantului în vederea încunoștiințării acestuia asupra rezultatului pozitiv al evaluării efectuate. Notificarea a fost primită de solicitant la data de 01.03.2011.

Conform Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, versiunea 04 din iunie 2010 aplicabil sesiunii de depunere în care solicitantul B. a depus cererea de finanțare, beneficiarul notificat are obligația de a se prezenta în termen de 60 de zile calendaristice de la data primirii notificării, Beneficiarul trebuie să se prezinte la sediul Centrului Regional de care aparține, pentru semnarea contractului de finanțare, în cazul contrar, când Beneficiarul nu se prezintă în termenul din Notificare și nu depune documentele obligatorii invocate în conținutul Notificării, atunci se consideră că a renunțat la ajutorul financiar.

În ceea ce privește prima neregulă, instanța fondului a constatat că încheierea procesului-verbal s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât împrejurarea depășirii termenului pentru semnarea contractului este una anterioară încheierii contractului, deja verificată de pârâtă, nefiind probate elemente noi, de natură a justifica reluarea activității de verificare și, în orice caz, că nu îi este culpabilă reclamantului intimat depășirea termenului de încheiere a contractului ci chiar instituției pârâte.

Constată Înalta Curte că pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu a formulat, prin memoriul de recurs, nicio critică la adresa modalității de soluționare a cauzei de către prima instanță sub acest aspect, context în care considerentele sentinței civile nr. 100 din 13 februarie 2017 cu privire la nelegalitatea procesului-verbal și a deciziei de soluționare a contestației au intrat în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte a luat act de faptul că, prin concluziile formulate la termenul de dezbatere a recursului, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a criticat sentința civilă și din această perspectivă, însă limitele judecării recursului sunt cele stabilite prin cererea de exercitare a căii de atac, formulată cu respectarea termenului de motivare a căii de atac.

În atare context, Înalta Curte, subliniind faptul că este legal învestită numai cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii în legătură cu crearea condițiilor artificiale, constată că AFIR motivează crearea condițiilor artificiale în scopul depășirii plafonului de minimis, în raport de împrejurarea că "grupul de persoane format din dl. E. și A. a obținut finanțare pentru două proiecte în condițiile în care proiectul dlui E. nu ar fi fost selectat pentru finanțare".

Astfel, recurenta face trimitere la următoarele elemente: similitudinea tuturor documentelor depuse de cei doi beneficiari în dosarele cererilor de finanțare; adaptarea memoriului justificativ șl a documentelor din dosarul de achiziție a serviciilor de consultanță ale beneficiarului I.I. A. pentru beneficiarul I.I. B.; relațiile existente între cele două societăți beneficiare și cele două firme de consultanță (SC D. S.R.L. și S.C. C. SRL); similitudinea procedurilor de achiziție bunuri din cadrul celor două proiecte și existența Indiciilor clare de organizare formală a acestora; firma de consultanță a beneficiarului I.I. A. - S.C. D. S.R.L. - asigură partea de cofinanțare privată în cadrul proiectului implementat de I.I. B..

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reține că, în condițiile în care sintagma "crearea de condiții artificiale" nu este prevăzută explicit ca reprezentând o neregulă sau abatere în cuprinsul contractului de finanțare, se impune interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, act normativ aplicabil în speță, prin raportare la cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în Cauza nr. C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în sensul că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. In această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza nr. C-434/12, identitatea de proiecte nu poate constitui temei pentru respingerea cererii de plată ori pentru rambursarea sumelor deja încasate cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Menționează Curtea de Justiție a Uniunii Europene, că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Prin urmare, pretinsa similitudine a proiectelor depuse de intimatul reclamant din prezenta cauză și cel aparținând I.I. B., explicată de altfel de instanța fondului din perspectiva consultantului comun al celor două întreprinderi individuale, nu poate constitui temei pentru a se reține crearea condițiilor artificiale în vederea accesării finanțării nerambursabile fără drept.

De altfel, deși recurenta pârâtă susține că scopul vizat în cauză a fost încălcarea regulii de minimis nu arată totuși, cine este, în accepțiunea sa, beneficiarul real al finanțării necuvenit accesate, regula de minimis în cauză fiind interdicția de accesare a finanțării într-un interval de timp mai scurt de 3 ani.

Cât privește pretinsul avantaj necuvenit și neîndeplinirea obiectivului general și specific al Măsurii 312, recurenta pârâtă reiterează faptul că întreprinderea individuală A. nu este o entitate juridică de sine stătătoare iar îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 presupune dovada faptului că au fost create și diversificate servicii pentru populația rurală, prestate de către micro-întreprinderi, or, din analiza contractelor de prestări servicii ale celor două întreprinderi individuale, rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către alte societăți în care au calitatea de asociat.

Constată Înalta Curte, în primul rând că obiectul contractului de finanțare în analiză în prezenta cauză a fost realizat, fiind achiziționate mijloacele fixe și mobile în vederea cărora a fost accesată finanțarea nerambursabilă, aspect constatat nemijlocit cu prilejul vizitei în teren.

Concluzia recurentei -pârâte, în sensul că obiectivul specific reprezentat de diversificarea serviciilor către populația rurală nu ar fi fost îndeplinit pentru că intimatul reclamant și cealaltă întreprindere individuală(B.) își prestează reciproc serviciile nu este susținută, arătând prima instanță că, din analiza documentelor contabile, respectiv fisele analitice cu toți clienții si furnizorii întreprinderii Individuale A. de la începerea activității și până în prezent, rezultă clar că nu au existat si nici nu exista nicio formă de colaborare între II. A. si II. B.; nu a existat și nici nu există nicio formă de colaborare între II. A. și S.C. C. S.R.L.; nu mai există alte forme de colaborare între II. A. și S.C. D., exceptând-o pe cea rezultată din contractul de servicii de consultanță 153/22.06.2010.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurenta pârâtă nu a indicat nici care sunt societățile în care asociatul II A. are calitatea de asociat și față de care a prestat cu preponderență serviciile întreprinderii, pentru a se concluziona, într-adevăr, în sensul că întreprinderea individuală a fost înființată strict în vederea accesării unei finanțări nerambursabile cu depășirea regulii de minimis.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurenta pârâtă în legătura cu achiziția serviciilor de consultanță și a bunurilor au făcut obiectul cercetărilor penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000.

Organele de cercetare penală a avut în vedere și situația de fapt menționată în nota DLAF 1433/2014 din 20.05.2016, aspecte ce sunt identice celor relevate în prezenta cauză în legătură cu achiziția de bunuri și servicii în cadrul proiectului finanțat prin contractul înregistrat sub nr. x

În cauza penală soluția a fost aceea de clasare, nerezultând din probatoriul administrat în cauză săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, esențial de precizat fiind faptul că ordonanța de clasare, respectiv de respingere a plângerii împotriva soluției procurorului a făcut obiectul verificării instanței penale, fiind pronunțată soluția de respingere a plângerii formulate de petenta recurentă în cauza de față cu privire la soluția de clasare.

În mod incontestabile, aspectele definitiv dezlegate de către instanța învestite cu soluționarea plângerii penale reflectă în plus netemeinicia concluziei recurentei reclamante cu privire la nelegalitatea procedurilor desfășurate de intimatul reclamant cu prilejul achizițiilor derulate în executarea contractului de finanțare nr. x și prin aceasta, înlăturarea elementelor de natură a fora convingerea în sensul acțiunii concertate în scopul obținerii, fără drept, a finanțării nerambursabile.

Față de aceste considerente, nefiind demonstrată incidența prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 100 din 13 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.