ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 mai 2016, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.03.2016, întocmit de pârâtă cu privire la proiectul x/18.04.2011, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare a actului administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 345 din 15 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Totodată, prima instanță a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 610 RON, achitată cu chitanța nr. x/16.07.2016 emisă de B. și recipisa de consemnare nr. x/06.07.2016, eliberată de B. - Sucursala Craiova.

Împotriva Sentinței civile nr. 345 din 15 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, pentru ca instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta-reclamantă a învederat că a prezentat suficiente argumente, care susțin aparența de nelegalitate a actului administrativ, arătând că emitentul actului a invocat neregularități contractuale, în condițiile în care, anterior, a avizat pozitiv toate actele reclamantei și a apreciat a fi îndeplinite condițiile de eligibilitate a cheltuielilor. Prima instanță nu a avut în vedere aspectele de nelegalitate prezentate de reclamantă, care, deși nu pot fi analizate pe fond în cadrul cererii de suspendare, ridică o îndoială asupra temeiniciei și legalității actului administrativ.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a analizat îndeplinirea acestei condiții. În esență, recurenta-reclamantă a învederat că executarea silită a actului administrativ este de natură să producă un prejudiciu viitor, dar previzibil, în patrimoniul societății, întrucât ar implica valorificarea utilajelor folosite în desfășurarea activității și ar conduce la imposibilitatea onorării contractelor încheiate, precum și la imposibilitatea achitării creanțelor către furnizori și a salariilor personalului contractual.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 noiembrie 2016, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Reclamanta Societatea A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.03.2016, întocmit de pârâtă cu privire la proiectul x/18.04.2011, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestui act.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs de către intimata-pârâtă, Înalta Curte reține că, prin Sentința civilă nr. 545 din 13 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4103 din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În condițiile respingerii acțiunii în anulare a actului administrativ, interesul reclamantei în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 345 din 15 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL