ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11 noiembrie 2016, încheiat la data de 10 noiembrie 2016 privind cererea de sprijin nr. x din 26 august 2010, până la data pronunțării instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 157/2017 pronunțată în data de 09 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016 până la soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de suspendare.

În cuprinsul motivelor de recurs, după prezentarea unui scurt istoric, pârâta a susținut că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea de suspendare nu îndeplinea condițiile stabilite prin lege, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

A precizat că a fost obligată să recupereze sumele plătite, având în vedere că reclamanta a încălcat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aspect ce rezultă din faptul că suprafața de 65,08 ha a fost compromisă și abandonată, întrucât societatea nu a aplicat tehnologia de cultivare a viței-de-vie și bunele practici agricole și de mediu.

Totodată, principiul legalității actelor administrative presupune ca toate deciziile autorităților administrative să se întemeieze pe lege, în cauză Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11 noiembrie 2016 fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

A mai precizat că în speță condiția cazului bine justificat, astfel cum este ea definită de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, întrucât nu rezultă din actele dosarului împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității actului.

În finalul susținerilor sale a precizat că, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalent cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține soluția atacată.

La data de 06 iulie 2017, recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus la dosar răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat, ca o chestiune prealabilă, dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta nu a formulat, în termen de 60 de zile o acțiune privind anularea actului administrativ fiscal nr. x/2016.

Pe fondul recursului, a solicitat a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016 întocmit de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea pe fond a cauzei, invocând în drept, prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin procesul-verbal sus-menționat a fost stabilit în sarcina intimatei-reclamante un debit în cuantum de 1.356.445,84 RON, reținându-se că pe suprafața de 65,08 ha de plantație, procentul de goluri este de peste 50%, că nu a fost efectuată nici o lucrare de întreținere a solului atât între rânduri, cât și între plante pe rând, că plantația prezintă un grad foarte mare de îmburuienare, înălțimea buruienilor înflorite depășind 50 cm. De asemenea, s-a constatat că, la data controlului, plantația de viță-de-vie înființată în anul 2011 este compromisă ireversibil, fiind abandonată, impunându-se recuperarea sumelor plătite.

În ceea ce privește chestiunea prealabilă invocată de către recurenta-pârâtă referitor la încetarea de drept a suspendării executării actului administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Termenul de 60 de zile începe să curgă de la data pronunțării hotărârii prin care prima instanță a dispus suspendarea executării actului administrativ, această interpretare fiind în spiritul rațiunii pentru care legiuitorul a prevăzut încetarea de drept a suspendării.

În sprijinul acestei interpretări, Înalta Curte are în vedere inclusiv jurisprudența Curții Constituționale care, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, a statuat prin Decizia nr. 350 din 24 aprilie 2012 publicată în M. Of. nr. 414/21.06.2012, faptul că "teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nici o formalitate".

În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016 a fost pronunțată la data de 9 martie 2017 și a fost comunicată reclamantei la data de 22 martie 2017, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar fond.

În consecință, pentru a se evita încetarea de drept a suspendării executării, reclamanta avea obligația de a respecta termenul de 60 de zile în vederea introducerii acțiunii în anulare a respectivului act administrativ, calculat de la data comunicării hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea, acesta fiind momentul obiectiv de când s-a luat cunoștință în mod efectiv despre măsura suspendării.

Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a introdus acțiunea în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 30 august 2017, astfel cum rezultă din evidența ECRIS, depășindu-se termenul de 60 de zile calculat de la data comunicării hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării efectelor actului administrativ (22 martie 2017) astfel că a intervenit de drept încetarea măsurii suspendării potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, urmează a fi admis recursul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, fără a mai fi necesară examinarea motivelor de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate pentru neîndeplinirea, în mod cumulativ, a condițiilor prevăzute art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și cu art. 14 și 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței nr. 157/2017 din 09 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT