ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5916/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agentia de Plăti și Interventie pentru Agricultură solicitând desființarea Deciziei de soluționare a Contestației înregistrată sub nr. x din 13.06.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26.02.2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 29.02.2016, urmând a se constata că nu datorează debitele stabilite prin actul de control și menținute prin decizia Comisiei de contestații.

Prin sentința nr. 73 din data de 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și s-a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plăti și Interventie pentru Agricultură - Aparatul Central Bucuresti, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

- referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a susținut prin motivele de recurs că niciun argument din sentință nu răspunde apărărilor formulate referitoare la nelegalitatea actelor contestate. S-a arătat că, deși se face vorbire despre un debit de 208.316 RON pe raza comunei Deveselu, în realitate, procesul-verbal contestat privește suprafețe situate pe raza mai multor comune;

- în subsidiar, s-a susțiut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind întemeiat, în opinia recurentei, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. S-a arătat că, deși nu solicită o reanalizare a materialului probator, pentru toate cele 3 situații reținute de organul de control, statutul de persoane care aveau în mod legal calitatea de beneficiar este justificat prin prisma prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 coroborat cu ale art. 2 și 3 din Ordinul 246/199;

- s-a arătat cu referire la suprafețele de teren date în folosință de membrii B. că, deși nu s-a argumentat explicit, instanța fondului și-a însușit opinia pârâtei, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1847 din C. civ.

- cu privire la suprafețele situate pe raza comunei Dobrosloveni, a susținut recurenta că a dovedit existenta titlului de proprietate și a dreptului de folosință, relevantă fiind exploatarea efectivă a suprafețelor de teren;

- cât privește suprafețele de teren situate pe raza comunei Redea, s-a arătat în motivele de recurs că, pentru exploatarea facilă a terenurilor, marii arendași au apelat la o metodă de comasare a suprafețelor în loturi mari, prin intermediul schimbului de posesie. Această metodă a presupus că terenurile nu au mai fost folosite conform amplasamentului, esențial fiind că arendașul a deținut în temeiul unor convenții legal încheiate, anumite suprafețe de teren.

S-a solicitat a se constata că o aplicare corectă a prevederilor literei f a art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, presupunea a se verifica dacă reclamanta a dovedit folosirea suprafețelor declarate la APIA.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Pe cale de excepție, a fost invocată nulitatea recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., apreciindu-se că motivele invocate nu reprezintă decât o reluare a argumentelor fondului.

În urma expunerii situației de fapt reținută în cuprinsul actelor contestate, s-a arătat că în campania 2014 reclamanta a primit sprijin necuvenit pentru suprafața de 1 ha pe raza UAT Fălcoiu, de 61,89 ha, pe raza UAT Grădinile și pentru suprafața de 17,38 ha și de 36,85 ha pe raza comunei Redea.

S-a arătat că instanța de fond, în mod corect, a menționat prin sentința recurată că toate neregulile constatate privesc justificarea utilizării legale a terenului, pentru care s-a depus cererea de sprijin, cerință reglementată de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 31 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Se constată că, prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei reținând că aceasta a invocat nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de stabilire a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare nr. x/2014 prin prisma reținerii încălcării art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, cu privire la suprafața de 1 ha pe raza localității Fălcoiu, respectiv 61,89 ha pe raza localității Grădinile, dar în cuprinsul procesului-verbal, în partea finală, se conchide asupra sprijinului necuvenit numai în ceea ce privește suprafața de 36,85 ha, situată în BF 764, pe raza localitatea Redea, pentru această suprafață fiind stabilită creanță bugetară în sumă de 208.316,54 RON.

Totodată au fost redate dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 (în forma în vigoare la data depunerii cererii de sprijin), cu raportate la prevederile art. 1.836 - 1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare.

Constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat critici referitoare la: a) împrejurarea că activitatea de control s-a realizat cu ignorarea dreptului acesteia de a-și exprima punctul de vedere, de a formula obiecții și de a depune acte în dovedirea susținerilor acesteia (nefiind efectuat practic nici un control al actelor deținute de aceasta); b) împrejurarea că prin actul contestat s-a dat o greșită interpretare prevederilor art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 2,3 și 4 din OMAPDR 246/2008, dar și prevederilor art. 1763-1765 și art. 1846-1847 din Noul C. civ. în sensul că un contract de schimb (astfel cum este reglementat prin prevederile mai sus amintite) reprezintă un act translativ de proprietate; c) că actele de "schimb" încheiate legate de anumite suprafețe deținute de reclamantă și de alți fermieri ce exploatează terenuri nu vizau schimbarea proprietății, ci doar a posesiei, fiind vorba despre o procedură de "comasare a terenurilor" în vederea exploatării eficiente și facile a acestora; d) că aceste operațiuni nu reprezintă încălcări ale dispozițiilor art. 1846 sau 1847 din Noul C. civ., având în vedere că prin actele încheiate de părțile "schimbului" nu s-a precizat că s-ar ceda drepturile/beneficiile unui contract de arendă; e) că este greșită opinia că forma de asociere - societatea agricolă - nu putea dispune în mod valabil de terenurile membrilor.

Or, din expunerea anterioară, rezultă faptul că prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate a actelor administrative ce formează obiectul litigiului rezumându-se, în analiza legalității notei de constatare a neregulilor și a deciziei, exclusiv la prezentarea situației de fapt reținută de organul de control.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținuta de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În speța de față este vorba despre sprijinul pentru suprafața totală de 1457,33 ha, din care 39 ha pe raza UAT Fălcoiu, 143,73 ha pe raza UAT Deveselu, 392,83 ha pe raza UAT Redea, 116,79 ha pe raza UAT Dobrosloveni, 32,51 ha pe raza UAT Rotunda și 138,80 ha pe raza UAT Izbiceni .

Curtea de apel, a preluat din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare x/26.02.2016, pentru fiecare unitate administrativ teritorială situația defalcată a suprafețelor de teren și a înscrisurile anexate cererii de acordare a sprijinului, însă nu a făcut nicio analiză punctuală asupra motivelor care au condus la constatarea acordării de sprijin necuvenit, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, limitându-se la invocarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 și a prevederilor art. 1.836 - 1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Totodată, prima instanță apreciază eronat că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor se conchide asupra sprijinului necuvenit numai în ceea ce privește suprafața de 36,85 ha, situată în BF 764, pe raza localității Redea, conform procesului-verbal, pentru această suprafață fiind stabilită creanța bugetară în sumă de 208.316,54 RON .

Constată instanța de control judiciar că această afirmație nu corespunde realității, întrucât în actul de control menționat există capitolul 8 intitulat Concluziile activității de verificare, în care, la fila x se apreciază că în campania 2014 fermierul S.C. A. S.R.L. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 1 ha situată pe raza UAT Fălcoiu cu privire la care s-a constatat că a fost închiriată anterior datei de 1 decembrie 2014, iar la fila x din procesul-verbal se concluzionează că fermierul nu a respectat cumulativ prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 coroborate art. 4 din OMADR nr. 246/2008, primind sprijin financiar necuvenit și pentru suprafața de 61,89 ha, situată pe raza comunei Grădinile.

Or, așa cum s-a arătat anterior, prima instanță nu a făcut nicio analiză concretă a acestor aspecte.

În consecință, față de a aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 73 din data de 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.