ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SA a formulat cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 02 noiembrie 2016, înregistrată la A. SA sub nr. x din 04 noiembrie 2016, încheiată la data de 26 octombrie 2016, prin care i s-a stabilit societății o corecție financiară în sumă de 1.390.996,91 RON, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 103/2017 din 14 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10000 RON achitată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 6 februarie 2017.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Societatea A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și pe fond admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Recurenta reclamantă a precizat că motivele pe care se întemeiază nota de constatare contravin dispozițiilor legale în vigoare în materia achizițiilor publice, circumstanțele prezentate creând o îndoială serioasă asupra actului administrativ.

A susținut că dispozițiile Instrucțiunii nr. 1/2016, prin care s-a reglementat pragul valoric ca reper pentru încadrarea ca modificare substanțială la nivelul sumei reprezentând "procentul de diverse și neprevăzute" adaugă în mod nepermis la dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006, acte normative cu forță superioară.

Mai mult a subliniat faptul că Nota de constatare este fundamentată în totalitate pe Instrucțiunea nr. 1/2016, deși neregula constatată este anterioară acesteia. Practic prin instrucțiune a fost reglementat pragul valoric ca reper pentru încadrarea modificării ca fiind substanțială, iar autoritatea a aplicat-o inclusiv contractelor în derulare încălcând principiul neretroactivității.

Totodată, a susținut, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, ignorând criticile aduse de societate notei de constatare, aspectele invocate încadrându-se în categoria "cazurilor justificate" prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004.

Referitor la paguba iminentă, a doua condiție de admisibilitate a cererii de suspendarea actului administrativ a apreciat că și aceasta a fost îndeplinită, fiind evident faptul că, suma de 1.390.996,91 RON, calculată drept corecție financiară este însemnată, motiv pentru care, în cazul punerii în executare a titlului de creanță prin mijloace specific procedurii de executare, ar putea crea grave perturbări în funcționarea instituției, A. SA fiind o societate pe acțiuni, cu acționari - unități administrativ-teritoriale, cu bugetul societății deja adoptat și având numeroase proiecte de investiții în derulare, iar resursele financiare în scădere.

A mai precizat că, societatea-recurentă este singurul operator regional al serviciilor de alimentare cu apă și canalizare din județul Mehedinți, cu capitalul social total și vărsat în sumă de 115.337,5 RON.

Intimata-pârâtă Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția nulității recursului pentru nemotivare, întrucât motivele invocate nu se pot încadra în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 02 noiembrie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunțării instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ în discuție.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica excepția nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât și dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Înalta Curte constată că, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se apreciază că excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene neîntemeiată, întrucât recurenta-reclamantă a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes o constată a fi întemeiată, potrivit următoarelor considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, fondul acțiunii în anulare a fost soluționat, prin Sentința civilă nr. 15/2018 din 16 ianuarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, dispunând următoarele:

"Respinge acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin reprezentant legal viceprim-ministru, având ca obiect contestație act administrativ."

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs vizând nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene și va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinței nr. 103/2017 din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT