ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4225/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/25.09.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.07.2015 emise de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 478 din 15 februarie 2017 a admis acțiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., dispunând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.07.2015 și Deciziei de soluționare contestației nr. x/25.09.2015, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 478 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă susține că hotărârea atacată este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta pârâtă reiterează situația de fapt dedusă judecății, arătând că, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/21.07.2015 s-a stabilit în sarcina reclamantei Întreprinderea Individuală A. a creanță bugetară în cuantum de 31.127,76 RON ca urmare a constatării unor nereguli în derularea contractului de finanțare x/06.06.2012 având ca obiect proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A. în comuna Gura Foii, județul Dâmbovița", proiectul fiind finanțat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Pentru a se încheia acest proces-verbal, autoritatea recurentă a reținut faptul că beneficiarul finanțării nerambursabile a depus cererea de plată aferentă tranșei a doua cu nerespectarea graficului convenit cu prilejul semnării contractului de finanțare.

Totodată, s-a reținut și faptul că nu au fost îndeplinite obiectivele economice asumate prin planul de cultură și planul de afaceri, depuse anexat cererii de acordare a finanțării nerambursabile.

Prin sentința civilă criticată în cauza de față instanța fondului a admis acțiunea reclamantei și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare pentru motivul că nerespectarea planului de afaceri este una minoră, față de care nu se impune constatarea neîndeplinirii obligațiilor contractuale.

Susține recurenta-pârâtă faptul că prima instanță a pronunțat hotărârea criticată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1306/2007, afirmând recurenta, în esență, că beneficiarul finanțării a procedat la schimbarea categoriei de folosință a terenurilor fără notificarea Autorității Contractante și fără depunerea documentelor solicitate de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, niciunul din aceste aspecte nefiind analizat de instanța fondului.

În al doilea rând, recurenta pârâtă arată că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la neregula constând în depășirea termenului prevăzut pentru depunerea cererii de plată aferentă tranșei a doua.

Față de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, pârâta solicită casarea hotărârii atacate, în sensul celor mai sus arătate.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, curtea constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu consecința casării Sentinței civile nr. 478 din 15 februarie 2017, rejudecării cauzei și respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, curtea constată că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/21.07.2015 s-a stabilit în sarcina reclamantei Întreprinderea Individuală A. a creanță bugetară în cuantum de 31.127,76 RON ca urmare a constatării unor nereguli în derularea contractului de finanțare x/06.06.2012 având ca obiect proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A. în comuna Gura Foii, județul Dâmbovița", proiectul fiind finanțat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Pentru a se încheia acest proces-verbal, autoritatea recurentă a reținut faptul că beneficiarul finanțării nerambursabile a depus cererea de plată aferentă tranșei a doua cu nerespectarea graficului convenit cu prilejul semnării contractului de finanțare.

Prin urmare, unicul motiv reținut de autoritatea pârâtă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/21.07.2015 este acela al nerespectării dispozițiilor art. 4 alin. (4) din contractul de finanțare mai sus menționat, potrivit cărora a doua cerere de plată se va depune în maxim 33 luni de la data semnării contractului de finanțare.

Cu toate acestea, reclamanta, deși a contestat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/21.07.2015, nu a adus nicio critică în concret, la adresa constatărilor și a măsurilor dispuse prin procesul-verbal în discuție, învestind autoritatea de soluționare a contestației și, ulterior, instanța de contencios administrativ cu o serie de motive de nelegalitate ce nu vizează, în realitate, temeiul măsurii de recuperare a sprijinului financiar acordat în baza contractului de finanțare x/06.06.2012.

Curtea a luat act de faptul că nici autoritatea de soluționare a contestațiilor nu a examinat legalitatea procesului-verbal nr. x/21.07.2015 prin raportare la temeiurile de fapt și de drept expuse în cuprinsul acestuia însă o atare împrejurare nu poate conduce la anularea procesului-verbal chiar dacă ar fi desființată decizia de soluționare a contestației, de vreme ce contestația se soluționează în limitele învestirii și în raport de motivele de fapt și de drept pe care autorul contestației trebuie să le precizeze, așa cum prevede art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011.

În același sens, sunt de subliniat prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 66/2012, potrivit cărora (1) în situația în care autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 constată că în contestație nu sunt cuprinse toate informațiile prevăzute la art. 47 alin. (2), va cere contestatarului ca, în termen de 5 zile de la înștiințarea prin care i se aduce la cunoștință această situație, să completeze contestația.

(2) În cazul în care contestatarul nu se conformează obligației impuse la art. 47 alin. (2), contestația va fi respinsă fără a se proceda la analizarea fondului.

Prevederile anterior citate atestă, odată în plus, faptul că autoritatea de soluționare a contestației formulate împotriva titlurilor de creanță menționate de art. 46 din ordonanța menționată se pronunță cu respectarea principiului disponibilității, nefiind în măsură a examina legalitatea titlului de creanță pentru alte motive decât cele precizate de contestator.

Simetric opus, în situația în care criticile contestatorului nu vizează constatările și măsurile concrete, care au condus la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor, acest titlu de creanță devine definitiv.

Față de aceste considerente curtea constată că în mod greșit a procedat instanța fondului, anulând procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare pentru alte motive decât cele care au determinat organul emitent să rețină existența unei nereguli și a unei creanțe bugetare în consecința acestei nereguli.

În consecință, recursul civil de față urmează a fi admis, în sensul celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 478 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2018.

GGC - GV