ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3834/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtii de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.07.2015, sub Dosar nr. x/35/2015, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 1643 din 2 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/111/2014*, reclamantul A., prin împuternicit B., a chemat în judecată pârâtul Corpul Experților Contabili Autorizați din România, invocând refuzul de soluționare a cererii, prin care s-au vătămat drepturi în valoare de 59.007 lei și 4.307 euro, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 126 din 14 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul Corpul Experților Contabili Autorizați din România, iar pe fond, a respins acțiunea reclamantului A. prin împuternicit B., ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 126 din 14 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Apărările formulate Intimatul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de netimbrare a recursului și anularea recursului ca netimbrat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de examinare a recursului în completul filtru Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) din același cod, că recursul este admisibil, sub rezerva, ca recurentul-reclamant să depună dovada de achitare a taxei de timbru în cuantum de 200 lei, datorată pentru soluționarea recursului. Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 6.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de formă Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că este întemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat. 6.1.1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013: " (1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei". În raport de motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a constatat că, în cauză, taxa judiciară de timbru datorată de recurent pentru soluționarea recursului este în cuantum de 200 lei și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, s-a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul stabilit, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului. Raportul asupra admisibilității recursului, precum și adresa emisă la 12.10.2017, privind obligația de achitare a taxei de timbru, au fost comunicate recurentului A. prin împuternicit B., la data de 25.10.2017, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar. Înalta Curte constată că, deși recurentul a fost încunoștiințat cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 200 lei, datorată pentru soluționarea recursului declarat, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, precum și prin intermediul adresei din 12.10.2017 (comunicată recurentului la 25.10.2017), acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest moment al examinării admisibilității în principiu a recursului de către completul de filtru. Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Nu poate fi primită apărarea recurentului exprimată prin punctul de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația de a timbra recursul, întrucât instanța avea obligația să îi comunice contul unde se achită în numerar taxa judiciară de timbru. Înainte de a pronunța o soluție de anulare a unei cereri/căi de atac ca netimbrată, instanța judecătorească este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru și să-i pună în vedere părții obligația achitării acesteia, iar nu să indice părții contul în care trebuie virată această taxă. Modalitățile de plată a taxei judiciare de timbru sunt stabilite prin lege (art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013), iar nu de către instanța de judecată. În cauză, potrivit O.U.G. 80/2013, instanța a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru și i-a pus în vedere recurentului care este valoarea taxei de timbru datorate pentru soluționarea recursului declarat, acesta având obligația ca în termenul comunicat de la primirea înștiințării de plată să o efectueze. Or, recurentul nu a procedat în consecință. Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul reclamantului, ca netimbrat. 6.2. Soluția instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A. prin împuternicit B.