ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4108/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.11.2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Generală Regională a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat anularea deciziei nr. 454 din 22.05.2013 privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr. 383 din 19 decembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitoarei S.C. B. S.R.L., admiterea în totalitate a contestației formulate și desființarea în întregime a deciziilor atacate.

Conflictul de competență Prin sentința nr. 3343/CA/2014 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 152/CA/2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale, a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Bihor, și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin Decizia nr. 3965 din 23.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La data de 10.12.2014, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/111/2013*.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 147 din 07.10.2015, a respins acțiunea reclamantului A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat, în principal, anularea acesteia, iar, în subsidiar, casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată este insuficient motivată, întrucât nu cuprinde argumentele referitoare la angajarea răspunderii sale solidare pentru suma de 81.418.979 RON.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele arătate la filele 12-13 dosar.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22.06.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 15.12.2017. 6. Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant A., în calitate de fost administrator al S.C. "B." S.R.L., are ca obiect verificarea legalității Deciziei nr. 454 din 22 mai 2013 privind soluționarea contestației administrative formulate împotriva Deciziei nr. 383 din 19 decembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitoarei S.C. "B." S.R.L. în sumă de 81.418.979 RON, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal. Prima instanță a respins acțiunea, ca nefondată. Instanța de control judiciar împărtășește soluția primei instanțe Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În concret, în cauza de față, judecătorul fondului a reținut faptul că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de prevederile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantului A. cu debitoarea insolvabilă S.C. "B." S.R.L., întrucât: - reclamantul a avut calitatea de administrator al debitoarei S.C. "B." S.R.L., în perioada 20.07.2007 - 19.12.2008, când, prin actul adițional și contractul de cesiune autentificate prin încheierea nr. 4588 din 12 decembrie 208 la B.N.P. C. și-a cesionat părțile sociale deținute în societate unei terțe persoane; - raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat în sensul că reclamantul a scos din conturile societății debitoare suma de 363.880 RON din care a restituit, în cursul aceleiași luni, suma de 116.442 RON, astfel încât, la finele lunii octombrie 2008, reclamantul datora societății suma de 247.438 RON; suplimentar de aceasta, reclamantul mai figurează cu o datorie de 319.789,64 RON către societatea debitoare; în luna decembrie 2008, s-au înregistrat ieșiri de echipamente tehnice, aparate și instalații de măsurare în sumă de 27.717,53 RON, precum și ieșiri de mobilier și aparatură birotică în sumă de 17.340,68 RON; - retragerea din conturile societății a unui important disponibil bănesc, precum și înstrăinarea unor echipamente necesare funcționării societății sunt de natură a provoca insolvabilitatea societății debitoare; - operațiunile evidențiate în raportul de expertiză contabilă conduc la concluzia că reclamantul a procedat la ascunderea activelor debitoarei declarate ulterior ca fiind insolvabilă; - diminuarea patrimoniului debitoarei cu sumele de bani și bunurile anterior nominalizate s-a făcut de către reclamant cu rea-credință, deoarece acesta a efectuat retragerile în numerar cu reprezentarea că astfel va diminua lichiditățile debitoarei. Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că sentința atacată este corespunzător motivată, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.