ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2860/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 14.09.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor:

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 805/07.03.2023, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația fiscală înregistrată la D.G.S.C. sub nr. M_SLP 843919/21.10.2022, formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.08.2022 și a Dispoziției de măsuri nr. 739/31.08.2022, ambele emise în temeiul constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr. x/31.08.2022;

- anularea în parte a Deciziei de impunere și a Dispoziției de măsuri în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar în valoare de 1.195.855 RON și diminuarea pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, aferente ajustărilor de prețuri de transfer în valoare de 7.474.093 RON;

- obligarea organelor fiscale la restituirea sumei de 1.195.855 RON reprezentând impozit pe profit achitat de reclamantă (prin plată și compensare) în temeiul deciziei de impunere;

- obligarea organelor fiscale la plata dobânzii fiscale prevăzute la art. 182 alin. (2) și art. 174 alin. (5) Codul de procedură fiscală, de la datele stingerii impozitului pe profit în sumă de 1.195.855 RON și până în ziua restituirii efective a acestei sume;

- obligarea organelor fiscale la plata cheltuielilor de judecată angajate de reclamantă cu ocazia soluționării prezentei cauze, a căror dovadă o va face în termenul impus de art. 452 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 225 din data de 4 aprilie 2024 Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că în speță, reclamanta solicită, inter alia, anularea unui act administrativ fiscal privind impozite și contribuții, respectiv diminuarea pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON. Aplicând criteriul valoric reglementat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că delimitarea competenței materiale a tribunalului de cea a curții de apel se face în funcție de suma în litigiu, iar în această categorie intră nu doar acțiunile împotriva titlurilor de creanță, prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală sau bugetară, ci și alte tipuri de acte administrative fiscale, emise pentru stabilirea unei situații individuale legate de activitatea de administrarea a creanțelor.

Prin sentința nr. 104 din data de 7 mai 2024 Curtea de apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de reclamantă, a declinat competența soluționării acțiunii având ca obiect contestație act administrativ-fiscal, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în favoarea Tribunalul Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că pragul valoric avut în vedere de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru determinarea competenței materiale de soluționare a litigiilor, se referă doar la sumele care pot fi încadrate în noțiunile de taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale și accesorii ale acestora, în timp ce operațiunea de diminuare a pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, conform solicitării reclamantei, reprezintă un demers contabil subsecvent celui de stabilire a taxelor, contribuțiilor datorate de contribuabil, fiind o consecință a analizei legalității actului administrativ-fiscal prin care s-au stabilit în sarcina contribuabilului debite fiscale suplimentare.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

În prezenta cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anulare a Deciziei de soluționare a contestației nr. 805/07.03.2023, obiectul contestației privind suma de 1.195.855 RON, reprezentând impozit pe profit.

Separat de aceste obligații fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. x/31.08.2022, reclamanta a contestat și Dispoziția de măsuri nr. 739/31.08.2022, vizând diminuarea pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, emisă în temeiul constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr. x/31.08.2022;

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește calificarea diminuării pierderii fiscale drept taxă, impozit sau contribuție.

Potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legiuitorul a instituit, astfel, două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

Se constată că legiuitorul a avut în vedere prin dispozițiile art. 10 alin. (1) "litigiile (…) care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la (…)", astfel încât, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și obligațiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

În acord cu cele statuate de Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte apreciază că operațiunea de diminuare a pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, conform solicitării reclamantei, reprezintă un demers contabil subsecvent celui de stabilire a taxelor, contribuțiilor datorate, fiind o consecință a analizei legalității actului administrativ-fiscal prin care s-au stabilit în sarcina contribuabilului debite fiscale suplimentare.

Prin urmare, diminuarea pierderii fiscale înregistrate de societate, deși este o măsură administrativ-fiscală, nu stabilește valoarea unei taxe, a unui impozit sau a unei contribuții, astfel încât pentru stabilirea valorii creanței fiscale contestate prin prezenta acțiune prezintă relevanță doar valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv obligațiile de plată în cuantum de 1.195.855 RON, valoare aflată sub pragul reglementat de dispozițiile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.