ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4549/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu:

- anularea în tot a deciziei de soluționare a contestației f.n./01.2019 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- anularea deciziei de impunere nr. x/28.03.2018 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/28.03.2018, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina societății, în cuantum total de 3.351.815 RON, constând în impozit pe profit în sumă totală de 2.703.056 RON și TVA în sumă totală de 648.759 RON;

- anularea deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 1005/10.05.2018 în sumă de 275.497 RON ce a fost ulterior redusă la suma de 68.874,25, în condițiile art. 181 alin. (1) Codul de procedură fiscală;

- anularea deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 1005/10.05.2018 în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina societății, în cuantum total de 1.069.152 RON, constând în dobânzi de întârziere în sumă de 711.542 RON și penalități de întârziere în sumă de 357.610 RON, cu consecința exonerării societății de la plata acestora și restituirea sumelor achitate de societate cu acest titlu împreună cu dobânzile legale aferente, potrivit art. 182 Codul de procedură fiscală;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința nr. 83 din 31 iulie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscala în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumelor achitate de societate împreuna cu dobânzile legale aferente.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

A anulat în parte Decizia de soluționare a contestației administrative f.n./01.2019 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Decizia de impunere nr. x/28.03.2018 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/28.03.2018 emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Brașov din cadrul DGRFP Brașov pentru suma de 1.675.807 RON, reprezentând impozit pe profit, obligații suplimentare de plată.

A menținut actele administrative atacate pentru suma totală de 1.676.008 RON obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit (1.027.249 RON) și TVA (648.759 RON).

A anulat în parte Decizia de soluționare a contestației administrative f.n./01.2019 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Decizia nr. 1005/10.05.2018 referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare, dobânzi și penalități de întârziere emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Brașov din cadrul DGRFP Brașov pentru accesoriile aferente sumei de 1.675.807 RON reprezentând impozit pe profit, cu privire la care Decizia de impunere nr. x/2018 și RIF nr. x/2018 au fost anulate.

A menținut actele administrative mai sus menționate pentru accesoriile aferente sumei 1.027.249 RON reprezentând impozit pe profit, precum și pentru accesoriile aferente sumei de 648.759 RON reprezentând TVA, pentru care Decizia de impunere nr. x/2018 și RIF nr. x/2018 au fost menținute.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumelor achitate de societate împreuna cu dobânzile legale aferente, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acestui petit invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A obligat pârâtele să plătească către reclamantă suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A promovat recurs și pârâta Agenția Națională de Administrare împotriva sentinței primei instanțe, prevalându-se de motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului promovat de partea adversă și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat de societatea recurentă, ca nefondat.

II. Analiza cererii de recurs

În motivarea recursului reclamanta a arătat că - în ceea ce privește incidența pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin sentință s-a preluat pasaje din actele administrate atacate și că nu s-ar fi realizat astfel o motivare a soluției.

Din perspectiva pct. 8 al art. 488 allin. 1 C. proc. civ. s-a criticat

- greșita interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 8 LCA și art. 182 Codul de procedură fiscală raportat la excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere prin care Societatea a solicitat restituirea sumelor achitate în baza actelor administrative atacat,

- greșita interpretare/aplicare a art. 23. art. 91 și art. 98 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală privind prescripția dreptului organelor fiscale de a stabili obligații fiscale suplimentare,

- greșita interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 126 și art. 127 Codul de procedură fiscală privind depășirea perioadei legale pentru desfășurarea inspecției fiscale,

- greșita interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 6, art. 9 si art. 130 Codul de procedură fiscală privind dreptul la apărare al contribuabilului.,Greșita interpretare/aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează deductibilitatea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit și deducerea TVA,

- interpretarea/aplicarea greșită a art. 21 Codul fiscal, a pct. 41, 48 și 49 din Normele Metodologice de aplicare a Codul fiscal prin raportare la refuzul acordării dreptului de deducere a cheltuielilor pentru calculul impozitului pe profit,

- interpretarea/aplicarea greșită a dispozițiilor art. 145 și art. 146 Codul fiscal, raportat la refuzul acordării dreptului de deducere a TVA,

- interpretarea/aplicarea greșită a dispozițiilor art. 19 Codul fiscal, art. 8 și art. 9 din Ordinul 442/2016 precum și a art. 113 Codul de procedură fiscală, raportat la neefectuarea ajustărilor de prețuri de transfer și pentru împrumuturile intra-grup la care ratele de dobândă plătite de Societate au fost sub prețul Pieței.

Totodată s-a criticat și reducerea nejustificată a cheltuielilor de judecată.

Recursul ANAF critică:

- eronată respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala in ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumelor pretins achitate de societate împreuna cu dobânzile legale aferente.

Pe fondul soluției, raportat la admiterea în parte a cererii se arată că instanța de fond și-a însușit concluziile expertului, inclusiv in ceea ce privește chestiuni de drept, care constituie atributul exclusiv al instanței de judecata, fara a arata argumentele personale în considerarea cărora a procedat astfel si fara a arata argumentele in considerarea cărora a înlăturat apărările formulate cu privire la concluziile expertului de către parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin notele scrise depuse la dosar.

In al doilea rând, instanța de fond a încălcat prevederile art. 8 pct. 2 din OPANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer, care reglementează:

Recursurile sunt întemeiate.

Cât privește recursul reclamantei nu este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 6 art. 488 C. proc. civ. întrucât ceea ce se contestă într-un litigiu de contencios administrativ si fiscal este conținutul unui act administrativ cu consecința menținerii sau anulării prevederilor din aceasta, deci evident că este a se da credit fie susținerilor din aceasta fie poziției contrare.

Este cu atât mai surprinzătoare susținerea întrucât în partea admisă din cerere, s-a dat credit afirmațiilor expertului.

Cât privește incidența pct. 8 a art. 488 C. proc. civ., din recursul reclamantei, soluția trebuie să aibă în vedere incidența prescripției și de aici cuantumul dobânzilor și penalităților raportat la prevederile obligatorii ale Deciziei pronunțate în RIL21/2020 a ÎCCJ raportat la anul 2011.

Dacă aspectele de procedură au fost corect soluționate de către instanța de fond (termene, încălcare drept, apărare) în schimb "neregulile de ordin substanțial", față de care s-a concluzionat că nu "s-a dovedit necesitatea și oportunitatea achiziției" nu au fost pe deplin justificate, o suplimentare de probatoriu în faza recursului neputând fi făcută fără încălcarea dublului grad de jurisdicție.

Cât privește recursul ANAF, referitor la analiza dosarului prețurilor de transfer, susținerile precum că instanța acceptă răspunsurile expertului din cauză inclusiv în chestiuni de drept, sunt eronate

Astfel se afirmă că "expertul a considerat că nu se justifică refacerea studiului de comparabilitate", concluzionând că "instanța va accepta concluziile prezentate de expert în sensul că refacerea analizei (...) nu se justifică".

Instanțe trebuie în genere să-și formeze concluzii proprii, pe baza probelor.

În aceste condiții Înalta Curte apreciază că reanalizarea probatoriului în raport de aspectele arătate, precum și a prevederilor incidente se impune iar acest lucru nu poate fi făcut pentru prima dată de către instanța de recurs fără a priva părțile de un grad de jurisdicție.

De asemenea aspectele privind cuantumul cheltuielilor de judecată nu pot fi tranșate pe calea recursului.

Cum în raport de aspectele invocate ambele recursuri se încadrează prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va admite și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va casa sentința, trimițând cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. S.R.L. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 83 din 31 iulie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.