ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5826/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr. x/2017 A. S.R.L.- societate în insolvență reprezentată prin administrator special B. și administrator judiciar C. a solicitat ca, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- anularea, în parte, pentru suma de 1.428.295 RON, a Deciziei nr. 3173/29.05.2017 privind soluționarea contestației, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Serviciul Soluționare Contestații 1;

- anularea, in parte, pentru suma de 684.859 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA stabilit suplimentar, a Deciziei de impunere nr. x/01.09.2016 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/01.09.2016, ambele emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu;

- anularea, în parte, pentru suma de 743.436 RON, a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x din 09.09.2016 emisă în baza Deciziei de Impunere de care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 36/2020 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L. - Societate in insolventa, reprezentată prin administrator special B. și administrator judiciar C.- prin D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Soluționare și reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și în consecință:

Anulează în parte Decizia nr. 3173/29.05.2017 privind soluționarea contestației, emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Soluționare Contestații 1;

Anulează în parte Decizia de impunere nr. x/01.09.2016 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și Raportul de inspecție fiscală nr. x/01.09.2016, ambele emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și exonerează reclamanta de plata sumei de 569.916 RON reprezentând 113.565 RON impozit pe profit suplimentar și 456.351 RON TVA suplimentar;

Anulează în parte Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x din 09.09.2016 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și exonerează reclamanta de plata sumei de 344.899 RON reprezentând 31.995 RON obligații accesorii aferente impozitului pe profit suplimentar și 312.904 RON obligații accesorii aferente TVA suplimentar.

Menține în rest actele administrative atacate.

Obligă pârâtele la plata sumei de 20.550 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.".

Împotriva sentinței nr. 36/2020 din 12 martie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.

În susținerea cererii de recurs, recurentasusține că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii greșite și în rejudecare respingerea acțiunii în contencios administrativ în ceea ce privește fondul impunerii respectiv modul de constituire al impozitelor și taxelor suplimentar datorate ca urmării efectuării de operațiuni economice cu furnizorii: E. S.R.L., F., G., H. S.R.L., I. S.R.L..

In stabilirea stării de fapt privitoare la operațiunile efectuate s-au avut în vedere constatările din Procesul-verbal nr. x/28.06.2016 încheiat de DRAI Sibiu au rezultat aspectele relevante in ceea ce privește realitatea operațiunilor/tranzacțiilor desfășurate între inlimata-reclamantă și furnizorii săi.

Achizițiile efectuate de itimata-reclamantă de la furnizorii indicați mai sus au constat în:

Prestări servicii lucrări de construcții (amenajare și betonare terenuri, construcție corpuri clădire);

Materiale de construcții (fier beton, var, ciment. BC'A. etc);

Mijloace lixe (bazine metalice, semiremorci, stivuitor):

Mobilier de birou;

iar intimata-reclamanta a înregistrat, în perioada 2011-2013, în evidențele contabile toate aceste cheltuieli iar instanța de fond a reținut ca justificate operațiunile efectuate de intimala-reclamantă dar a ignorat aspectele prezentate în actele administrative.

De asemenea și în expertiza fiscală judiciară au fost ignorate toate aspectele privitoare la lanțul de aprovizionare al furnizorilor.

In ceea ce privește realitatea achizițiile efectuate de la E. S.R.L., instanța de fond a validat concluziile favorabile ale expertizei tehnice in construcții și ale expertizei fiscale și a stabilit realitatea efectuării lucrărilor executate de această prestatoare, cu contracte încheiate și asumate de păți le contractante și cu facturi fiscale dar fară să existe devize de lucrări explicite și pentru toate operațiunile efectuate.

Totuși instanța de fond a reținut această explicație și a mai reținut că s-au emis facturi fiscale și care au fost achitate prin virament bancar.

A mai reținut instanța de fond că cele 8 bazine metalice și stivuitorul J. serie motor x se regăsesc fizic la punctul de lucru Orlal și că aceste bunuri au fost necesare pentru obținerea Autorizației de mediu nr. SB 63din 26.03.2012.

Dar instanța de fond a ignorat actele administrative în care se arată că justificarea documentră a efectuării serviciilor nu s-a făcut în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Astfel, pentru lucrarea de izolat acoperiș hală industrială, contractul 7/08.04.201 1 nu indica locația halei, iar lucrarea a fost subcontractată firmei S.C. I., și nu au existat devize de lucrări sau bonuri de consum materiale, așa încât validarea concluziilor expertizei tehnice este subiectivă, cât timp nu există și altă dovadă a locului prestării serviciilor de izolație acoperiș.

Și față de concluziile tehnice ale realității efectuării lucrării de decopertare teren in suprafața de 5.652 nr. curățare teren resturi, transport rutier materiale în urma decopertării, pregătire teren pentru a 11 betonat; depunere de materiale pentru fundații și montare de armături metalice, respectiv contractul de prestări servicii nr. x 1. și acesta a fost subcontractat firmei SC"I."SRL având ca administrator pe K..

Instanța de fond a validat din nou concluziile tehnice deși în actele administrative contestate și Procesul-verbal nr. x/28.06.2016, s-a arătat că materialul excavat și transportat 5.652 m; pamant (5.652 nr. x I m adâncime), necesita efectuarea unui număr de peste 350 transporturi (5.652 m3 excavați/16 m/basculanta), la care se adaugă același volum de piatră/balast/nisip transportat pentru execuția lucrării, dar nici unul dintre prestatori nu deținea și nu a indicat mijloacele de transport și utilajele care au fost utilizate la executarea acestei lucrări și nu a fost identificat nici locul în care a fost transportat volumul mare de pământ excavat.

De asemenea nu s-a făcut vreo dovadă a achiziției materialelor de construcții utilizate la realizarea lucrării: balast, nisip, pietriș, piatră spartă, așa că apreciem că nu este corectă soluția primei instanțe care a reținut realitatea efectuării lucrărilor de către prestatorii care au emis facturile fiscale.

De asemenea instanța de fond a reținut ca fiind reală și justificată achiziția de la E. S.R.L. a opt bazine metalice, deși nu s-a tăcut dovada modului în care aceste bunuri au fost transportate și nici dovada achiziționării lor din aval, deci lipsa documentelor de proveniență la furnizorul intimatei.

Având în vedere aceste aspecte ignorate de instanța de fond se apreciază că soluția privitoare la realitatea operațiunilor efectuate de această prestatoare este greșită.

Și în ceea ce privește achiziția de la E. S.R.L. a semiremorcii L. (seria sașiu x), prin factura nr. x/21.1 1.201 1 în valoare de 40.000 RON + TVA, nici pentru aceasta nu s-a tăcut dovada achiziției din aval. Conform notei explicative a lui M. din data de 09.06.2016 se indică ca fiind cumpărată de la SC" N. S.R.L., dar în baza de date Dispecer 3 a fost identificata semiremorca L. ca fiind radiată din circulație de vechiul proprietar S.C. O. S.A. București în data de 02.12.2011.

Și în ceea ce privește achitziția motostivuitorului J. (serie motor x) prin factura nr. x/30.11.2011 în valoare de 12.850 RON + TVA, nici pentru acesta nu se cunoaște vânzătoul din aval și nu există documente de proveniența, așa că și în acest caz se apreciază că soluția instanței este greșită privitoare la realitatea și justificarea operațiunilor.

Față de aceste motive de fapt din care rezultă că nu a existat documentarea justificativă a achizițiilor efectuate și al realității efectuării de operațiuni economice corect identificate, se suține că hotărârea instanței este greșită când a validat concluziile expertizei tehnice, fără identificare contractuală a locului prestării, și implicit al expertizei fiscale, așa că în temeiul dispozițiilor art. 19. art. 21 și art. 145 din Codul fiscal care au fost ignorate, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare respingerea acțiunii privitoare la aceste aspecte.

În ceea ce privește achizițiile de la furnizorul S.C. F. SRL

Instanța de fond a validat concluziile expertizei tehnice și a expertizei fiscale și a reținut că. sunt reale lucrările de execuție a unei platforme de beton armat în suprafață de 700 mp, tară indicarea locației.

Dar instanța a ignorat faptul că documentul justificator, contractul de prestări servicii nr. x în valoare de 220.000 RON privind execuția unei platforme de beton armat în suprafață de 700 mp., nu avea indicată locația prestării și nici în actul adițional nu sunt indicate alte date. și Iară devizul de lucrări referitoare la cantitățile de materiale de construcții: beton, fier beton, ete. și manopera utilizată.

Instanța a ignorat faptul că s-a făcut dovada că subcontractanta S.C. I. S.R.L. nu deținea mijloace de transport și era în imposibilitate transportării betonului cu auto specializate la punctul de prestare.

În data de 05.01.2012 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x, între S.C. F. S.R.L. reprezentată de P. și intimata-reclamantă reprezentată de B., fără a fi indicată valoarea contractului, care este obiectul executării de lucrări de construcții la punctele de lucru ale societății, iar cele 2 acte adiționale conțineau doar generic lucrările de executat, gard cu lungimea de 200 m la valoarea de 250.000 RON (TVA inclus) și betonarea unei platforme de 1.300 mp la valoarea de 250.000 RON (TVA inclus).

Lucrarea a fost subcontractată de S.C. I. S.R.L. iar devizul de lucrări nu conține informații referitoare la cantitățile de materiale de construcții (beton, fier beton, etc.) și manopera utilizată în efectuarea lucrărilor.

In ceea ce privește această prestatoare organele fiscale au reținut că se află în întrerupere temporară de activitate din data de 09.01.2012, că nu avea depuse declarațiile financiare, nu avea angajați, așa că s-a concluzionat că lucrările de construcții evidențiate în factura nr. x/30.03.2012 nu au fost în fapt realizate de către S.C. I. S.R.L., prin urmare intimala-reclamantă A. S.R.L. în calitate de beneficiar final al lucrărilor nu avea drept de deducere pentru cheltuielile evidențiate eu această lucrare, precum și TVA aferent.

Și în ceea ce privește execuția unei hale cu structură metalică și panouri sandwich în suprafața de 1.000 mp la punctual de lucru din Orlat, se apreciază că instanța a greșit când a reținui justificarea legală a operațiunii, prin contractul de prestări servicii fără număr încheiat în data de 02.08.2012, de prestatoarea F. S.R.L.. reprezentată de M. cu intimata, în valoarea de 700.000 RON (TVA inclus).

Reprezentantul legal al prestatoarei a declarat că a subcontractat lucrarea și că a fost executată de Q. și R. și nu a s-a indicat nici o societate, deci nu poate fi stabilită realitatea.

În ceea ce privește amenajarea la punctul de lucru din Solea, jud. Suceava, constând în reparații acoperiș, turnat platforma betonată, renovat clădire pentru birouri, prestarea a fost convenită prin contractul din 25.10.2012, dar și această lucrare a fost subcontractată acelorași persoane fizice, reprezentante de societăți comerciale.

Cu privire la furnizorii F. S.R.L., respectiv societățile S. S.R.L. și T. S.R.L., furnizori care ar fi efectuat prestările de servicii/livrările de bunuri în beneficiul intimatei beneficiarului final, inspectorii antifrauda au consemnat în Procesul-verbal nr. x/28.06.2016, următoarele:

Cu privire la "furnizorul" S. S.R.L. cu sediul social și domiciliul fiscal în localitatea județul lași (CUI x) reprezentată legal prin asociat unic și administrator U., societate ce a fost nominalizata de către M. ca executant al lucrărilor (care conform devizului de lucrări reprezintă 200-250 m3 beton, respectiv 25-30 transporturi cu mașini specializate) s-a constatat că este furnizor ele tip "fantomă", conform informațiilor prezentate în Procesul Verbal c/c control nr. x/24.06.2015 încheiat de inspectorii Direcției Regionale Antifrauda Fiscală 1 Suceava precum și constatărilor din Raportul de Inspecție Fiscală nr. F/S 788/30.10.20/5, întrucât:

- administratorii societăților care s-au prezentat pentru verificare în cele mai multe cazuri nu știu să scrie, reprezentanții legali depun declarații fiscale doar pentru a crea o aparență de comportament fiscal corect, declarațiile depuse de aceștia conțin date necorelate, nu există plăți sau plățile către bugetul de stat reprezentând impozite si taxe sunt modice în raport cu cifra de afaceri;

facturile nu conțin adresele complete (localitate, strada, număr) ale sediilor sociale ale furnizorului și beneficiarului, nu sunt completate rubricile obligatorii prevăzute de aceste formulare, precum date despre delegat si mijloacele de transport folosite, nu au fost identificate înscrisuri complementare facturilor, respectiv contracte sau comenzi, utilizate în mod curent în relațiile economice, sau avize de însoțire a mărfii, fișe de magazie ori alte asemenea înscrisuri. Totodată, pe documentele de achiziție regăsite în evidența contabilă nu sunt înscrise locurile sau punctele de lucru de unde au fost încărcate și respectiv descărcate mărfurile:

- contravaloarea operațiunilor efectuate a fost achitată fictiv, exclusiv în numerar. cu chitanțe;

nu s-au regăsit în evidența contabilă documente prin care să se facă dovada transporturilor bunurilor, respectiv avize, facturi, contracte, documente de transport CMR emise de Urmele de transport, totodată reprezentantul legal al societății, nu face dovada transferului de proprietate asupra bunurilor conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și nu poate preciza cu ce mijloace de transport au fost transportate mărfurile achiziționate de la furnizori către societatea pe care o reprezintă;

parte a societăților verificate au declarat că nu au efectuat operațiuni economice cu S..

Față de cele descrise mai sus s-a constatat că achizițiile efectuate de S. de la entitățile juridice mai sus descrise sunt fictive, acestea în realitate nu s-au desfășurat, scopul acestor operațiuni a fost acela de a disimula realitatea și de a crea o aparență legală dată mărfurilor livrate în aval către clienți.

Cu privire la "furnizorul" T. S.R.L., (CUI x). reprezentată legal prin asociat unic și administrator Q. si administratorul judiciar provizoriu societatea V.., care are același domiciliu ca si societatea S. s-a constatat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale parțiale, în acest sens fiind întocmit Raportul de Inspecție fiscala nr. x din data de 02.07.2013 conform căruia S.C. T. a achiziționat în perioada verificată, respectiv a înregistrat în evidența contabilă următoarele tipuri de mărfuri: țeava, gresie, hiaturi, seturi pat cuvertura, covoare manuale, fuste de mătase, țeava laminată dar nu a achiziționat și nu deținea mărfuri de natuira celor facturate către F.. materiale și utilaje de construcții.

Totodată, din analiza informațiilor gestionate la nivelul bazei de date a ANAF, cu privire la S.C. T. S.R.L. rezultă că:

societatea a fost înființata în anul 2012:

nu figurează cu puncte de lucru sau sedii secundare declarate:

nu a dispus de resursele tehnice și umane necesare efectuării livrărilor de bunuri;

în anul 2012 a înregistrat TVA de recuperat în suma de 1.312 RON. în anul 2013 a înregistrat TVA de recuperai în suma de 41 8.1 34 RON. și nu a solicitat rambursare;

în anul 2012 a declarat TVA deductibila în decontul de TVA (D300) în valoare de 1.521.627 RON. iar în declarația informativa privind livrările de bunuri/servicii pe teritoriul național (D394) a declarat achiziții în valoare de 480.657 RON;

a declarat livrări fictive către mai multe societăți care nu au achitat TVA către bugetul general consolidat al statului și care au înscris în deconturile de TVA achiziții cu drept de deducere, între care și societățile H. S.R.L., F. S.R.L. și G. S.R.L..

În procesul-verbal nr. x/28.06.2016 s-a arătat că intimata-reclamantă a solicitat prestatoarei F.. cu adresa nr. x din data de 01.11.2012, sistarea lucrărilor începute la punctele de lucru din localitățile Orlat și Solea, motivat de faptul că a "întâmpinat probleme financiare".

În perioada ianuarie - aprilie 2012 societatea intimată a mai achiziționat de la F.:

motostivuitor cu furci frontale D3900 DVI792 (an fabricație 1989) prin factura nr. x/26.01.2012 în valoare de 19.800 RON + TVA, motostivuitor achiziționat de F.. de la I..în data de 04.01.2012 cu suma de 19.650 RON + TVA. fară să se cunoască deținătorul inițial;

semiremorca W. (serie sașiu x) prin factura nr. x/13.02.2012 în valoare de 31.600 RON + TVA, semiremorcă achiziționată de F. de la N. S.R.L. în data de 09.02.2012 cu suma de 5.645,16 RON + TVA. fară să se cunoască deținătorul inițial;

bazin 60 mc cu anexe (injector DLS, cos evacuare gaze, cos admisie) prin factura nr. x/05.04.2012 în valoare de 99.625 RON + TVA. echipament achiziționat în aceași zi de la X. S.R.L. cu suma de 95.000 RON + TVA, societate inactivă începând cu 20.04.2012. și tară să se cunoască deținătorul inițial.

Și în ceea ce privește lucrările de execuție a acoperișului pentru imobilul luat în folosință gratuită la punctul de lucru din Solea, județul Suceava, se arată că instanța a reținut greșit justificarea și realitatea efectuării prestărilor, atâta timp cât subcontractanta nu avea personal angajat și cu o calificare de construcții și cât timp nu deținea în patrimoniu bunuri care să-i permită prestarea unor asemenea lucrări.

Față de toate aceste motive, și chiar dacă bunurile și lucrările au fost înregistrate în evidența contabilă a intimatei, instanța a reținut greșit realitatea și dovada efectuării lucrărilor și achiziția legală a bunurilor.

In ceea ce privește achizițiile efectuate de la furnizorul G. S.R.L. instanța de fond a reținut că toate operațiunile efectuate cu această prestatoare sunt reale și justificate cu documente, ignorând faptul că lucrările de betonare a curții de la punctul de lucru din Orlat. jud. Sibiu și Solea. jud. Suceava, contractate cu F. au fost sistate începând cu data de 01.1 1.2012. motivat de existența unor probleme financiare, dar că au aceleași prestări de servicii de lucrări de construcție au fost contractate cu prestatoarea S.C. G. S.R.L. reprezentată de acealași reprezentant M., la valoarea de 700.000 RON + TVA.

în legătură cu această lucrare s-a solicitat societății intimate documentele de autorizare a efectuării construcției (avize, autorizații, etc) ocazie cu care s-au prezentat inspectorilor antifrauda următoarele:

Autorizație de construcție nr. x/24.02.2014 emisă de Primăria Orlat prin care se autorizează persoana fizică B. să execute lucrări de construire birou și copertină în valoare totală de 72.000 RON pe terenul situat in comuna Orlat, înscris în CF nr. x Cristian;

Proces-verbal de recepție nr. x din 08.01.2016 privind lucrarea Documentație topografică pentru obținerea autorizație de construire birou și copertină, la imobilul înscris în CF nr. x Cristian, nr. cad. x, în suprafața de 3.410 mp, situat în extravilan teritoriul administrativ Orlat.

Având în vedere ca:

data autorizației de construcție este 24.02.2014. ulterioară datei de 19.11.2013 data la care societatea G. S.R.L. a emis factura finală a lucrărilor ce reprezintă construcția clădirii de birouri:

autorizația de construcție a fost emisă pe numele de B.. în baza cererii depusa de această persoană fizică, și nu pentru intimată:

valoarea finală a lucrării declarate este de 72.000 RON. mult inferioara valorii din factura emisă de furnizorul lucrării G. SRL) (227.260 RON + TVA).

s-a concluzionat prin Procesul-verbal nr. x/28.06.2016 că proprietarul imobilului reprezentând clădire birouri este B., iar informațiile din contractul încheiat în 20.10.2012, respectiv facturile din data de 27.11.2012 și 19.11.2013 emise de G. SRL) a privitoare la perioada execuției lucrărilor ele construcție, octombrie - noiembrie 2013 și valoarea acestora nu sunt reale.

Și în ceea ce privește contractul de prestări servicii cu G. încheiat în 22.1 1.2012 privind reparații acoperiș, turnat platformă betonată, renovat clădire pentru birouri la punctul de lucru din Solea, județul Suceava, cu un preț de 400.000 RON (TVA inclus), instnța a validat concluziile expertizei tehnice și a considerat lucrările reale deși nu a existat o factură finală, deviz și alte documente justificative ale efectuării unei asemenea lucrări, ba mai mult au fost găsite în contabilitate stornări de facturi pentru aceste lucrări.

Și în ceea ce privește factura nr. x/19.12.2012 cu achiziție mobilier de birou în valoare de 34.000 RON+TVA, de la societatea G., achitată prin virament bancar în data de 31.01.2013. nu s-a tăcut dovada furnizorului inițial, așa că există un dubiu privitor la lanțul de approvizionare și la realitatea unei asemenea tranzacții.

În eeea ce privește achizițiile efectuate de la furnizorul H., instanța a reținut realitatea și corectitudinea achiziției de materiale de construcție pe S. S.R.L. - F. - H." S.R.L.. materialele și cantitățile așa cum au fost ele înscrise în raportul de inspecție fiscală, astfel:

conform facturii nr. x/10.09.2012 fier beton in cantitate de 4.490 kg în valoare totala de 13.021 RON + TVA.

conform facturii nr. x/25.09.2012 materiale de construcții (BCA, var. ciment structo) în valoare totala tic I 1.490 RON i TVA.

conform facturii nr. x/10.10.2012 fier beton în cantitate de 5.530 kg, clin care cantitatea de 5.230 kg pe circuitul S."SRL - F. S.R.L. - H." S.R.L. în valoare totala de 15.167 RON + TVA (calculat astfel {5530-300}x2.90).

Chiar dacă expertul tehnic nu a pus nici o concluzie cu privire la aceste achiziții totuși se reține realitatea operațiunilor care au fost înregistrate în contabilitate și în declarațiile fiscale obligatorii.

Dar în lipsa unei analize a specialistului care să ateste utilizarea unui asemenea volum de mărfuri și necesitatea lui precum și a modului de transport a acestor materiale, astfel că nu se poate reține existența operațiunilor reale.

Și în ceea ce privește operațiunea din factura nr. x/12.1 1.2012 reprezentând livrare către intimată a 24 mc beton XC 2/CI 6 cu pompa si transport efectuată de către H." SRI în valoare de 7.008 RON + TVA nu există o concluzie a expertului tehnic dacă acest material eraa necesar și ar mai fi putut fi utilizat după o lună de la achiziția lui din data de 11.10.2012 de la Y. S.R.L..

Instanța de fond a ignorat faptul că producătorul acestui material de construcție Y. S.R.L. a dat explicații cu privire la marfa furnizată cu factura nr. x/11.10.2012 beneficiar H. S.R.L. și cu destinația o distantă de aproximativ de peste 35 km de Sibiu - Stație Y. S.R.L. și de deseărcare la destinație și încasare de la H. SRI cu o zi înainte de emiterii facturii, respectiv data de 11.10.2012.

Se impune înlăturarea caracterului de lucrare reală a livrării de beton într-un alt loc decât punctele de lucru ale societății intimate, la o distanță mare de timp între data achiziției și data vânzării (o luna) precum și lipsa unui mijloc de transport specializat pentru efectuarea livrării din 12.11.2012 de către H. S.R.L., și mai ales a lipsei unei concluzii a expertului tehnic privitoare la utilizarea acestui material, rezultă că este greșită soluția instanței de fond și care se întemeiază doar pe înregistrarea în contabilitatea intimatei a unor operațiuni evident nereale.

In ceea ce privește achizițiile efectuate de la furnizorul I. S.R.L., intimata a înregistrat în contabilitate lucrarea reprezentând amenajare platformă betonată executată la punctul de lucru Cisnădie în valoare de 93.850 RON înregistrată în contul 628, Alte cheltuieli eu servicii executate de terți", dar fără să existe contract, devize de lucrări iar expertul tehnic nu a prezentat nici o concluzie despre cantitatea și tipul luerrărilor efectuate, așa că în mod greșit a reținut instanța de fond realitatea și existența acestor lucrări, chiar dacă ele au fost înregistrate în contabilitate pe bază de laturi fiscale.

Față de aceste motive de fapt și de drept și pentru că instanța de fond a ignorat dovezile că operațiunile economice nu au fost reale atâta timp cât ele au fost contractate în cascadă eu prestatoare care nu aveau nici personal de specialitate construcții angajat, nici mijloace tehnice de producție și transport, iar expertiza tehnică nu a identificai documentar (contracte, devize de lucrări) amplasamentul lucrărilor efectuate, nu s-au prezentat documente care să evidențieze cronologic desfășurarea lucrărilor (procese-verbale de lucrări ascunse și finalizate, certificate de calitate pentru materialele puse în operă, situații de plată pe lucrări, iar lucrările nu au fost urmările de diriginte de șantier sau de responsabil tehnic cu execuția acestora, se poate aprecia că este greșită soluția adoptată de instanță că toate lucrările sunt reale și că au fost executate cu bunurile înscrise în facturile prezentate de intimată.

Având în vedere concluziile că operațiunile economice de achiziție nu sunt reale în totalitate și că organele fiscale au făcut dovada pe lanțul de achiziție că nu se cunoaște furnizorul inițial și că bunurile nu au putut fi utilizate în starea în care s-au aehiziționt. beton cumpărat după o lună de la producerea lui. precum și a lipsei documentelor justificative ale operațiunilor, și pe baza concluziilor expertizei fiscale judiciare, intimata și-a precizat acțiunea înțelegând să recunoască ca datorată suma de I 14.943 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar și solicitând instanței să o exonereze de diferența de I 13.565 RON impozit pe profit suplimentar.

Se arată că instanța de fond a greșit când a reținut realitatea tranzacțiilor efectuate cu prestatorii. în lipsa unor elemente esențiale din conținutul contractelor documentelor adică locul prestării și documente justificative ale lucrărilor efectuate, și mai ales că expertul tehnic a arătat că: se poate afirma că pentru lucrările vizibile există corespondență între obiectul lucrării definit prin devizul oferta asociat contractului iar lucrările nevăzute sunt pertinente lucrărilor cu care sunt asociate - ținând cont și de observațiile tăcute în lucrare și pot fi dovedite cu martori."

Cât timp nici expertul tehnic nu a putut afirma cu certitudine ce lucrări, cantitate de material și unde s-au efectuat lucrările invocate, soluția instanței privitoare la realitatea operațiunilor este greșită, în mod greși fiind apreciat caracterul justificativ al documentelor de achiziție emise de prestatoarele identificate în lanțul de aprovizionare.

Instanța de fond în mod greșit a reținut că toate operațiunile de achiziție sunt reale din moment ce ele s-au realizat în cascada, unele s-au sistat altele s-au contractat pentru aceași perioadă și pentru același obiectiv, nu s-a tăcut dovada furnizorului inițial, al mijloacelor de transport necesare pentru un asemenea volum de materiale dislocate precum și a lipsei unei identificări și justificări în concret a cantității de materiale de construcție utilizate și a utilizării în concret a acestor materiale, a se reține beton cumpărat după o lună de la producere.

In aceste condiții, documentele/facturile purtând datele de identificare ale acestor societăți prestatoare, în baza cărora intimata-reclamantă a înregistrat in evidența contabilă cheltuieli deductibile trebuiau reținute ca fără caracter justificativ al realității operațiunilor cât timp nu este dovedită întrulotul punerea în operă, înglobarea lor în imobilele și structurile edificate.

Instanța de fond a ignorat prevederilor art. 21, alin. (4). lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Titlului II. pct. 44 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codul fiscal și ale Deciziei nr. 5/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel instanța de fond a validat concluziile expertizei judiciare fiscale și a reținut că nu a fost justificată chelluiela cu achizițiile de bunuri și servicii de la prestatorii enumerați chiar dacă au fost înregistrate în contabilitate, astfel: amenajare platformă betonată executată la Cisnădie de către I." S.R.L.. izolația acoperiș hală industrială de la punctul de lucru din Cisnădie și din Solea; dar reține realitatea aprovizionării cu materiale pentru aceste lucrări și nu dispune nimic cu privire la ele, ceea ce este eronat.

In privința lucrărilor efectuate în vederea autorizării în condițiile impuse de Autorizația de mediu nr. x din 26.03.2012 pentru depozitul din Orlat instanța de fond a ignorat faptul că lucrările de construcție au fost edificate în temeiul autorizației de construcție nr. x/24.02.2014 emisă de Primăria Orlat prin care se autorizează persoana fizică B. să execute lucrări de construire birou și copertină în valoare totală de 72.000 RON pe terenul situat în comuna Orlat, înscris în CF nr. x Cristian, așa că lucrările identificate în această autorizație precum și materialele aferente nu pot constitui cheltuieli deductibile pentru intimata societate comercială și trebuiesc excluse.

Și în ceea ce privește achiziția de vehicule motostiv uitoare, încărcător frontal și semiremorci se suține că instanța de fond a ignorat faptul că nu există dovada furnizorului inițial al acestor bunuri, așa că ar II trebuii excluse din categoria achizițiilor legale.

In ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de la furnizorii identificați mai sus, se susține că instanța de fond a greșit când a validat în totalitate concluziile expertizei fiscale judiciare și a stabilit că intimata reclamantă are drept de deducere pentru TVA în valoare de 456.351 RON .

Din starea de fapt descrisă în actele administrative și chiar în considerentele hotărârii rezultă că nu toate operațiunile derulate sunt reale, nu s-au identificat locul prestării și lucrările efectiv efectuate și nu există nici o justificarea a cantității de materiale necesare și care să fi fost înglobate în lucrările despre care se afirmă că sunt necesare și utile și în scopul desfășurării activității economice.

Chiar dacă se invocă principii și hotărâri ale CJUE, trebuie să existe o documentare justificative ale lucrărilor efectuate, ale cantităților de materiale necesare, mai ales că lucrările au fost contractate în cascadă, fără să existe identificarea amplasamentului de lucru, așa cum a reținut și în considerentele hotărârii instanța de fond care nu a admis cheltuieli deductibile pentru lipsa acestor date pentru amenajare platformă betonată executată la Cisnădie, izolația acoperiș hală industrială de la punctul de lucru din Cisnădie și din Solea.

Organele fiscale, prin analizarea operațiunilor efectuate de intimata-reclamantă cu furnizorii săi cât și din analizarea operațiunilor de achiziții și livrare ale furnizorilor furnizorilor săi, au probat că operațiunile nu au existat în realitate, așa că acestea nu pot fi legale și deci nu pot fi înregistrate în contabilitate, așa încât, în mod corect au fost respinse la deductibilitate cheltuielile înregistrate în contabilitate și a fost respinsă la deductibilitate TVA aferentă.

Din analiza documentelor din dosarul de inspecție fiscală s-a constatat că nu a fost probată realitatea aprovizionării cu marfă și nici efectuarea lucrărilor de construcții din surse legale, dar instanța de fond a ignorat aceste aspecte.

Trebuie reținut și faptul că principiul prevalentei substanței asupra formei constituie un principiu fundamental al sistemului comun de TVA instituit de legislația comunitară, care se aplică în concordanță cu celelalte principii recunoscute de legislația și jurisprudența comunitară, printre care principiul luptei împotriva fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri.

Din acest motiv, legislația fiscală condiționează deductibilitatea TVA aferentă achizițiilor de îndeplinirea cumulativă, pe lângă condițiile de formă (inclusiv condiția ca persoana impozabilă să dețină factura care să conțină informațiile obligatorii prevăzute de lege), a condiției de fond esențială, aceea ca achizițiile pentru care se solicită deducerea să fie reale, procurate din surse legale și să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile.

Cu alte cuvinte, din jurisprudența comunitară reiese aspectul potrivit căruia exercitarea dreptului de deducere a TVA de către persoanele impozabile nu trebuie confundată cu justificarea, demonstrarea exercitării acestui drept în cadrul controalelor fiscale ulterioare, persoanele impozabile având obligația de a prezenta dovezi obiective care să susțină realitatea operațiunii pentru care se exercită dreptul la deducere.

Ca atare, obligația prezentării de dovezi obiective în vederea demonstrării realității operațiunii pentru care se exercită dreptul la deducere nu reprezintă o cenzurare asupra oportunității dezvoltării unei afaceri de către persoana respectivă, în condițiile în care legislația fiscală și jurisprudența obligă acea persoană să justifice dreptul de deducere exercitat prin decontul de TVA.

De asemenea, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, cauza C-255/02 rezultă că, în situația în care în urma investigațiilor fiscale se demonstrează că o persoana impozabilă sau un grup de persoane impozabile relaționează unele cu altele într-o serie de tranzacții care dau naștere unei situații artificiale, cu scopul de a creea condițiile necesare pentru a deduce TVA organele fiscale sunt îndreptățite să solicite plata taxei deduse în mod abuziv.

Jurisprudența comunitară menține cu consecvență un element determinant în aprecierea bunei credințe a contribuabililor acceptanți de tacturi și implicit în aprecierea dreptului de deduceri fiscale: în situația în care acceptantul de facturi era implicat sau avea posibilitatea să știe de eludarea legislației fiscale în amonte, se generează condiționarea acordării dreptului de deducere, avantajele fiscale ale deducerilor realizate trebuind a fi refuzate. Un aspect relevant, care circumstanțiază eludarea legislației fiscale pe circuitele tranzacționale evidențiate, este cel de mai sus reliefat, adică, faptul că M. - administrator sau director la cele trei societăți furnizoare, singurul care a tranzacționat cu intimata-reclamantă, nu a putut oferi organelor de control date și informații concludente și complete despre operațiunile de prestări de servicii și achiziții de bunuri presupus a fi desfășurate de societățile pe care le administra.

La analiza deductibilității fiscale s-a pus accent atât pe circumstanțele de achiziționare de la furnizorii de bunuri și servicii nominalizați cât și pe justificările achizițiilor de bunuri și de lucrări de construcții prin acte/documente corespunzătoare, pentru a se cunoaște circumstanțele faptice ale celor contabilizate, respectiv pentru a se analiza realizarea efectivă a operațiunilor economice de către presupușii furnizori având în vedere prevederile art. 6, art. 7. alin. (3) si (4), art. .55 și art. 118 alin (5). din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Față de aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită casarea în parte a sentinței atacate, rejudecarea cazuei și respingerea în tot a acțiunii reclamantei.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 36/2020 din 12 martie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva deciziei nr. 3173/29.05.2017, solicitând, prin cererea precizată ulterior,

- admiterea contestației pentru suma de 569.916 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA stabilit suplimentar stabilită prin Decizia de impunere nr. x/01.09.2016 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/01.09.2016,

- admiterea contestației pentru suma de 344.899 RON stabilită prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x din 09.09.2016.

Prin sentința pronunțată de instanța fondului a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, a fost anulată în parte Decizia nr. 3173/29.05.2017 privind soluționarea contestației, emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Soluționare Contestații 1.

A fost anulată în parte Decizia de impunere nr. x/01.09.2016 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și Raportul de inspecție fiscală nr. x/01.09.2016, ambele emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și exonerată reclamanta de plata sumei de 569.916 RON reprezentând 113.565 RON impozit pe profit suplimentar și 456.351 RON TVA suplimentar.

A fost anulată în parte Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x din 09.09.2016, emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și exonerată reclamanta de plata sumei de 344.899 RON reprezentând 31.995 RON obligații accesorii aferente impozitului pe profit suplimentar și 312.904 RON obligații accesorii aferente TVA suplimentar.

A fost respinsă, în rest acțiunea reclamantei și obligate pârâtele la plata sumei de 20.550 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Cu privire la operațiunile economice efectuate de A. S.R.L. cu furnizorul E. S.R.L., instanța fondului Lucrările executate de E. S.R.L. sunt reale, ele fiind probate cu 27 contracte încheiate și asumate de părțile contractante, devize atașate facturilor fiscale (excepție: lucrarea de izolație acoperiș) și facturi fiscale.

Reține judecătorul fondului că toate lucrările au fost evidențiate în contabilitatea societății reclamante iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament bancar.

Mijloacele fixe achiziționate de la E. S.R.L., respectiv bazine metalice de diverse dimensiuni (între 30 mp - 100 mp), semiremorca L., stivuitorul J. au intrat în patrimoniul societății reclamante în baza facturilor fiscale, au fost recepționate în baza Notei de intrare recepție (NIR) și au fost înregistrate în contabilitatea A. S.R.L. în conturile corespunzătoare de active corporale amortizabile iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament bancar.

Cele 8 bazine metalice și stivuitorul J. se regăsesc fizic la punctul de lucru Orlat, fiind autorizate de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului prin Autorizația de Mediu nr. x din 26.03.2012 și menționate la capitolul I Activitatea autorizată punctul 1 "Dotări și utilaje necesare".

Se arată că eventualul comportament fiscal neconform al reprezentantului legal al furnizorului de bunuri și servicii, societate activă din punct de vedere fiscal cu declarații și deconturi depuse în perioada de referință, evocat de către organul fiscal ca temei al refuzului, nu are efect cu privire la realitatea operațiunilor atât timp cât s-a dovedit existența bunurilor și a rezultatului serviciilor prestate în patrimoniul reclamantei, existența contractelor, devizelor și facturilor care stau la baza achiziției de bunuri și servicii și cât timp nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, intenția de fraudă în sarcina reprezentantului reclamantei sau faptul că acesta avea cunoștință de o astfel de fraudă.

2) Cu privire la operațiunile economice efectuate de A. S.R.L. cu furnizorul F., prima instanță reține, în baza probatoriului administrat în cauză, că lucrările executate de F. sunt reale, ele fiind probate cu contracte încheiate și asumate de părțile contractante, devize atașate facturilor și facturi fiscale.

Toate lucrările au fost evidențiate în contabilitatea societății reclamante iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament bancar.

Mijloacele fixe achiziționate de la F., motostivuitor cu furci frontale, semiremorca W. și bazin 60 mc cu anexe, au intrat în patrimoniul societății reclamante în baza facturilor fiscale, au fost recepționate în baza Notei de intrare recepție (NIR) și au fost înregistrate în contabilitatea A. S.R.L. în conturile corespunzătoare de active corporale amortizabile, iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament bancar.

Motostivuitorul cu furci frontale și semiremorca W. și bazin 60 mc cu anexe se regăsesc fizic la punctul de lucru Orlat, fiind autorizate de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului prin Autorizația de Mediu nr. x din 26.03.2012 și menționate la capitolul I Activitatea autorizată punctul 1 "Dotări și utilaje necesare".

Și sub acest aspect se arată că eventualul comportament fiscal neconform al reprezentantului legal al furnizorului de bunuri și servicii, societate activă din punct de vedere fiscal cu declarații și deconturi depuse în perioada de referință, respectiv la furnizorilor (subcontractanților) furnizorului contractat, evocat de către organul fiscal ca temei al refuzului, nu are efect cu privire la realitatea operațiunilor atât timp cât s-a dovedit existența bunurilor și a rezultatului serviciilor prestate în patrimoniul reclamantei, existența contractelor, devizelor și facturilor care stau la baza achiziției de bunuri și servicii și cât timp nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu intenția de fraudă în sarcina reprezentantului reclamantei sau faptul că acesta avea cunoștință de o astfel de fraudă.

3) Cu privire la operațiunile economice efectuate de A. S.R.L. cu furnizorul G., prima instanță reține că lucrările executate de G. sunt reale, ele fiind probate cu contracte încheiate și asumate de părțile contractante, devize atașate facturilor și facturi fiscale.

Toate lucrările au fost evidențiate în contabilitatea societății reclamante iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament bancar.

Lucrările de execuție a corpului administrativ (birou, vestiar, laborator), copertine, boxe betonate au intrat în patrimoniul A. S.R.L., au fost recepționate și puse în funcțiune în baza Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/13.03.2014.

Achiziția de mobilier a intrat în patrimoniul societății reclamante în baza facturilor fiscale, obiectele fiind recepționate în baza Notei de intrare recepție iar plata facturilor s-a efectuat 34 exclusiv prin virament bancar.

Toate achizițiile de la furnizorul menționat au fost declarate/recunoscute fiscal în declarația anuală privind impozitul pe profit (cod 101) ca elemente de cheltuială deductibilă.

Eventualul comportament fiscal neconform al reprezentantului legal al furnizorului de bunuri și servicii, societate activă din punct de vedere fiscal cu declarații și deconturi depuse în perioada de referință, respectiv la furnizorilor (subcontractanților) furnizorului contractat, evocat de către organul fiscal ca temei al refuzului, nu are efect cu privire la realitatea operațiunilor atât timp cât s-a dovedit existența bunurilor și a rezultatului serviciilor prestate în patrimoniul reclamantei, existența contractelor, devizelor și facturilor care stau la baza achiziției de bunuri și servicii și cât timp nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu intenția de fraudă în sarcina reprezentantului reclamantei sau faptul că acesta avea cunoștință de o astfel de fraudă.

4) Cu privire la operațiunile economice efectuate de A. S.R.L. cu furnizorul H. S.R.L., judecătorului fondului reține că furnizarea materialelor de construcție de către H. S.R.L. reprezintă operațiuni reale care sunt probate cu facturi fiscale și Note de intrare recepție iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament bancar.

Toate achizițiile de la furnizorul menționat au fost declarate/recunoscute fiscal în declarația anuală privind impozitul pe profit (cod 101) ca elemente de cheltuială deductibilă.

Eventualul comportament fiscal neconform al furnizorului de bunuri, societate activă din punct de vedere fiscal cu declarații și deconturi depuse în perioada de referință, evocat de către organul fiscal ca temei al refuzului, nu are efect cu privire la realitatea operațiunilor atât timp cât s-a dovedit existența bunurilor în patrimoniul reclamantei, existența facturilor și notelor de recepție care stau la baza achiziției de bunuri și cât timp nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu intenția de fraudă în sarcina reprezentantului reclamantei sau faptul că acesta avea cunoștință de o astfel de fraudă.

5) Cu privire la operațiunile economice efectuate de A. S.R.L. cu furnizorul I. S.R.L., instanța fondului reține că lucrările de amenajare platforma betonată la punctul de lucru Cisnădie se probează cu facturi fiscale și devize atașate facturilor iar plata facturilor s-a efectuat exclusiv prin virament 36 bancar.

Apreciind că o parte a persoanelor au un comportament fiscal inadecvat, că nu justifică achiziții reale, necesare unor livrări ulterioare, nu depun declarații fiscale, nu depun bilanțuri contabile, " nu dețin capacitatea materială și umană de a executa lucrări de construcții ", "nu se cunosc adevăratele societăți comerciale prestatoare (deci nu se poate afirma că acestea sunt persoane impozabile, plătitoare de TVA), în luna aprilie 2018, organele de inspecție fiscală din cadrul Serviciului de inspecție fiscală persoane fizice, efectuează o inspecție fiscală la persoanele fizice B. și Z., proprietarii terenurilor închiriate societății reclamante începând cu data de 27.11.2012, pentru punctul de lucru Orlat, terenuri pe care s-au efectuat lucrările de construcții de către furnizorii menționați, constatând următoarele: - " persoana verificată nu a declarat la organul fiscal competent valoarea investiției efectuată de către chiriașul S.C. A. S.R.L. la bunurile imobile terenuri situate în județul Sibiu, localitatea Orlat identificat cu CF x Cristian și în localitatea Orlat, identificat cu CF x Cristian, în declarația privind venitul realizat -cod 200 aferentă anului 2012.

Valoarea investițiilor efectuate în anul 2012...a fost stabilită de către organele de control pe baza informațiilor si documentelor puse la dispoziție de către inspectorii antifraudă precum si a RIF nr. x/01.09.2016 încheiat urmare a inspecției fiscale efectuate la S.C. A. S.R.L.. - "este de menționat faptul că, deși, "există suspiciuni cu privire la realitatea operațiunilor economice generate de comportamentul furnizorilor de bunuri si servicii’’, asupra bunurilor - terenurilor închiriate "s-au realizat efectiv lucrări de construcții/montai/amenajare". aspecte rezultate din constatările procesului-verbal nr. x/28.06.2016 si din RIF nr. x/01.09.2016.

In acest context, organul fiscal, în temeiul prevederilor pct. 135

1

din Normele Metodologice de aplicare ale art. 62 din Codul fiscal, a stabilit un venit net suplimentar în sumă de 93.929 RON pentru anul 2012 și de 199.426 RON pentru anul 2013 (cota de proprietate este de 1/2) și implicit un impozit pe venit din chirii/cedarea folosinței bunurilor suplimentar în sumă de 46,936 RON pentru anii 2012 si 2013, pentru fiecare dintre proprietari în parte.

Prin acest act administrativ fiscal, organul fiscal recunoaște implicit existența construcțiilor aferente punctului de lucru Orlat edificate pe terenul închiriat de persoanele fizice B. și Z., împreună cu relevanța sa fiscală pentru activitatea reclamantei.

6) Pe de altă parte, subliniază judecătorul fondului că, în legătură cu aceleași operațiuni ca și cele deduse analizei în prezenta cauză, A.J.F.P Sibiu a formulat o plângere penală împotriva dl. M., administratorul societăților: E. S.R.L., F., G., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin Ordonanța din 19.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și Ordonanța din 02.05.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, organul de cercetare penala a dispus clasarea cauzei, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală: "în cadrul dosarului x/2011, faptele privind săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 9, alin. (1) lit. c) au fost clasate pe motiv că nu s-a putut dovedi fictivitatea achizițiilor la S.C. E. S.R.L., E. S.R.L. și S.C. F.; prejudiciul calculat... s-a bazat doar pe anumite supoziții, neexistând probe sau indicii că facturile înregistrate de partenerii societăților verificate ar fi fictive... în conformitate cu ordonanța procurorului di