ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3005/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 15 septembrie 2016, sub nr. Dosar x/2016, contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de organul de control și a actelor de executare subsecvente.

1.1. Prin Sentința nr. 6225 din 22 septembrie 2016, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 13 ianuarie 2016, în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTru a pronunța această sentință, Judecătoria Oradea a reținut că, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și, în cazul în care a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, Judecătoria Oradea a considerat că nu este competentă să soluționeze capătul de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de Direcția regională antifraudă 6 - Oradea - autoritate publică locală în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale și, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

2.1. După declinare, la data de 5 octombrie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul de Dosar x/2016

2.2. Prin Sentința nr. 2183 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Bihor, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din 8 iunie 2016, formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata ANAF, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihor a reținut că potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și, în cazul în care a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, Tribunalul Bihor a considerat că nu este competent să soluționeze capătul de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de Direcția regională antifraudă 6 - Oradea - autoritate publică centrală în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale și, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența soluționării cererii în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

3.1. După declinare, la data de 18 ianuarie 2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul de Dosar x/2016

3.2. Prin Sentința nr. 71/CA/2017 - PI din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat necompetența materială a Curții de Apel Oradea și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin A.N.A.F. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din 8 iunie 2016, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și, în cazul în care a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În speță, actul administrativ atacat este emis de DRAF 6 Oradea, care nu are personalitate juridică, însă dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 definește noțiunea de autoritate publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, constituie capacitatea administrativă a autorității publice. În plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces, indiferent că are sau nu personalitate juridică.

Mai mult, DRAF 6 Oradea are sediu, organe de conducere, emite acte administrative, ceea ce înseamnă că este titulară de drepturi și obligații în raport de raportul juridic dedus judecății și poate sta în cauză în calitate de pârâtă.

Față de aceste aspecte, Curtea de Apel Oradea a constatat că nu este competentă să soluționeze cererea privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de Direcția Regională Antifraudă 6 - Oradea, autoritate publică locală în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

După cum rezultă din dosarul Judecătoriei Oradea, prin cererea dedusă judecății, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin A.N.A.F. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de organul de control și a actelor de executare subsecvente.

Se observă că acțiunea vizează un act administrativ fiscal, emis de o autoritate administrativă.

În acest sens sunt incidente dispozițiile art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile".

Totodată, se au în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În speță, Înalta Curte constată că actul administrativ atacat este emis de DRAF 6 Oradea.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 care definesc noțiunea de autoritate publică, sunt asimilate autorităților publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Așa fiind, Înalta Curte reține că orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, pentru realizarea prerogativelor de putere publică, în vederea organizării executării și executarea în concret a legii, poate sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, deoarece aptitudinea autorității publice de a emite acte administrative îi conferă capacitate procesuală.

Într-adevăr, DRAF 6 Oradea nu are personalitate juridică, însă are sediu, organe de conducere, emite acte administrative, ceea ce înseamnă că este titulară de drepturi și obligații în raport de raportul juridic de drept administrativ fiscal dedus judecății și poate sta în cauză în calitate de pârâtă, având capacitate de drept administrativ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că autoritatea publică emitentă a actului administrativ este o autoritate publică locală, iar instanța competentă să soluționeze în primă instanță cererea dedusă judecății este tribunalul.

PENTru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, D.G.A.F. - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM