ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18.02.2015, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea obligarea intimatului de rândul 2 sa răspundă în scris la contestația prealabila formulata de societatea C. S.R.L. împotriva procesului-verbal x din data de 23.06.2014, întocmit de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala 6 Oradea, contestație depusa la D.R.A. 6 Oradea la data de 17.07.2014, având nr. de înregistrare x, solicitând totodată și anularea Procesului-verbal nr. x din data de 23.06.2014 întocmit de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea, având în vedere nelegalitatea și netemeinicia acestuia.

Prin precizarea la acțiune înregistrată la data de 03.04.2015, reclamanta a renunțat la primul capăt de cerere formulat in prezenta acțiune, și anume obligarea D.R.A.F. 6 Oradea sa soluționeze pe fond contestația depusa de reclamantă și sa-i comunice răspunsul, întrucât paratul a făcut acest lucru prin actul având nr. X din data de 17.03.2015.

Ulterior, prin precizarea la acțiune depusă în ședința publică din 19.05.2015, reclamanta a înțeles să solicită anularea Răspunsului ANAF - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, având nr. X din 17.03.2015, formulat la contestația depusă de reclamantă cu nr. 1307/17.07.2014, împotriva Procesului-verbal nr. x, având în vedere nelegalitatea și netemeinicia acestuia, pentru motivele invocate în acțiune, așa cum a fost formulată și precizată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 96 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a respins ca inadmisibil capătul 2 de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect anularea Procesului-verbal nr. x întocmit de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea.

Totodată, a luat act de renunțarea la judecarea capătului 1 de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe conform art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare și admiterea în totalitate a acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta, reiterând argumentele susținute în fața instanței de fond, a arătat că:

În urma unui control, început in data de 28.02.2014, efectuat de către inspectorii antifrauda din cadrul Direcției Regionale Antifrauda Fiscala 6 Oradea și finalizat in 12.06.2014, când a fost încheiat procesul-verbal nr. x, s-au stabilit in sarcina reclamantei următoarele obligații fiscale suplimentare: TVA suplimentar de plata in suma de 4.382.198,00 RON și impozit pe profit de plata in suma de 2.921.466,00 RON, in total suma de 7.303.664 RON.

Consideră nelegal și netemeinic procesul-verbal și implicit estimările și constatările efectuate de către inspectorii antifrauda, estimări in urma căruia inspectorii antifrauda au calculat o baza de impozitare suplimentara de 17.842.142,74 RON cu impozitele aferente - TVA in suma de 4.282.114,00 RON și impozit de profit in suma de 2.854.743,00 RON.

In urma inventarierii mărfurilor aflate in depozitele reclamantei, s-a constatat un minus de inventar in valoare de 337.588,00 RON, in baza căruia s-a calculat TVA in suma de 81.021,00 RON și impozit pe profit in suma de 54.014,00 RON.

De asemenea a fost identificata o cantitate de carne de iepure, estimând valoarea acesteia la suma de 79.429,00 RON, și s-a calculat impozitul pe profit aferent la suma de 12.709,00 RON și TVA in valoare de 19.063,00 RON.

Baza de impozitare estimată de către inspectorii antifrauda, organul de control a calculat TVA suplimentar de 4.282.114,00 RON și impozit pe profit in suma de 2.854.743,00 RON, in total suma de 7.303.664,00 RON, suma cu care, susțin inspectorii, ar fi fost prejudiciat bugetul statului.

Reclamanta nu a fost de acord cu rezultatul constatărilor și cu sumele estimate de către D.R.A.F. 6 Oradea, considerând aceste estimări pur teoretice, care in realitate nu se reflecta, iar pe cale de consecința bugetul statului nu a fost prejudiciat cu aceste sume estimate de organul de control, astfel considerând procesul-verbal x din 23.06.2014, netemeinic și nelegal, sens in care am și formulat contestație împotriva acestuia, in baza prevederilor Legii nr. 554/2004 respectiv al prevederilor Codul de procedură fiscală.

In data de 17.07.2014 la sediul Direcției Regionale Antifrauda Fiscala 6 Oradea, reclamanta a înregistrat contestația formulata Împotriva procesului-verbal de control emis de D.R.A.F. 6 Fiscal, înregistrat sub nr. x

Deși plângerea prealabila a fost formulata și depusa in termenul de 30 zile prevăzut de art. 207 al 1 Codul de procedură fiscală respectiv de art. 7 al 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu a primit nici un fel de răspuns pana la data redactării prezentei, motiv pentru care solicită in primul rând obligarea D.R.A.F. 6 Oradea sa răspundă la contestația prealabila formulata.

Consideră recurenta că procesul-verbal întocmit, chiar dacă nu este un titlu de creanță, conform Codului de procedură fiscală, este un act administrativ deoarece acesta provine de la o autoritate publică, exprima manifestarea unilaterală de voință a acesteia, urmărește executarea legii, un act prin care organul de control constată o stare de fapt care produce efecte juridice,, în sensul în care dă naștere unui raport juridic între organul de cercetare și reclamantă, fiind exclusă calificarea lui drept un simplu proces-verbal de constatare la fața locului.

Recurenta a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea sau nu a cererii privind anularea răspunsului formulat de DRA 6 Oradea la contestația sa depusă.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 20.09.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatelor, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x din data de 23.06.2014 întocmit de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea.

Înalta Curte reține că Prin Procesul-verbal nr. x din data de 23.06.2014 emis de pârâta A.N.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea s-au stabilit in sarcina reclamantei următoarele obligații fiscale suplimentare: TVA suplimentar de plata in suma de 4.382.198,00 RON și impozit pe profit de plata in suma de 2.921.466,00 RON, in total suma de 7.303.664 RON.

In data de 17.07.2014 la sediul Direcției Regionale Antifrauda Fiscala 6 Oradea, reclamanta a înregistrat contestația formulata Împotriva procesului-verbal de control emis de D.R.A.F. 6 Fiscal, înregistrat sub nr. x, soluționată ulterior înregistrării acțiunii la instanța de judecată.

Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ a Procesul-verbal nr. x din data de 23.06.2014 emis de pârâta A.N.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Înalta Curte retine, în acord cu concluziile judecătorului fondului, că pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin conținutul concret al procesului-verbal contestat nu s-a dat naștere la niciun drept și la nicio obligație din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu acte premergător emiterii actelor administrativ fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, care constituie titlu de creanță conform art. 85 din Codul de procedură fiscală și este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Referitor la susținerile potrivit cărora procesul-verbal în discuție produce efecte juridice, se constată că prima instanță în mod judicios, a stabilit că nu se poate reține că estimarea prejudiciului ar echivala cu stabilirea unei obligații fiscale, fiind de esența obligațiilor fiscale stabilirea acestora în mod cert și neechivoc prin acte administrativ fiscale. Or, nu se poate afirma că un prejudiciu estimat este un prejudiciu cert iar din conținutul procesului-verbal contestat nu rezultă că prin acesta s-a stabilit obligația contribuabilului la plata vreunei obligații fiscale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Instanța de control judiciar constat că nu pot fi primit nici susținerile recurentului potrivit cărora instanța nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea sau nu a cererii privind anularea răspunsului formulat de DRA 6 Oradea la contestația sa, întrucât așa cum rezultă din analiza considerentelor sentinței atacate privind lipsa caracterului de act administrat a procesului-verbal contestat, în mod implicit, instanța de fond a statuat și asupra pretenției de anulare a răspunsului formulat de DRA 6 Oradea prin care DRAF Oradea a reținut că procesul-verbal atacat nu este act administrativ.

Examinând considerentele sentinței recurate, instanța constată, contrar susținerilor recurentei, că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, exprimând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat cererile părților, astfel că și acest motiv de recurs, este nefondat.

Așadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2.3 Soluția instanței de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinței nr. 96/CA-PI din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.