ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1575/2015

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 112/C/2012-A din 21

noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta SC I.R. SRL în contradictoriu cu intimata pârâtă SC "D.B."

SA, împotriva Sentinței nr. 1191/COM din 21 decembrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire SC I.R. S.R.L., prin care a solicitat

admiterea cererii de revizuire și anularea, în totalitate, a hotărârii

revizuite iar pe fondul cauzei, rejudecând apelul formulat, admiterea cererii

de apel, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de prima instanță cu

consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 34

din 5 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I.R. SRL Târgu Mureș, în

contradictoriu cu intimata pârâtă SC "D.B." SA, împotriva Deciziei

nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe

care a menținut-o în totalitate.

În ședința publică

din data de 29 ianuarie 2015, instanța din oficiu a invocat excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, față de dispozițiile art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. și a constatat următoarele:

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ. pot constitui obiect al cererii de revizuire hotărârile

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile

date de către o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Pentru a putea fi

supusă revizuirii, este necesar ca prin hotărârea atacată să se evoce fondul.

În căile de atac,

evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei

probelor. Hotărârea instanței de apel evocă fondul atunci când prin ea s-a

admis apelul și, fie s-a anulat sentința și s-a cercetat fondul, fie s-a

schimbat sentința.

Prin urmare,

hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt,

nu sunt susceptibile de revizuire.

În speță, prin

Decizia nr. 112/A din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, a cărei

revizuire se cere, a fost respins apelul formulat de apelanta SC I.R. SRL

împotriva Sentinței nr. 1191/COM/ 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor.

Așadar, având în

vedere considerentele mai sus arătate, deoarece prin decizia atacată nu s-a

evocat fondul, apelul fiind respins, Curtea a reținut că aceasta nu este

susceptibilă de revizuire și, prin urmare, excepția inadmisibilității cererii

de revizuire apare ca întemeiată.

Împotriva Deciziei

nr. 34 din 5 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC I.R. SRL

iar baza art. 328 alin. (1) rap. la art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,

respectiv art. 313 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii

recurenta arată că a introdus o acțiune în pretenții în fața Tribunalului Bihor

prin care a solicitat obligarea pârâtei SC D.B. S.A. la plata sumei de

212.861,64 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii din 03 iunie

2008, constituindu-se Dosar nr. 9774/111/2010*, anexate întâmpinării nr. 127

din 14 ianuarie 2011, înregistrată la Tribunalul Bihor.

În data de 14 ianuarie

2011, pârâta-intimată SC D.B. S.A. a depus la dosar două înscrisuri intitulate

"Anexă la contractul din 31 august 2007". Aceste înscrisuri au fost

invocate în scopul de a dovedi că în cuprinsul Anexei la contractul din 31

august 2007 reprezentanții celor două societăți comerciale nu au stabilit un

preț fix care să poată fi calculat în funcție de unitatea de suprafață pe care

s-a prestat lucrarea, pârâtul SC D.B. S.A. susținând că părțile au negociat un

preț rezonabil în măsura gradului de implicare a fiecărei parte în executarea

lucrării și în limita prețului finit care era prețul stabilit prin contractul

de achiziție publică din 14 septembrie 2007.

Cererea de chemare în

judecată a fost respinsă prin Sentința nr. 1191/COM/2011 din 21 decembrie 2011

a Tribunalului Bihor, împotriva acestei hotărâri fiind formulat apel care însă

a fost respins prin Decizia nr. 112/C/2012-A a Curții de Apel Oradea din data

de 21 noiembrie 2012, iar împotriva hotărârii pronunțate în apel recurenta a

formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție care a fost respins în

data de 26 septembrie 2013.

Arată că a formulat

plângere penală împotriva SC D.B. S.A. și împotriva unor autori necunoscuți,

persoane fizice din cadrul acesteia pentru comiterea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 și uz de

fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969, plângere care a făcut obiectul

Dosarului penal nr. 6653/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

În cadrul acestui dosar penal, la solicitarea organelor de urmărire penală, s-a

efectuat constatarea tehnico-științifică din 25 ianuarie 2013 prin care s-a

stabilit faptul că ștampila și semnătura figurând pe înscrisul intitulat

"Anexă la contractul din 31 august 2007" nu au fost executate de

către reprezentanții recurentei, fiind copiate de pe un alt înscris. în urma

cercetărilor s-a constatat faptul că înscrisul a fost certificat pentru

conformitate cu originalul de către numita L.I.L., iar acest înscris împreună

cu întâmpinarea au fost depuse la dosarul cauzei cu acordul directorului

general al SC D.B. S.A., numitul C.D. Prin ordonanța de clasare din 22 iulie

2014 întocmită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus

clasarea cauzei față de numita L.I.L. și SC D.B. SA în baza art. 18

1

C. pen. din 1969, pentru motivul că fapta nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni. Prin aceeași ordonanță a fost sesizată Judecătoria Oradea

în vederea desființării înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31

august 2007". Astfel, Judecătoria Oradea, prin Încheierea nr. 613/2014 din

29 octombrie 2014 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea

și a desființat înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31 august

2007" pentru motivul că a fost falsificat.

Urmare a desființării

înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31 august 2007", în data

de 26 noiembrie 2014 a fost înregistrată cererea de revizuire împotriva

Deciziei nr. 112/C/2012-A a Curții de Apel Oradea, formându-se Dosarul nr.

9774/111/2010 iar prin Decizia nr. 34/2015 a Curții de Apel Oradea s-a respins

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Consideră recurenta

că în privința Deciziei nr. 34/2015 a Curții de Apel Oradea este incident

motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 conform

căruia "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele

situații, numai pentru motive de nelegalitate: când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2)".

Susține recurenta că,

este cât se poate de evident faptul că prin interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. din 1865 s-a cauzat o vătămare procesuală

care nu poate fi înlăturată, decât prin casarea Deciziei nr, 34/2015 a Curții

de Apel Oradea, atâta timp cât a avut ca rezultat respingerea cererii de

revizuirii fără a se proceda la analizarea temeiniciei cererii.

Deoarece prin decizia

atacată nu s-a evocat fondul, apelul fiind respins, Curtea a reținut că aceasta

nu este susceptibilă de revizuire și, prin urmare, excepția inadmisibilității

cererii de revizuire apare ca întemeiată. Instanța de fond a considerat că, în

căile de atac, doar acele hotărâri prin care s-a admis apelul pot evoca fondul

sau, cu alte cuvinte, o decizie prin care se respinge apelul nu poate fi supusă

niciodată revizuirii. Consideră recurenta că o astfel de interpretare a

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. din 1865 este total eronată.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. din 1865 "revizuirea unei hotărâri

rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

în următoarele cazuri". Arată că dispozițiile legale mai sus invocate impun

exclusiv condiția ca prin hotărârea atacată cu cererea de revizuire să se fi

analizat fondul cauzei deduse judecății. Or, calea de atac a apelului este o

cale de atac de reformare și devolutivă care are ca obiect reanalizarea

fondului cauzei, astfel cum s-a întâmplat și în prezenta speță.

În prezenta cauză

respingerea apelului a fost determinată chiar de invocarea înscrisului care a

fost desființat ca fiind fals.

Arată că, deși

"Anexa la contractul din 31 august 2007" a fost depusă la dosarul de

primă instanță împreună cu întâmpinarea din 14 ianuarie 2011 și a fost invocată

de către pârâta-intimată în fața primei instanțe în vederea respingerii cererii

de chemare în judecată, în considerentele Sentinței comerciale nr.

1191/COM/2011 din 21 decembrie 2011 Tribunalul Bihor nu a făcut absolut nicio

referire la acest înscris, respingând cererea de chemare în judecată pentru

alte motive și anume pentru faptul că simpla înregistrare în contabilitatea

pârâtei-intimate a facturii fiscale din 03 iunie 2008, urmat de refuzul scris

și expres la plată a sumei de 212.861 RON din partea pârâtei-intimate nu

valorează o recunoaștere a datoriei. Prima instanță nu a analizat nici

problematica prețului stabilit pentru executarea contractului de prestări

servicii din 31 august 2012, nici faptul dacă acest preț a fost sau nu

determinat în baza "Anexei la contractul din 31 august 2007", fiind

evident faptul că hotărârea pronunțată de primă instanță nu poate constitui

obiectul revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 teza a II-a din

C. proc. civ. din 1865.

În schimb, prin

Decizia nr. 112/C/2012/A din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea instanța

de apel a analizat în detaliu problematica prețului stabilit pentru executarea

contractului de prestări servicii din 31 august 2012, făcând mai multe referiri

exprese la "Anexa la contractul din 31 august 2007", fiind în afara

oricărui dubiu faptul că instanța de apel a evocat fondul cauzei analizând

mijloace de probe care nu au fost analizate deloc în fața primei instanțe și a

stabilit o nouă stare de fapt, respingând apelul în urma analizării acestor

mijloace de probă.

Consideră că Anexa la

contractul din 31 august 2007, în pronunțarea Deciziei nr. 112/C/2012 - A din

21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, are caracter determinant. Astfel,

pârâta-intimată a recunoscut, în mod expres, iar instanța de apel a reținut în

considerentele deciziei că anexa menționată a fost acel înscris în baza căreia

s-a elaborat oferta la licitație, iar prețul care figurează în contractul de

achiziție publică a fost stabilit în baza prețului fixat în oferta la

licitație. De altfel, instanța de apel, în vederea respingerii apelului, a

reținut faptul că prețul din anexă și cel din oferta de licitație sunt

identice, motiv pentru care recurenta nu poate solicita o sumă mai mare decât

cea fixată în ofertă, în funcție de care s-a fixat prețul din contractul de

achiziție publică.

Înalta Curte,

analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ, se poate cere revizuirea hotărârilor

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

hotărârilor date de o instanța de recurs atunci când se evocă fondul.

Raportat la

dispozițiile legale mai sus enunțate rezultă că, de regulă, hotărârile

instanței de apel prin care este analizat fondul cauzei pot face obiectul

revizuirii, fiind lipsit de relevanță dacă hotărârea dată în apel este una de

admitere a acestei căi de atac sau de respingere a ei. Aceasta deoarece, în

fiecare dintre aceste două situații, are loc o devoluare totală a fondului, (în

limitele stabilite de cele două principii tantum devolutum quantum apellatum și

tantum devolutum quantum iudicatum), instanța de apel statuând atât în fapt cât

și în drept, astfel cum rezultă din art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

Această concluzie

decurge din caracterul căii de atac a apelului, anume acela de a fi o cale

devolutivă care deschide posibilitatea unei noi judecăți pe fond, consecutivă

celei realizate în instanța de fond, cu excepția situațiilor în care apelul

este soluționat fără a se aborda fondul cauzei.

În cauza dedusă

judecății, prin decizia atacată cu revizuire a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanta SC I.R. S.R.L împotriva sentinței pronunțată de

prima instanță, instanța de apel procedând la o devoluare totală a pricinii,

atât în fapt cât și în drept.

În aceste

circumstanțe, decizia pronunțată în apel este susceptibilă de a face obiectul

cererii de revizuire astfel că, decizia instanței de apel, prin care s-a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, nu este legală.

Față de

considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte, va admite recursul, cu consecința casării deciziei recurate

și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta SC I.R. SRL împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN