ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1642/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 mai 2017, sub nr. x/2017, revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea a formulat, în contradictoriu cu intimatele B., S.C. C. S.R.L. ORADEA - prin lichidator judiciar C.I.I. "D." și E., în calitate de fost lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. ORADEA, cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 158/F/2017 pronunțată la data de 16.05.2017, în dosar nr. x/2013, de către Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, ca fiind potrivnică cu prima hotărâre judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2013, respectiv, sentința nr. 123/25.10.2016; în drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4/C/2017, pronunțată la data de 15 iunie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată de formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea, și a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimații B.., C.I.I. D., lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. Oradea și E., împotriva sentinței nr. 158 din 16.05.2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată în revizuire.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de revizuire a reținut, în esență, următoarele motive:

În primul rând, s-a subliniat faptul că sub aspectul legii de procedură incidente, cererii de revizuire în discuție îi sunt aplicabile prevederile vechiul C. proc. civ., deoarece, data înregistrării dosarului de insolvență -12.02.2013, este anterioară datei de intrare în vigoare a noului C. proc. civ. -15.02.2013 stabilită prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2013 (prin care s-au modificat dispozițiile art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Pe de altă parte, sub aspectul dreptului material, raportat la data înregistrării dosarului de insolvență, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006, înainte de modificarea acestora prin Legea nr. 76/2012, care conține unele modificări și cu privire la Legea insolvenței.

În acest sens, s-a reținut că Legea nr. 76/2012 a intrat în vigoare concomitent cu C. proc. civ., la data de 15.02.2013, deoarece, data de intrare în vigoare a actului normativ stabilită prin art. 82 din lege a fost prorogată succesiv prin mai multe ordonanțe, ultima dintre ele fiind Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2013, care prin art. I pct. 2 a amânat intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, până la 15.02.2013.

Astfel, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 reglementează că dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar alin. (2) prevede că, procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.

Referitor la cererea de revizuire, instanța a observat că, pornind de la art. 322 alin. (1) vechiul C. proc. civ., pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.

Pe de altă parte, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare înainte de modificarea ei prin Legea nr. 76/2012, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii, iar ele pot fi atacate separat cu recurs.

În concluzie, analizând hotărârile supuse revizuirii, în raport cu textele legale enunțate, instanța a apreciat că acestea nu pot forma obiectul revizuirii, ceea ce face ca cererea de revizuire formulată în cauză să fie inadmisibilă.

S-a observat că hotărârile la care se face referire nu se circumscriu categoriilor de hotărâri determinate limitativ prin art. 322 alin. 1, deoarece pe de o parte, nu pot fi supuse apelului, iar pe de altă parte, nu sunt pronunțate de instanța de recurs, ci au fost date de judecătorul sindic în primă instanță, iar în privința sentinței nr. 158/16.05.2017 s-a exercitat calea de atac care nu e, însă, soluționată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea, solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării în întregime a hotărârii recurate, în sensul de a se dispune respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire și, prin urmare, judecarea cererii de revizuire, cât și intimata S.C. C. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar C.I.I. "D.", care a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva considerentelor sentinței, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării considerentelor inserate în alin. (1), (2) și 3 de la pagina 5, privitoare la dreptul material care guvernează procedura de insolvență, momentul intrării în vigoare și inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor Legii nr. 76/2012.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- revizuentă S.C. A. S.R.L. Oradea a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză și a criticat sentința recurată ca fiind dată cu greșita aplicare a prevederilor privind revizuirea hotărârilor, considerând că motivarea Curții de Apel Oradea reținută este contradictorie și nefondată, sens în care a invocat, în esență, următoarele motive:

Având în vedere faptul că se rețin în mod corect prevederile legii speciale, adică, ale art. 12 din Legea nr. 85/2006, conform cărora, avem de-a face cu hotărâri definitive, iar art. 149 din Legea nr. 85/2006 arată că legea specială se completează în măsura compatibilității cu prevederile C. proc. civ. incident, în mod nefondat s-a concluzionat că este inadmisibilă cererea de revizuire.

Astfel, din dispozițiile art. 12, art. 149 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, opinează recurenta- revizuentă că ar fi fost legal și fondat a se reține admisibilitatea cererii de revizuire, cu atât mai mult cu cât, art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, iar art. 12 din Legea nr. 85/2006 stipulează faptul că, hotărârile din procedura insolvenței nu se supun apelului.

Analizând recursul declarat de recurenta- revizuentă S.C. A. S.R.L. Oradea, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Obiectul revizuirii este determinat prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Așadar, pentru admisibilitatea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia s-a desfășurat procesul, a impus, în primul rând, ca hotărârea a cărei revizuire se cere să fie una care a rămas definitivă în urma soluționării apelului, respectiv, prin neexercitarea apelului, ori să fie una pronunțată în recurs.

Din textul legal enunțat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul în care aceste hotărâri pot forma obiect al cererii de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. Evocarea fondului presupune stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic litigios decât cea care a fost dată până la cel moment.

Raportat la obiectul revizuirii astfel cum a fost configurat prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în mod corect și legal a apreciat Curtea de Apel că sentința nr. 158 din 16 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, judecător sindic, în dosarul nr. x/2013, nu este susceptibilă de a fi revizuită, întrucât nu se circumscrie sferei hotărârilor ce pot fi retractate prin intermediul acestei căi de atac.

În concret, prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea A. S.R.L. Oradea împotriva deciziei nr. 1/18.01.2017 a creditoarei B., și a fost numit în calitate de lichidator judiciar desemnat Cabinetul Individual de Insolvență "D." pentru societatea debitoare S.C. C. S.R.L. Oradea.

Or, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în forma în vigoare înainte de modificare prin Legea nr. 76/2012, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii și pot fi atacate, separat, numai cu recurs.

Astfel fiind, având în vedere că hotărârea judecătorului- sindic supusă revizuirii în speță, nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., și cum dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd în mod expres că această hotărâre poate fi atacată numai cu recurs, cale de atac care, așa cum s-a reținut, a și fost exercitată, rezultă, deci, că aceasta nu poate fi supusă revizuirii, cale de atac extraordinară, cu obiect strict determinat prin lege.

Corespunzător principiului constituțional înscris la art. 129 din Constituția României, legea procesual- civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare potrivit căruia părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale și care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanție a egalității părților, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecății și a pronunțării de hotărâri corespunzătoare legii și adevărului.

Din acest punct de vedere, cu atât mai mult nu poate fi primită critica recurentei- revizuente S.C. A. S.R.L. Oradea, prin care susține că hotărârea judecătorului- sindic, fiind definitivă, poate forma obiect al revizuirii.

Este de observat că recurenta se află în eroare asupra distincției hotărârii judecătorești rămase definitive prin neapelare (care, într-adevăr, poate forma obiect de revizuire potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.), în acest caz, rămânerea definitivă a hotărârii fiind rezultatul neexercitării căii de atac a apelului împotriva ei, și hotărârea definitivă pronunțată de judecătorul- sindic care este definitivă încă de la pronunțare, în puterea legii, și care poate fi atacată doar cu recurs.

Întrucât hotărârea judecătorească (categorie ce include și hotărârea pronunțată de judecătorul- sindic) este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în aplicarea principiului legalității căii de atac, corect și legal s-a apreciat că revizuirea formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în procedura insolvenței este inadmisibilă.

Înalta Curte constată, astfel, că instanța de revizuire a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă și legală a prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., legal apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, întrucât nu se verifică motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta- revizuentă S.C. A. S.R.L. Oradea.

Față de prevederile art. 137 C. proc. civ., examinând, cu prioritate, regularitatea sesizării instanței în ce privește exercițiul dreptului la acțiune, sub aspectul calității de reprezentat legal al S.C. C. S.R.L. Oradea, a lichidatorului judiciar, Cabinetul Individual de Insolvență "D.", în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Înalta Curte reține următoarele:

Din actele dosarului și probele administrate în cauză, se reține că, față de S.C. C. S.R.L. Oradea- revizuentă în cauza de față, s.n.-, prin sentința nr. 685/F/2013 din 08.03.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, fiind numit administrator judiciar E..

Prin sentința nr. 158/F/2017 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost numit în calitate de lichidator judiciar desemnat pentru societatea- debitoare S.C. C. S.R.L. Oradea, Cabinetul Individual de Insolvență "D.".

Această sentință a fost casată, cu trimiterea pentru o nouă judecare la aceeași instanță, conform deciziei nr. 114/C/2017- R din 5 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013- R, deci, pe cale de consecință, și numirea în calitate de lichidator judiciar desemnat pentru societatea- debitoare S.C. C. S.R.L. Oradea, a Cabinetului Individual de Insolvență "D.".

Or, conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul judiciar desemnat este cel abilitat să formuleze și să susțină acțiunile debitorului aflat în insolvență, mandatarea lichidatorului judiciar pentru exercitarea atribuțiunilor prevăzute în art. 25 din Legea nr. 85/2006 fiind expres stipulată în dispozitivul hotărârii judecătorești.

Conform art. 25 alin. (1) lit. c) din același act normativ, lichidatorul judiciar are în atribuție introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Aceleași atribuții le prevăd art. 79, 80 și 81 din Legea nr. 85/2006, în sarcina lichidatorului judiciar.

În concluzie, doar lichidatorul judiciar are calitatea de a reprezenta societatea aflată în procedura insolvenței în cadrul formulării și susținerii unor acțiuni sau căi de atac, cum este și cea de față.

În speță, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs formulate, nesusceptibil de interpretări diferite, acest act procesual a fost formulat și susținut de fostul lichidator judiciar al societății, Cabinetului Individual de Insolvență "D.", care a semnat cererea în numele și pentru S.C. C. S.R.L. Oradea.

Or, la data soluționării cererii de recurs -9 noiembrie 2017-, urmare deciziei nr. 114/C/2017- R din 5 octombrie 2017 a Curții de Apel Oradea, și potrivit dispozițiilor legale sus- menționate, lichidatorul judiciar nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societății aflate în procedura insolvenței.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerințele privind exercițiul dreptului la acțiune- în speță, al cererii de recurs, urmează a respinge recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar C.I.I. "D.", pentru lipsa calității de reprezentant legal.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. ORADEA împotriva sentinței nr. 4/C/2017 din 15 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. ORADEA - prin lichidator judiciar C.I.I. "D." împotriva aceleiași sentințe, pentru lipsa calității de reprezentant legal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.