ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1578/2016

Decizia nr. 1578/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 26 octombrie 2010, ulterior trimisă spre rejudecare prin Decizia nr. 73/C/2011 - A pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Oradea, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 212.861,64 lei, contravaloarea parțială a facturii din 3 iunie 2008, reprezentând lucrări executate.

Prin Sentința comercială nr. 1191/COM/2011 din 21 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr. x/111/2010*, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscală, a respins excepția de prematuritate a formulării cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC B. SA și a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL având ca obiect pretenții.

Prin Decizia nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA, împotriva Sentinței nr. 1191/COM/2011 din 21 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate, decizia rămânând irevocabilă prin respingerea recursului, în baza Deciziei nr. 2868 din 26 septembrie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012 a formulat cerere de revizuire SC A. SRL, prin care a solicitat anularea, în totalitate, a hotărârii revizuite, iar pe fondul cauzei, rejudecând apelul formulat, admiterea cererii de apel, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de prima instanță, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 34 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA, împotriva Deciziei nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012.

Împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2015 a declarat recurs SC A. SRL.

Prin Decizia nr. 1575 din 9 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/111/2010**, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin Decizia nr. 332/C/2015 - A din 10 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/111/2010***, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire declarată de revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o în tot.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Motivul de revizuire invocat este cel prevăzut de art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., respectiv hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în urma judecății - anexa la contractul din 31 august 2007.

Pentru a se reține acest motiv de revizuire, se impune ca înscrisul declarat fals să fi fost determinant în pronunțarea soluției. În caz contrar, faptul constatării falsului unui înscris nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate.

Raportat la aceste precizări, curtea de apel a apreciat că se impune să se analizeze în ce măsură anexa la contractul din 31 august 2007 a avut un caracter determinant în pronunțarea Deciziei nr. 112/C din 21 noiembrie 2012.

În acest sens, instanța a reținut, cu titlu prealabil, că prin încheierea penală nr. 613 din 29 octombrie 2014, dată de Judecătoria Oradea, s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat "Anexa la contractul din 31 august 2007". În considerentele încheierii, instanța a reținut că înscrisul denumit "Anexa la contractul din 31 august 2007", aflat în copie la dosarul de urmărire penală este un înscris fals, aspect ce reiese din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 423227 din 25 ianuarie 2013.

Curtea a considerat că este important a se stabili că înscrisul reținut ca fiind fals de către instanța penală îl constituie "Anexa la contractul din 31 august 2007" aflat la dosarul de urmărire penală, în condițiile în care, atât în dosarul de urmărire penală, cât și în dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor se regăsesc două anexe la contractul din 31 august 2007, având conținut diferit.

Astfel, în dosarul de urmărire penală, cele două anexe se regăsesc la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor. Diferența dintre cele două anexe constă în faptul că în anexa constatată ca fiind falsă, aflată în dosarul de urmărire penală și în dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, nu se regăsesc decât cantitatea de material contractată și numărul utilajelor necesare executării lucrării. În ceea ce privește cealaltă anexă, aflată la dosarul de urmărire penală și la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, care nu poartă semnătura reprezentantului societății reclamante SC A. SRL, aceasta cuprinde și tarifele și orele pentru utilajele arătate în cealaltă anexă, fiind menționat prețul total de 707.940,52 lei.

Prin încheierea penală nr. 613 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a dispus desființarea totală a acelei anexe la contractul nr. 230 din 31 august 2007 aflată în dosarul de urmărire penală și în dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor. Acest aspect a fost precizat expres de însuși reprezentantul convențional al societății revizuente în ședința publică din data de 10 decembrie 2015, fapt menționat în partea introductivă a deciziei.

Analizând considerentele avute în vedere de către Curtea de Apel Oradea în pronunțarea Deciziei nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012, instanța a reținut că anexa la contractul de prestări servicii din 31 august 2007, declarată falsă, nu a avut caracter determinant în pronunțarea deciziei.

Astfel, în hotărâre, instanța de apel a făcut referire la o anexă la contract prin care s-ar fi stabilit necesarul de utilaje și de stabilizator z, reținând că prețurile aferente acestor produse sunt cele cuprinse în oferta pe care SC B. SA a depus-o în procedura de achiziție publică organizată de Primăria Comunei Paleu. În continuare, instanța de apel a arătat că, din compararea anexei la contract și a ofertei făcute în procedura de achiziție publică, reiese că, atât cantitatea de material stabilizator, cât și numărul de ore de funcționare a utilajelor sunt identice în cele două documente.

Or, deși instanța de apel nu a arătat la care dintre cele două anexe se referă, făcând trimitere la numărul de ore de funcționare a utilajelor, instanța nu se putea raporta decât la anexa de la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, care nu a făcut obiectul constatării falsului. Chiar dacă această anexă nu este semnată de către reprezentantul SC A. SRL, acest aspect nu mai poate fi pus în discuție pe calea cererii de revizuire, căci din acest punct de vedere acceptarea ca probă a respectivei anexe, chiar în lipsa semnăturii unei din părți, se impune cu autoritate de lucru judecat.

Însăși revizuenta este în eroare cu privire la anexa care a făcut obiectul constatării falsului și pe care își fundamentează cererea de revizuire, căci în cuprinsul cererii de revizuire se referă la suma de 570.780 lei, inserată la pagina a II-a a anexei la contract. În fapt, această "pagină a II-a a anexei inițiale" este o anexă separată de cea declarată falsă, astfel cum rezultă expres din cuprinsul încheierii penale din 29 octombrie 2014 dată de Judecătoria Oradea.

Nu rezultă din cuprinsul acestor înscrisuri că ele ar constitui, în fapt, o singură anexă conținând două pagini, ci sunt anexe distincte, dintre care doar cea de la dosarul de urmărire penală (aflată la dosarul nr. x/11172010 al Tribunalului Bihor) a fost declarată falsă.

Caracterul lor separat rezultă și din aceea că denumirile de "prestator" și "beneficiar" sunt scrise în cele două anexe în limbi diferite (pe una s-a folosit limba maghiară și pe cealaltă limba română), pe cea de la dosar apărând semnăturile și ștampilele ambelor societăți, iar pe cea de la dosar lipsind semnătura și ștampila prestatorului SC A. SRL.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a ajuns la concluzia unor înscrisuri separate, fiind exclus a se reține că, prin declararea ca falsă a anexei de la dosar, a fost declarată falsă și anexa de la dosar. De altfel, însuși reprezentantul convențional al societății revizuente a precizat, referitor la acest aspect, în ședința publică din data de 10 decembrie 2015, că anexa declarată falsă a fost doar cea aflată la dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, chiar dacă s-ar reține că această anexă (aflată la dosarul de urmărire penală și la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor) ar fi fost determinantă în pronunțarea Deciziei nr. 112 din 21 noiembrie 2012, nu aceasta a fost declarată falsă și desființată de către instanța penală, astfel că aceasta nu poate sta la baza cererii de revizuire.

Chiar dacă anexa declarată falsă este amintită de instanța de apel, din lecturarea întregii motivări a instanței, rezultă că soluția pronunțată nu s-a bazat pe acest înscris.

Astfel, instanța de apel a arătat în considerentele deciziei că suma pretinsă de apelanta-reclamantă cu titlu de preț al contractului, în valoare de 1.153.717,61 lei, depășește cu mult valoarea contractului de achiziție publică încheiat de intimată cu autoritatea contractantă, în sumă de 940.855 lei, fiind greu de crezut că intimata să fi negociat cu reclamanta un preț care să îl depășească pe cel primit de ea de la autoritatea contractantă și din care, la rândul ei, trebuia să o plătească pe apelantă pentru contravaloarea serviciilor prestate.

Prin urmare, nu pe anexa la contract, desființată de instanța penală, s-a bazat soluția instanței de apel, ci pe alte împrejurări, legate de valoarea contractului de achiziție publică încheiat de intimată cu autoritatea contractantă Primăria Comunei Paleu, în realizarea căruia intimata a contractat cu societatea reclamantă.

De altfel, în condițiile în care anexa la contract, declarată falsă, nu cuprinde altceva decât cantitatea de stabilizator și numărul utilajelor necesare executării lucrărilor, fără nici o referire cu privire la numărul de ore necesare executării respectivelor lucrări și a tarifelor orare, era aproape imposibil ca acest înscris să fi fost determinant în pronunțarea soluției.

Împotriva acestei decizii au declarant recurs revizuenta SC A. SRL Târgu Mureș, pentru următoarele motive:

Recurenta arată că cele două anexe la contractul din 31 august 2007, aflate la dosarul de urmărire penală (dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor), constituie din punct de vedere logic, conceptual și juridic un tot unitar.

Acest aspect rezultă chiar din denumirea celor două înscrisuri, ambele fiind intitulate "Anexă la contractul din 31 august 2007", fără a se menționa că înscrisul de la dosarul de urmărire penală ar fi "Anexa nr. 1", iar înscrisul de la dosarul nr. x/111/2010 ar constitui "Anexa nr. 2".

Mai mult decât atât, pe ambele înscrisuri figurează aceleași utilaje și materiale: x, y, cisternă transport soluție și stabilizator z, acesta din urmă fiind produsul pentru care s-a emis factura care face obiectul prezentului litigiu. Pe înscrisul aflat la dosar se menționează cantitatea de 16.308 kg de stabilizator z, după care prin înscrisul de la dosar se stabilește prețul de 35 RON/kg pentru acest produs.

Astfel, se poate constata că cele două anexe sunt interdependente, prețurile din anexă aflate la fila x fiind stabilite în funcție de cantitatea de material stabilit în cuprinsul anexei de la fila y.

Susținerea Curții de apel, în sensul că în cuprinsul Deciziei nr. 112/C/2012-A nu ar fi fost luat în considerare înscrisul de la fila ..., ci înscrisul de la fila ..., care nu era semnată sau ștampilată de revizuentă, este eronată, deoarece cele două anexe reprezintă un tot unitar din punct de vedere juridic și sunt rezultatul aceleași intenții dolosive, având ca scop inducerea în eroare a instanței de judecată.

Faptul că denumirile de "prestator" și "beneficiar" sunt scrise în cele două anexe în limbi diferite nu pune în evidență caracterul lor separat, ci este consecința faptului că pe înscrisul falsificat, aflat la dosarul de urmărire penală, denumirile în limba maghiară de "vallakozo" și "megrendelo" au fost fotocopiate de pe un înscris redactat în limba maghiară și intitulat "valtakozasi elo szerzodes", astfel cum rezultă din considerentele încheierii penale nr. 613/2014 a Judecătoriei Oradea.

De altfel, înscrisul aflat la dosarul de urmărire penală nici nu putea fi desființat, în condițiile în care nu cuprinde semnătura sau ștampila reprezentantei recurentei.

Se arată, de asemenea, că SC B. SA a recunoscut în mod expres faptul că datele cuprinse în Anexa la contractul din 31 august 2007, referitoare la obiect și preț sunt conforme cu cele trecute în oferta cu care s-a participat la procedura de atribuire desfășurată de Primăria Paleu.

Prețul inserat în formularul de ofertă la licitație a fost calculat în baza datelor trecute în anexa la contractul din 31 august 2007, iar prețul din cuprinsul contractului de achiziție publică din 14 septembrie 2007 a fost fixat în baza celui inserat în formularul de ofertă, așadar datele care au stat la baza sumei fixate în contractul de achiziție publică sunt, de fapt, cele cuprinse în anexa la contractul din 31 august 2007, în funcție de care a fost întocmită oferta la licitație.

De altfel, se poate observa faptul că suma de 570.780 lei, reprezentând contravaloarea a 16.308 kg stabilizator z, inserată în anexa la contractul din 31 august 2007 este identică cu suma de 570.780 lei inserată în "lista cu consumurile de resurse materiale - deviz de lucrări model c6", în care se menționează "stabilizator z kg 35 lei/16.308 m

2

570.780 lei SC A. SRL" (dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012, dosarul nr. x/111/2010* al Curții de Apel Oradea).

Astfel, instanța de apel, pe baza anexelor atașate întâmpinării depuse în fața primei instanțe, a ajuns la concluzia că prețul materialelor fixat în oferta depusă la licitație și cel inserat în cuprinsul anexei la contract sunt identice, motiv pentru care recurenta, în calitate de reclamanta-apelantă nu putea solicita o sumă mai mare decât cea inserată în cuprinsul ofertei de licitație în baza căreia s-a fixat prețul în contractul de achiziție publică.

În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimata SC B. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 4 din Vechiul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Motivul de revizuire are în vedere trei ipoteze, cea de-a doua fiind relevantă în speță.

Această ipoteză vizează situația în care hotărârea atacată s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, dovada săvârșirii infracțiunii făcându-se, de regulă, printr-o hotărâre penală, însă chiar și în această ipoteză, admisibilitatea revizuirii este condiționată de natura determinantă a înscrisului la pronunțarea soluției atacate.

Justificarea acestei soluții este dată de faptul că hotărârea și-a pierdut temeiul material, întrucât conținutul înscrisului în baza căruia s-a pronunțat judecătorul nu corespunde realității.

Susținerea recurentei, în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, întrucât cele două anexe la contractul din 31 august 2007, aflate la dosarul de urmărire penală și respectiv la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, constituie un tot unitar, nu poate fi reținută.

Înalta Curte observă că analiza celor două înscrisuri mai sus menționate s-a făcut de către Curtea de Apel Oradea în mod judicios și amplu.

În acest sens, instanța a reținut că diferența dintre cele două anexe constă în faptul că în anexa constatată ca fiind falsă, aflată în dosarul de urmărire penală și în dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, nu se regăsesc decât cantitatea de material contractată și numărul utilajelor necesare executării lucrării. În ceea ce privește cealaltă anexă, aflată la dosarul de urmărire penală și la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, care nu poartă semnătura reprezentantului societății reclamante SC A. SRL, aceasta cuprinde și tarifele și orele pentru utilajele arătate în cealaltă anexă, fiind menționat prețul total de 707.940,52 lei. De asemenea, denumirile de "prestator" și "beneficiar" sunt scrise în cele două anexe în limbi diferite (pe una s-a folosit limba maghiară și pe cealaltă limba română).

Semnificativ este faptul că, deși la dosarul de urmărire penală se află cele două anexe, prin încheierea penală nr. 613 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a dispus desființarea totală a acelei anexe la contractul din 31 august 2007 aflată în dosarul de urmărire penală (dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor).

Așadar, în cauza penală s-a constatat fals numai înscrisul numit anexă la contractul din 31 august 2007 aflat în dosarul de urmărire penală, aspect confirmat expres de însuși reprezentantul convențional al societății revizuente în fața Curții de Apel Oradea, în ședința publică din data de 10 decembrie 2015.

Argumentul recurentei în sensul că, la soluționarea cauzei, nu putea fi avută în vedere anexa aflată la dosarul nr. x/111/2010 al Tribunalului Bihor, motivat de faptul că aceasta nu poartă semnătura și ștampila sa, nu poate fi reținut.

În mod corect Curtea de Apel a arătat că, deși această anexă nu este semnată de către reprezentantul SC A. SRL, acest aspect nu mai poate fi pus în discuție pe calea cererii de revizuire, motivat de faptul că acceptarea ca probă a respectivei anexe, chiar în lipsa semnăturii unei din părți, se impune cu autoritate de lucru judecat.

Argumentele recurentei de la pct. II al motivelor de recurs, în susținerea caracterului determinant al anexei la contractul din 31 august 2007 în pronunțarea Deciziei nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012 de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care fac trimitere la contractul de prestări servicii încheiat între părți la data de 31 august 2007, la întâmpinarea formulată de SC B. SA, la declarațiile date în cursul urmăririi penale reprezintă aspecte de netemeinicie.

Întrucât în ierarhia căilor de atac recursul este o cale de atac extraordinară, ce are ca obiect decizia prin care s-a soluționat apelul împotriva sentinței instanței de fond, fiind limitat numai la motivele de nelegalitate enumerate de art. 304 din Vechiul C. proc. civ., nu se va proceda la analiza acestora.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul recurenta-revizuentă SC A. SRL Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă SC A. SRL Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 332/C/2015-A din 10 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL