ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2868/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1191/COM din 21 decembrie 2011, Tribunalul Bihor a respins excepția de prematuritate a formulării cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC D.B. SA, și a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.B. SA, având ca obiect pretenții, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că în cauză pârâta a notificat reclamantei refuzul parțial la plată a facturii din 3 iunie 2008, în valoare de 1.153.717,61 RON, cu privire la suma de 212.861,64 RON reprezentând diferența dintre valoarea facturii (1.153.717,61 RON) și valoarea contractului dintre societatea pârâtă și Contractul de achiziție publică din 14 septembrie 2007 încheiat cu Primăria Paleu, în valoare de 940.855,97 RON inclusiv TVA, astfel cum rezultă din Adresa nr. 167 din 21 ianuarie 2009. Ca înscris sub semnătură privată, factura comercială face dovadă împotriva emitentului (vânzător, furnizor de servicii) și în favoarea destinatarului ei (cumpărătorul sau beneficiarul serviciilor prestate), însă dacă factura este acceptată de către destinatar, ea face dovadă și în favoarea emitentului.

Sub aspectul sumei reclamate, de 212.861,64 RON, factura din 3 iunie 2008 emisă de către reclamantă în calitate de prestator a fost refuzată la plată, ca fiind o sumă excedentară serviciilor prestate în executarea Contractului de prestări servicii din 31 august 2007, cum rezultă și din Notificarea cu nr. 202 din 27 ianuarie 2010. Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat apel reclamanta SC I.R. SRL Târgu Mureș, solicitând a se dispune schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 112/C/2012 - A din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.R.

SRL Târgu Mureș. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că părțile au încheiat la data de 31 august 2007 Contractul de prestări servicii depus la dosar, înregistrat sub nr. AA din 31 august 2007 la apelantă și, sub nr. BB din 31 august 2010 la intimată. Potrivit clauzelor acestui contract, prestatorul, în speță apelanta, se obliga să vândă beneficiarului, respectiv intimatei, materialul stabilizator tip S., respectiv să presteze lucrări cu grupuri de utilaje necesar executării amestecului și așternerii pământului stabilizat, conform anexei, prețul convenit (potrivit Cap. II, pct. 2 din contract) pentru îndeplinirea contractului plătibil furnizorului de către beneficiar fiind conform ofertei anexei la contract.

Acest contract a fost încheiat de către societatea intimată, în scopul participării acesteia la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a lucrării "Drum de legătură între localitatea Paleu și Uileacul de Munte, jud. Bihor (amenajare drum cu pământ cu stabilizatori de S.)". Aceasta trebuia în prealabil să obțină angajamentul unui furnizor de materiale special utilizate în execuția lucrărilor respective, pentru a se putea califica în cadrul procedurii de cerere și oferte și pentru a putea încheia contractul de achiziție publică de lucrări cu autoritatea contractantă, Primăria Comunei Paleu. Acest contract de achiziție publică a și fost încheiat de către intimată cu Primăria Comunei Paleu, contract înregistrat sub nr. CC din 14 septembrie 2007, la prețul de 790.635,27 RON fără TVA și 940.855,97 RON cu TVA, preț care, de asemenea, nu a fost contestat de către apelantă.

Prețul contractului de prestări de servicii încheiat între părți la data 31 august 2007 nu a fost stabilit în cuprinsul acestuia, însă la Cap. II pct. 2 din contract s-a prevăzut în mod expres că "prețul convenit pentru îndeplinirea contractului (...) este conform ofertei anexă la contract". Intimata-pârâtă recunoaște însă că nu s-a mai încheiat o anexă la contract cu privire la prețul activității prestate cu utilajele, respectiv cu prețul materialului pus în operă, fiind însă încheiată anexă la acest contract cu privire la necesarul de utilaje și de stabilizator S., iar prețurile aferente acestor produse fiind cele cuprinse în oferta pe care SC D.B. SA a depus-o în procedura de achiziție publică organizată de către Primăria Comunei Paleu.

Din compararea anexei la contract și a ofertei făcute în procedura de achiziție publică, s-a reținut că, atât cantitatea de material stabilizator, cât și numărul de ore de funcționare a utilajelor sunt identice în cele două documente. Cu privire la sumele cuprinse în contractul de achiziție publică, la dosar au fost depuse documentele care justifică cuantumul acestora, respectiv centralizatorul categoriilor de lucrări, lista cu consumurile de resurse materiale - Formularul C6 și Lista cu consumurile de utilaje -Formularul C8, din care rezultă că suma pretinsă de către apelanta-reclamantă, cu titlu de preț al contractului încheiat cu intimata, în valoare de 1.153.717,61 RON, depășește cu mult valoarea contractului de achiziție publică încheiat de intimată cu autoritatea publică, în sumă de 940.855 RON.

S-a reținut că, Contractul cu nr. DD/2007 redactat la data de 9 iulie 2007, intitulat "contract de antrepriză", este contestat de către pârâta-intimată, care susține că acesta nu a fost încheiat cu reprezentanții săi legali, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea sa în temeiul acestei convenții. Acest contract, redactat exclusiv numai în limba maghiară, nu poartă într-adevăr semnătura reprezentantului legal al societății intimate, director general ing. C.D., așa cum se menționează în preambulul contractului, fapt ce se poate observa prin compararea semnăturilor de pe cele două contracte încheiate, unul la 31 august 2007, necontestat de niciuna dintre părți, și cel încheiat la data de 9 octombrie 2007 (în limba maghiară), contestat de către intimată, astfel că, acesta nu poate constitui un temei legal pentru angajarea răspunderii societății intimate cu privire la clauzele pe care acest contract le cuprinde.

În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că înregistrarea facturii emise de ea și efectuarea plăților parțiale echivalează cu recunoașterea acestei sume, s-a reținut că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță, întrucât factura fiscală nu este decât un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau prestatorului, respectiv a beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic. Intimata a contestat suma menționată în factură, sens în care a notificat-o pe apelantă, fiind formulată și o cerere de chemare în judecată, ce face obiectul Dosarului nr. 5254/271/2010. S-a reținut că este nefondată și critica referitoare la nerespectarea termenului de 15 zile pentru refuzul facturii, invocat de către apelantă, fără niciun suport legal.

S-a apreciat de instanța de apel ca justificat refuzul intimatei de a plăti suma din litigiu, în caz contrar aceasta încasând de la beneficiarul final (Primăria Comunei Paleu), mai puțin decât trebuia să achite ea în baza contractului încheiat cu apelanta, ceea ce este inadmisibil, aceasta presupunând stabilirea unui preț mai mare în contrapartida serviciului prestat de către reclamantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC I.R. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, cu obligarea intimatei SC D.B.

SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat principiul reglementat de art. 969 C. civ. în mod greșit instanța de apel a înlăturat înscrisul depus de recurentă, anume Contractul nr. DD/2007 redactat la data de 9 iulie 2007, cu o motivare sumară și superficială. În data de 26 septembrie 2007, societatea mamă I.H.K.

a trimis prin fax oferta nr. EE/2007, prin care s-a stabilit că prețul lucrării este de 19,7 euro/m 2 . În baza acestei ultime oferte nr. EE/2007, în data de 9 octombrie 2007, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. DD/2007, semnat și ștampilat de către reprezentanții ambelor părți prin care s-a stabilit că prețul lucrării este de 19,7 Euro/m 2 . În baza acestui Contract nr. DD/2007, recurenta a emis factura fiscală din 3 iunie 2008 pentru suma de 1.153.717,61 RON reprezentând contravaloarea lucrării executate pe o suprafață de 13.590 m 2 . Valoarea acestei facturi fiscale a fost contestată de către SC D.B. SA prin Notificările nr. 5676 din 18 decembrie 2009 și nr. 202 din 27 ianuarie 2010 în care SC D.B.

SA a invocat faptul că în Contractul de prestări servicii nr. AA din 31 august 2012 nu era fixat prețul lucrării, acesta fiind determinat conform ofertei care a stat la baza încheierii Contractului de achiziție publică nr. CC din 14 septembrie 2007, valoarea lucrării fiind de 940.855,97 RON. Intimata SC D.B. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. are în vedere situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Din analiza deciziei recurate se constată că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată, cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, permițând exercitarea controlului judiciar. Instanța de apel, în temeiul efectului devolutiv al apelului a verificat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe în limitele motivelor de apel formulate de reclamantă, a avut în vedere apărările și cererile părților, respectând prevederile art. 129 alin. (5), (6) și art. 295 alin. (1) C. proc. civ., stabilind situația de fapt sub toate aspectele sesizate și în raport de probele cauzei solicitate și încuviințate, inclusiv cu privire la Contractul nr. DD/2007.

Faptul că soluția pronunțată de instanța de apel nu a corespuns voinței recurentei nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la modificarea sau casarea deciziei recurate. În fapt, recurenta este nemulțumită de modul de stabilire a situației de fapt, de modul în care au fost propuse, administrate și apreciate probele de instanță, însă sub acest aspect se reține că aceste critici nu pot fi analizate în recurs. Reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt reținută nu mai este posibilă odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2008. Chiar și forța probantă ce trebuie acordată unei probe se circumscrie aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii recurate.

Instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 969 C. civ. reținând corect că actul juridic care a stat la baza relațiilor contractuale dintre cele două părți este Contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. AA din 31 august 2007 la recurentă și a apreciat ca justificat refuzul intimatei de a plăti suma în litigiu, sumă ce excede serviciilor prestate în executarea contractului de prestări servicii. Instanța de apel, raportat la starea de fapt stabilită, nu a trecut peste termenii conveniți de părți în legătură cu Contractul nr. DD/2007, reținând că nu poate fi antrenată răspunderea pârâtei în temeiul acestei convenții. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.R. SRL Oradea împotriva Deciziei nr. 112/C/2012 - A din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2013. Procesat de GGC - AZ