ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, secția comercială și
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93 din 5 martie
2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Bacău
în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Bacău ca fiind prematur
introdusă.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta
și-a precizat acțiunea inițială în sensul că a
solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere
până la data introducerii acțiunii, în sumă de 34.649,23 lei
și plata unor despăgubiri ca urmare a folosirii utilajelor montate,
în sumă de 15.000 lei.
Pârâta prin întâmpinare a invocat
prevederile art. 7201 C. proc. civ., privind neîndeplinirea procedurii
concilierii directe.
Având în vedere împrejurările
expuse anterior și a modificărilor aduse acțiunii introductive,
s-a constatat că reclamanta nu a parcurs procedura concilierii directe.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 47
din 8 octombrie 2009 a admis apelul reclamantei SC S. SRL împotriva
sentinței civile nr. 93 din 5 martie 2009 pronunțată de
Tribunalul Bacău, secția comercială de contencios administrativ,
și a desființat în parte sentința apelată în sensul că
a respins excepția prematurității acțiunii cu privire la
capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la restituirea
mărfurilor livrate și neachitate, în sumă de 54.320,79 lei
și plata penalităților aferente acestei sume, dispunând
trimiterea cauzei spre rejudecarea acestui capăt de cerere.
De asemenea au fost menținute
dispozițiile sentinței apelate cu privire la celelalte capete de
cerere.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a stabilit că reclamanta a notificat-o pe
pârâtă pentru recuperarea sumei de 54.320,79 lei, care rezultă din
factura fiscală din 21 decembrie 2006 și a penalităților de
întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor rezultând din contractul din
24 mai 2006.
Ca urmare a cererii de modificare
și completare a acțiunii formulate la data de 11 decembrie 2008,
reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 34.649,23
lei reprezentând valorificarea lucrărilor executate, conform facturilor din
3 septembrie 2007, precum și a penalităților de întârziere
și a despăgubirilor ca urmare a folosirii utilajelor montate.
Astfel, nu a fost îndeplinită
condiția prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. cu privire la
capetele din cererea completatoare a acțiunii, care se referea la
facturile emise în luna septembrie 2007, fiind îndeplinită condiția
doar cu privire la capătul doi de cerere din acțiunea inițială.
Împotriva deciziei nr. 47 din 8
octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de
contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC R.E. SRL Bacău
care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și
netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul
respingerii apelului reclamantei și a menținerii sentinței
primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs
s-a evocat interpretarea greșită dată de către
instanța de apel prevederilor art. 7201 C. proc. civ., motivarea
contradictorie a soluției, dar mai ales nemotivarea respingerii
apărărilor pârâtei.
Intimata reclamantă SC S. SRL a
depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin
cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că
reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ și
sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și
cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea
cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea
litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va
convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale
și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină
acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu
dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de
comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea
primirii acestuia.
De asemenea data convocării
pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii
actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris
cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului
și a punctului de vedere al fiecărei părți.
La rândul său, art. 109 alin.
(2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menționate de
lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după
îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii
prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Din verificarea întregii
documentații, apare fără putere de tăgadă că
reclamanta prin notificarea din 22 aprilie 2008 a BEJ A.D.E. a adus la
cunoștință pârâtei SC R.E. SRL că valoarea mărfii
livrate și neachitată este de 54.320,79 lei, fapt confirmat de
factura fiscală din 21 decembrie 2006.
Tot din conținutul acestei
notificări apare cât se poate de evident că societatea pârâtă a
fost invitată în data de 12 mai 2008 orele 10 pentru rezolvarea pe cale
amiabilă a litigiului, cu precizarea că temeiul juridic al
concilierii îl constituie dispozițiile art. 7201 C. proc. civ.
Corect a apreciat instanța de
apel că în speță nu a fost îndeplinită condiția
prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. numai cu privire la capetele din
cererea de completare a acțiunii care se refereau la facturile emise în
luna septembrie 2007.
În acest context, instanța a
respectat în egală măsură drepturile procesuale ale
părților, atât dreptul la apărare cât și principiul
contradictorialității, iar toate apărările formulate au
fost examinate și conferite răspunsuri amplu argumentate și bine
documentate.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Bacău
împotriva deciziei nr. 47 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel
Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC R.E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 47 din 8 octombrie 2009 a
Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.