ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5654/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 503/32 din 10 septembrie 2009 reclamanții A.A. și A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P. Bacău, anularea deciziilor nr. 121 din 25 iunie 2009 și nr. 80 din 02 aprilie 2009, precum și exonerarea lor de la plata sumelor stabilite prin decizia nr. 80 din 02 aprilie 2009 privind angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC I.T. SRL Bacău. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele: În urma a două controale fiscale efectuate de D.G.F.P. Bacău și A.F.P. Bacău au fost stabilite în sarcina SC I.T.

SRL obligații suplimentare de plată. Actele fiscale de stabilire a acestor obligații au fost contestate, însă soluționarea lor a fost suspendată motivat de existența unor plângeri penale. Cu toate că nu a fost finalizată această procedură și nu a putut fi stabilită cert existența și cuantumul obligațiilor fiscale suplimentare, organul fiscal a procedat la executarea silită a tuturor bunurilor mobile ale societății, aducând-o în stare de insolvabilitate. Tot A.F.P. Bacău a cerut și declararea insolvenței, acțiune care face obiectul Dosarului nr. 2568/110/2009 al Tribunalului Bacău. Prin actele fiscale contestate, organul fiscal a omis faptul că pentru creanțele stabilite la primul control fiscal au fost executate și valorificate silit terenurile din comuna Reci, jud. Covasna, aparținând societății, situație care creează o denaturare a realității faptice sub aspectul patrimoniului și a creanțelor recuperate în raport cu dispozițiile art. 27 C. proc.

fisc. Nu au fost menționate nici litigiile născute în legătură cu executarea terenurilor din comuna Crucea, jud. Constanța. Cu privire la ceea ce s-a reținut prin deciziile contestate, reclamanții au susținut următoarele: Faptul că la sediul SC B.E. SRL organul fiscal nu a găsit principiu de custodie pentru bunurile aflate în custodia sa nu poate constitui un motiv temeinic și legal pentru angajarea răspunderii solidare, neputând fi stabilită legătura de cauzalitate cu prejudiciul. Imposibilitatea SC T.E. SRL de evaluare a liniei tehnologice pentru tranșarea, granularea, malaxarea, ambalarea și maturarea cărnii, motivată de lipsa cărții tehnice a utilajului nu constituie motiv pentru angajarea răspunderii solidare; nu este arătat prejudiciul și persoana direct răspunzătoare de producerea acestuia.

Organul fiscal nu a arătat care sunt mobilele din contul 213.3 existente la data controlului, valoarea acestora, dacă există prejudiciu și cui îi incumbă: Organul fiscal se află într-o gravă eroare cu privire la faptul că patrimoniul societății a fost diminuat prin vânzările arătate la punctele III și IV. În baza unui antecontract de vânzare-cumpărare SC I.T. SRL a acționat ca un mandatar pentru SC S.B.C. SRL București.

Nici tranzacția imobiliară realizată pentru bunurile din județul Timiș nu constituie motiv de diminuare a patrimoniului societății în vederea eludării plății contribuțiilor fiscale la bugetul de stat întrucât tranzacționarea s-a făcut pe baza unei evaluări raportat la valorile de piață pentru bunuri de același fel și din aceeași zonă, valoarea obținută nu este cea de inventar cu amortismentele scăzute sau sub această valoare, iar pentru această tranzacție inspectorii fiscali nu au constatat la control neregularități ori contribuții suplimentare de plată. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, pârâta A.F.P. Bacău a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. În ceea ce privește excepția nulității deciziei nr. 121/2009, pârâta a invocat dispozițiile art. 209 alin. (2) C. proc.

fisc. și ale pct. 5.1 și 5.2 din ordinul nr. 519/2005, pct. 4 din decizia nr. 6/2004 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin ordinul 1561/2004. Cu privire la fondul cauzei a susținut că acțiunea este nefondată pentru motivele reținute prin cele două decizii contestate. c) Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 29 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată sub aspectul părților, formulată de reclamanții A.A. și A.S., a anulat deciziile nr. 80 din 02 aprilie 2009 privind angajarea răspunderii solidare cu pârâta-debitoare SC I.T. SRL Bacău a reclamanților și nr. 121 din 25 iunie 2009 privind soluționarea contestației administrative, decizii emise de pârâta A.F.P.

Bacău, de asemenea în consecință, exonerează reclamanții de la plata sumei de 9.625.332 RON și a majorărilor de întârziere, stabilite ca obligații în sarcina acestora prin decizia nr. 80 din 02 aprilie 2009. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că: Chiar dacă s-ar reține starea de insolvabilitate a SC I.T. SRL pentru a se angaja reclamanților răspunderea în condițiile codului de procedură fiscală este necesar a se dovedi că insolvabilitatea a fost provocată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. În cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Ascunderea cu rea-credință a două utilaje proprietatea la cererea A.F.P.

Bacău a fost reținută de organul fiscal (pct. 1 din decizia nr. 80/2009) ca urmare a lipsei, de la sediul SC B.E. SRL a procesului-verbal de custodie, respectiv ca urmare a imposibilității evaluării, din cauza lipsei unor date tehnice, a utilajului folosit de SC R.B. SRL. Nici lipsa - la momentul controlului efectuat, la cererea A.F.P. Bacău, de A.F.P. Vatra Dornei - a procesului-verbal de custodie din 27 ianuarie 2006 a utilajului predat de SC I.T. SRL societății SC B.E. SRL, nici lipsa cărții tehnice a utilajului predat, la data de 10 octombrie 2007. de SC I.T. SRL societății SC R.B. SRL nu pot semnifica o ascundere a celor două bunuri mobile în condițiile în care bunurile există; cu atât mai puțin poate fi reținută reaua-credință a celor doi reclamanți în ascunderea acestor bunuri.

Cele două procese-verbale de custodie au fost prezentate instanței. Neidentificarea bunurilor mobile care figurează în contul 213.3 Mijloace de transport a fost reținută de organul fiscal la pct. II din decizia nr. 80/2009 fără a se arăta care este semnificația juridică a acestui fapt în raport de dispozițiile art. 27 C. proc. fisc. În ceea ce privește înstrăinarea terenurilor aparținând SC I.T. SRL (punctele III-VI din decizia nr. 80/2009) organul fiscal a reținut că, în perioada iulie 2006-februarie 2008, SC I.T. SRL a vândut bunuri în valoare de 5.671.992 RON în condițiile în care datoria la bugetul de stat era de 5.540.894 RON. Însă, abia prin decizia de impunere din 08 februarie 2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 5.425.634 RON.

Ulterior, prin decizia de impunere din 15 iulie 2008 au fost stabilite alte obligații fiscale suplimentare în sumă de 3.991.705 RON. Faptul că creanța fiscală a fost stabilită abia în luna februarie 2008 (când a avut loc ultima înstrăinare de terenuri, celelalte trei făcându-se în 2006 și 2007) este relevant întrucât, din debitul total de 9.625.332 RON stabilit în sarcina reclamanților prin decizia nr. 80/2009, doar 2.904.181 RON reprezintă obligații fiscale de bază, diferența de 6.721.151 RON reprezentând dobânzi. Suprafața totală de teren înstrăinată prin cele 4 acte de vânzare-cumpărare este de 377 ha. Dar, este important de relevat faptul că SC I.T. SRL avea în proprietate o suprafață mare de teren (din rezoluția nr. 759/P/2008 din 21 ianuarie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova rezultă că numai în comuna Crucea, jud. Constanța, SC I.T.

SRL avea în proprietate suprafața de 599,83 ha teren din care a înstrăinat 272 ha), o mare parte din acesta fiind supus executării silite chiar de organul fiscal. Este vorba de suprafețele de 271,58 ha din comuna Crucea, jud. Constanța, și respectiv 236.458 mp teren și construcțiile aflate pe acest teren, situate în comuna Reci, jud. Covasna; din vânzarea acestor imobile s-a recuperat un debit de 2.408.732 RON. Așadar, nu se poate reține în sarcina reclamanților nici faptul că, prin cele patru contracte de vânzare-cumpărare, ar fi înstrăinat cu rea-credință bunurile imobile ale SC I.T. SRL. În plus în privința reclamantei A.S. este de reținut că aceasta a reprezenta SC I.T. SRL la încheierea a trei contracte de vânzare-cumpărare, în baza procurilor speciale a cărei traducere a fost legalizată în 06 februarie 2007, 04 mai 2007 și din 05 februarie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.F.P.

a mun. Bacău. 2. Instanța de recurs a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că reclamanți-intimați au provocat insolvabilitatea firmei prin înstrăinarea cu rea-credință a bunurilor acesteia, situație stabilită prin procesul-verbal din 27 martie 2009. În sensul acestei susțineri s-a prezentat situația vânzărilor de active. În ceea ce-l privește pe reclamantul A.A. s-a susținut că a fost asociat unic al societății, iar A.S. administratorul societății și că aceștia au vândut activele societății provocându-i astfel starea de insolvabilitate, între înstrăinările efectuate și starea de insolvabilitate fiind o legătură de cauzalitate. S-a mai arătat că din valoarea bunurilor care au rămas în patrimoniu societății nu se pot achita obligațiile către buget pe care le înregistrează societatea.

b) Analiza motivelor de recurs Cu privire la asociatul A.A. Reclamantul A.A. a fost asociat unic al SC I.T. SRL. În această calitate, în cursul anului 2007, a hotărât vânzarea mai multor suprafețe de teren care compunea patrimoniul societății, vânzări efectuate către persoane fizice sau juridice. Prin vânzările efectuate s-a diminuat patrimoniul societății, din prețul încasat fiind achitate către creditorul bugetar sume nesemnificative. Astfel, în perioada iulie 2006-februarie 2008 societatea a vândut active în valoare de 5.671.992 RON și a virat la bugetul de stat suma de 34.128 RON, în timp ce datora la bugetul de stat suma de 5.540.894 RON. Pentru a se antrena răspunderea solidară a altor persoane, C. proc.

fisc. a instituit o serie de condiții, ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 27 alin. (1) C. proc. fisc., pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile acestui cod, răspund solidar cu debitorul și administratorii, asociații sau acționarii care au provocat starea de insolvabilitate a persoanelor juridice debitoare prin înstrăinarea cu rea-credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. În speță, organele fiscale au declarat societatea în stare de insolvabilitate, constatată prin procesul verbal. Anterior, bunurile societății au fost înstrăinate prin decizia administratorului societății, înstrăinare care se apreciază ca fiind făcută cu rea-credință, pentru că a avut scopul diminuării evidente a patrimoniului societății.

Din examinarea contractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosar fond, se constată că la data efectuării vânzării se plătea un avans cuprins între 15-20% din valoarea bunului vândut, rămânând de achitat un rest de preț considerabil. La verificările efectuate de organul fiscal debitorii din cadrul acestor contracte, nu au mai putut fi identificați, ceea ce demonstrează că încă de la încheierea contractului s-a urmărit scopul diminuării patrimoniului societății, atât prin vânzarea activelor, cât și prin neîncasarea integrală a prețului, chestiune reținută în procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate. Având în vedere modul în care s-au efectuat tranzacțiile, neîncasarea prețului se constată că starea de insolvabilitate a firmei a fost provocată de asociatul unic, prin înstrăinarea cu rea-credință a bunurilor proprietatea societății.

Cu privire la reclamata A.S. Contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de societatea debitoare, prin mandatar A.S., hotărârea privind înstrăinarea fiind luată de asociatul unic. În condițiile existenței unui mandat reclamanta nu poate fi considerată că a acționat în nume propriu, ca administrator. Potrivit art. 1532 C. civ., mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă să facă ceva pe seama persoanei de la care a primit însărcinarea. În raport de prevederile textului expus, mandatarul este răspunzător față de mandant (societate) și nu față de terți, cum este și cazul organului fiscal, întrucât mandatarul acționează în numele și pe seama celui care l-a însărcinat.

În raporturile cu terții răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin încheierea unor acte aparține celui care a dat împuternicirea, dacă actele sunt încheiate în limitele mandatului. Reclamanta A.S. a fost mandatată de asociatul unic al SC I.T. SRL, și nu a acționat în calitate de administrator al societății, reclamantul A.A. fiind răspunzător față de terții prejudiciați. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de A.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 29 din 04 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, se va modifica sentința în parte, în sensul că va respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A.A.

având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din0 2 aprilie 2009 emisă de A.F.P. Bacău și decizia nr. 121 din 25 iunie 2009 emisă de A.F.P. Bacău, ca neîntemeiată și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate în ceea ce o privește pe reclamanta A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 29 din 04 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A.A. având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din 02 aprilie 2009 emisă de A.F.P. Bacău și decizia nr. 121 din 25 iunie 2009 emisă de A.F.P. Bacău, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate în ceea ce o privește pe reclamanta A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.