ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5654/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5654/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Bacău sub nr. 503/32 din 10 septembrie 2009 reclamanții A.A. și

A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P. Bacău, anularea

deciziilor nr. 121 din 25 iunie 2009 și nr. 80 din 02 aprilie 2009, precum și exonerarea

lor de la plata sumelor stabilite prin decizia nr. 80 din 02 aprilie 2009 privind

angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC I.T. SRL Bacău.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat următoarele:

În urma a două controale

fiscale efectuate de D.G.F.P. Bacău și A.F.P. Bacău au fost stabilite în sarcina

SC I.T. SRL obligații suplimentare de plată. Actele fiscale de stabilire a acestor

obligații au fost contestate, însă soluționarea lor a fost suspendată motivat de

existența unor plângeri penale. Cu toate că nu a fost finalizată această procedură

și nu a putut fi stabilită cert existența și cuantumul obligațiilor fiscale suplimentare,

organul fiscal a procedat la executarea silită a tuturor bunurilor mobile ale societății,

aducând-o în stare de insolvabilitate. Tot A.F.P. Bacău a cerut și declararea insolvenței,

acțiune care face obiectul Dosarului nr. 2568/110/2009 al Tribunalului Bacău.

Prin actele fiscale contestate,

organul fiscal a omis faptul că pentru creanțele stabilite la primul control fiscal

au fost executate și valorificate silit terenurile din comuna Reci, jud. Covasna,

aparținând societății, situație care creează o denaturare a realității faptice sub

aspectul patrimoniului și a creanțelor recuperate în raport cu dispozițiile

art. 27 C. proc. fisc. Nu au fost menționate nici litigiile născute în legătură

cu executarea terenurilor din comuna Crucea, jud. Constanța.

Cu privire la ceea ce

s-a reținut prin deciziile contestate, reclamanții au susținut următoarele:

Faptul că la sediul SC

B.E. SRL organul fiscal nu a găsit principiu de custodie pentru bunurile aflate

în custodia sa nu poate constitui un motiv temeinic și legal pentru angajarea răspunderii

solidare, neputând fi stabilită legătura de cauzalitate cu prejudiciul.

Imposibilitatea SC

T.E. SRL de evaluare a liniei tehnologice pentru tranșarea, granularea, malaxarea,

ambalarea și maturarea cărnii, motivată de lipsa cărții tehnice a utilajului nu

constituie motiv pentru angajarea răspunderii solidare; nu este arătat prejudiciul

și persoana direct răspunzătoare de producerea acestuia.

Organul fiscal nu a arătat

care sunt mobilele din contul 213.3 existente la data controlului, valoarea acestora,

dacă există prejudiciu și cui îi incumbă:

Organul fiscal se află

într-o gravă eroare cu privire la faptul că patrimoniul societății a fost diminuat

prin vânzările arătate la punctele III și IV. În baza unui antecontract de vânzare-cumpărare

SC I.T. SRL a acționat ca un mandatar pentru SC S.B.C. SRL București.

Nici tranzacția imobiliară

realizată pentru bunurile din județul Timiș nu constituie motiv de diminuare a patrimoniului

societății în vederea eludării plății contribuțiilor fiscale la bugetul de stat

întrucât tranzacționarea s-a făcut pe baza unei evaluări raportat la valorile de

piață pentru bunuri de același fel și din aceeași zonă, valoarea obținută nu este

cea de inventar cu amortismentele scăzute sau sub această valoare, iar pentru această

tranzacție inspectorii fiscali nu au constatat la control neregularități ori contribuții

suplimentare de plată.

b) Întâmpinarea formulată

în cauză

Prin întâmpinare, pârâta

A.F.P. Bacău a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. În

ceea ce privește excepția nulității deciziei nr. 121/2009, pârâta a invocat dispozițiile

art. 209 alin. (2) C. proc. fisc. și ale pct. 5.1 și 5.2 din ordinul nr. 519/2005,

pct. 4 din decizia nr. 6/2004 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin ordinul

1561/2004. Cu privire la fondul cauzei a susținut că acțiunea este nefondată pentru

motivele reținute prin cele două decizii contestate.

c) Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 29

din 4 martie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată

sub aspectul părților, formulată de reclamanții A.A. și A.S., a anulat deciziile

nr. 80 din 02 aprilie 2009 privind angajarea răspunderii solidare cu pârâta-debitoare

SC I.T. SRL Bacău a reclamanților și nr. 121 din 25 iunie 2009 privind soluționarea

contestației administrative, decizii emise de pârâta A.F.P. Bacău, de asemenea în

consecință, exonerează reclamanții de la plata sumei de 9.625.332 RON și a majorărilor

de întârziere, stabilite ca obligații în sarcina acestora prin decizia nr. 80 din

02 aprilie 2009.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că:

Chiar dacă s-ar reține

starea de insolvabilitate a SC I.T. SRL pentru a se angaja reclamanților răspunderea

în condițiile codului de procedură fiscală este necesar a se dovedi că insolvabilitatea

a fost provocată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă,

a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. În cauză, aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Ascunderea cu rea-credință

a două utilaje proprietatea la cererea A.F.P. Bacău a fost reținută de organul fiscal

(pct. 1 din decizia nr. 80/2009) ca urmare a lipsei, de la sediul SC B.E. SRL a

procesului-verbal de custodie, respectiv ca urmare a imposibilității evaluării,

din cauza lipsei unor date tehnice, a utilajului folosit de SC R.B. SRL. Nici lipsa

- la momentul controlului efectuat, la cererea A.F.P. Bacău, de A.F.P. Vatra Dornei

- a procesului-verbal de custodie din 27 ianuarie 2006 a utilajului predat de SC

I.T. SRL societății SC B.E. SRL, nici lipsa cărții tehnice a utilajului predat,

la data de 10 octombrie 2007. de SC I.T. SRL societății SC R.B. SRL nu pot semnifica

o ascundere a celor două bunuri mobile în condițiile în care bunurile există; cu

atât mai puțin poate fi reținută reaua-credință a celor doi reclamanți în ascunderea

acestor bunuri. Cele două procese-verbale de custodie au fost prezentate instanței.

Neidentificarea bunurilor

mobile care figurează în contul 213.3 Mijloace de transport a fost reținută de organul

fiscal la pct. II din decizia nr. 80/2009 fără a se arăta care este semnificația

juridică a acestui fapt în raport de dispozițiile art. 27 C. proc. fisc.

În ceea ce privește înstrăinarea

terenurilor aparținând SC I.T. SRL (punctele III-VI din decizia nr. 80/2009) organul

fiscal a reținut că, în perioada iulie 2006-februarie 2008, SC I.T. SRL a vândut

bunuri în valoare de 5.671.992 RON în condițiile în care datoria la bugetul de stat

era de 5.540.894 RON. Însă, abia prin decizia de impunere din 08 februarie 2008

au fost stabilite în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare în sumă

de 5.425.634 RON. Ulterior, prin decizia de impunere din 15 iulie 2008 au fost stabilite

alte obligații fiscale suplimentare în sumă de 3.991.705 RON. Faptul că creanța

fiscală a fost stabilită abia în luna februarie 2008 (când a avut loc ultima înstrăinare

de terenuri, celelalte trei făcându-se în 2006 și 2007) este relevant întrucât,

din debitul total de 9.625.332 RON stabilit în sarcina reclamanților prin decizia

nr. 80/2009, doar 2.904.181 RON reprezintă obligații fiscale de bază, diferența

de 6.721.151 RON reprezentând dobânzi.

Suprafața totală de teren

înstrăinată prin cele 4 acte de vânzare-cumpărare este de 377 ha. Dar, este important

de relevat faptul că SC I.T. SRL avea în proprietate o suprafață mare de teren (din

rezoluția nr. 759/P/2008 din 21 ianuarie 2009 a procurorului de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Hârșova rezultă că numai în comuna Crucea, jud. Constanța,

SC I.T. SRL avea în proprietate suprafața de 599,83 ha teren din care a înstrăinat

272 ha), o mare parte din acesta fiind supus executării silite chiar de organul

fiscal. Este vorba de suprafețele de 271,58 ha din comuna Crucea, jud. Constanța,

și respectiv 236.458 mp teren și construcțiile aflate pe acest teren, situate în

comuna Reci, jud. Covasna; din vânzarea acestor imobile s-a recuperat un debit de

2.408.732 RON.

Așadar, nu se poate reține

în sarcina reclamanților nici faptul că, prin cele patru contracte de vânzare-cumpărare,

ar fi înstrăinat cu rea-credință bunurile imobile ale SC I.T. SRL.

În plus în privința reclamantei

A.S. este de reținut că aceasta a reprezenta SC I.T. SRL la încheierea a trei contracte

de vânzare-cumpărare, în baza procurilor speciale a cărei traducere a fost legalizată

în 06 februarie 2007, 04 mai 2007 și din 05 februarie 2007.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs A.F.P. a mun. Bacău.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că reclamanți-intimați au provocat insolvabilitatea firmei prin înstrăinarea

cu rea-credință a bunurilor acesteia, situație stabilită prin procesul-verbal din

27 martie 2009.

În sensul acestei susțineri

s-a prezentat situația vânzărilor de active.

În ceea ce-l privește

pe reclamantul A.A. s-a susținut că a fost asociat unic al societății, iar A.S.

administratorul societății și că aceștia au vândut activele societății provocându-i

astfel starea de insolvabilitate, între înstrăinările efectuate și starea de insolvabilitate

fiind o legătură de cauzalitate.

S-a mai arătat că din

valoarea bunurilor care au rămas în patrimoniu societății nu se pot achita obligațiile

către buget pe care le înregistrează societatea.

b) Analiza motivelor de

recurs

Cu privire la asociatul

A.A.

Reclamantul A.A. a fost

asociat unic al SC I.T. SRL.

În această calitate, în

cursul anului 2007, a hotărât vânzarea mai multor suprafețe de teren care compunea

patrimoniul societății, vânzări efectuate către persoane fizice sau juridice.

Prin vânzările efectuate

s-a diminuat patrimoniul societății, din prețul încasat fiind achitate către creditorul

bugetar sume nesemnificative.

Astfel, în perioada iulie

2006-februarie 2008 societatea a vândut active în valoare de 5.671.992 RON și a

virat la bugetul de stat suma de 34.128 RON, în timp ce datora la bugetul de stat

suma de 5.540.894 RON.

Pentru a se antrena răspunderea

solidară a altor persoane, C. proc. fisc. a instituit o serie de condiții, ce vor

fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 27

alin. (1) C. proc. fisc., pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului declarat

insolvabil în condițiile acestui cod, răspund solidar cu debitorul și administratorii,

asociații sau acționarii care au provocat starea de insolvabilitate a persoanelor

juridice debitoare prin înstrăinarea cu rea-credință a bunurilor mobile și imobile

proprietatea acesteia.

În speță, organele fiscale

au declarat societatea în stare de insolvabilitate, constatată prin procesul verbal.

Anterior, bunurile societății

au fost înstrăinate prin decizia administratorului societății, înstrăinare care

se apreciază ca fiind făcută cu rea-credință, pentru că a avut scopul diminuării

evidente a patrimoniului societății.

Din examinarea contractelor

de vânzare-cumpărare aflate la dosar fond, se constată că la data efectuării vânzării

se plătea un avans cuprins între 15-20% din valoarea bunului vândut, rămânând de

achitat un rest de preț considerabil.

La verificările efectuate

de organul fiscal debitorii din cadrul acestor contracte, nu au mai putut fi identificați,

ceea ce demonstrează că încă de la încheierea contractului s-a urmărit scopul diminuării

patrimoniului societății, atât prin vânzarea activelor, cât și prin neîncasarea

integrală a prețului, chestiune reținută în procesul-verbal de declarare a stării

de insolvabilitate.

Având în vedere modul

în care s-au efectuat tranzacțiile, neîncasarea prețului se constată că starea de

insolvabilitate a firmei a fost provocată de asociatul unic, prin înstrăinarea cu

rea-credință a bunurilor proprietatea societății.

Cu privire la reclamata

A.S.

Contractele de vânzare-cumpărare

au fost încheiate de societatea debitoare, prin mandatar A.S., hotărârea privind

înstrăinarea fiind luată de asociatul unic.

În condițiile existenței

unui mandat reclamanta nu poate fi considerată că a acționat în nume propriu, ca

administrator.

Potrivit art. 1532 C.

civ., mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă să facă ceva

pe seama persoanei de la care a primit însărcinarea.

În raport de prevederile

textului expus, mandatarul este răspunzător față de mandant (societate) și nu față

de terți, cum este și cazul organului fiscal, întrucât mandatarul acționează în

numele și pe seama celui care l-a însărcinat.

În raporturile cu terții

răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin încheierea unor acte aparține celui

care a dat împuternicirea, dacă actele sunt încheiate în limitele mandatului.

Reclamanta A.S. a fost

mandatată de asociatul unic al SC I.T. SRL, și nu a acționat în calitate de administrator

al societății, reclamantul A.A. fiind răspunzător față de terții prejudiciați.

c) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat

de A.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 29 din 04 martie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, se va modifica sentința

în parte, în sensul că va respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată

de reclamantul A.A. având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din0 2 aprilie 2009

emisă de A.F.P. Bacău și decizia nr. 121 din 25 iunie 2009 emisă de A.F.P. Bacău,

ca neîntemeiată și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate în

ceea ce o privește pe reclamanta A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 29 din 04 martie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul

A.A. având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din 02 aprilie 2009 emisă de A.F.P.

Bacău și decizia nr. 121 din 25 iunie 2009 emisă de A.F.P. Bacău, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate în ceea ce o privește pe reclamanta A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2010.